Oreion

Despre

Oreionul, denumit medical si parotidita virala acuta, parotidita epidemica sau infectie urliana, reprezinta o infectie virala, extrem de contagioasa, a glandelor salivare, provocata de virusul urlian (un paramixovirus). Afecteaza preponderent copilasii cu varste cuprinse intre 2 si 12 ani ce nu au fost vaccinati, insa persoane de toate varstele, neimunizate, sunt susceptibile de a dobandi boala.

Parotidita epidemica poate fi prevenita prin vaccinare! Infectia cu virusul urlian era una dintre bolile obisnuite ale copilariei inainte de introducerea vaccinului ROR (impotriva rujeolei, oreionului si rubeolei). Fara imunizare, se estimeaza ca aproximativ 0,1-1% din populatie era afectata anual, oreionul manifestandu-se uzual in epidemii mici. Utilizarea vaccinului trivalent a redus rata de boala cu mai mult de 90%. In ziua de azi, oreionul este mai frecvent in tarile in curs de dezvoltare, unde nu exista programe nationale de vaccinare implementate sau unde acestea nu sunt respectate in intregime. In aceste tari, oreionul afecteaza preponderent persoanele in varsta, provocand complicatii grave (precum meningita, pancreatita acuta) ce necesita spitalizare.

Cum se transmite?

Infectia cu virusul urlian este o boala foarte contagioasa, ce se raspandeste rapid in randul persoanelor ce locuiesc in comunitati inchise. Se transmite asemenea unei viroze respiratorii, prin contactul direct cu saliva sau cu picaturile de secretii respiratorii (provenite de la nivelul mucoasei bucale, nazale sau de la nivelul gatului) ale unei persoane infectate. Astfel, o persoana bolnava poate transmite infectia prin stranut, tuse sau chiar vorbit. De asemenea, folosirea unei cani, sticle sau a tacamurilor dupa o persoana bolnava poate transmite infectia prin secretiile salivare restante pe marginea obiectului. Activitatile ce implica un contact apropiat cu o persoana bolnava de oreion, precum sporturile de contact, dansul sau sarutul, expun persoana sanatoasa la un risc infectios si trebuie evitate pe perioada contagiozitatii.

Intervalul de timp in care persoana infectata cu virusul urlian este contagioasa poate varia interindividual, insa uzual debuteaza cu 2-3 zile inaintea aparitiei simptomelor si pana la 5 zile dupa aceea. Pacientii trebuie sa previna raspandirea infectiei in aceasta perioada prin izolare la domiciliu minim 5 zile dupa aparitia simptomelor, utilizarea servetelelor nazale in timpul tusei/stranutului si igiena regulata a mainilor cu apa si sapun.

Exista anumite grupuri de persoane ce prezinta un risc crescut de a dezvolta aceasta infectie: persoanele imunodeprimate (cu un sistem imunitar slab, fie din cauza unei patologii asociate, precum leucemia, sau a unor medicamente administrate, precum chimioterapia), persoanele ce calatoresc des in zone endemice, persoanele nevaccinate si cele ce traiesc in comunitati inchise.

Simptome

Simptomele si semnele clinice caracteristice oreionului debuteaza la aproximativ 2-4 saptamani de la momentul contactului cu virusul. Initial, aceasta infectie virala se manifesta printr-un sindrom pseudogripal, ce poate include: febra (39 grade C sau mai mult), cefalee (durere intensa de cap), mialgii (dureri musculare), artralgii (dureri articulare), pierderea apetitului alimentar, dezorientare sau confuzie, dureri abdominale, oboseala fizica si stare generala alterata. Dupa cateva zile, inflamatia glandei salivare parotide (parotidita), uni- sau bilaterala, apare. Aceasta inflamatie este de obicei insotita de tumefactia uneia sau a ambelor glande parotide, eritemul (roseata) tegumentului supraiacent (superficial), temperatura crescuta a tegumentului si durere la acest nivel. Rareori, inflamatia celorlalte glande salivare poate insoti parotidita.

Unele persoane pot prezenta simptome usoare, asemanatoare unei viroze respiratorii cu evolutie de cateva zile, sau pot fi chiar asimptomatice. Acest tip de manifestare este mai frecvent in cazul persoanelor imunizate (trecere prin boala sau vaccinare).

Diagnostic

Diagnosticul oreionului este de cele mai multe ori clinic; o discutie amanuntita cu pacientul poate detecta momentul probabil al infectiei si poate evidentia simptomatologia prezenta, iar examenul clinic atent poate obiectiva semnele caracteristice: tumefactia dureroasa a uneia sau a ambelor glande parotide, insotita sau nu de celelalte semne inflamatorii (roseata, durere, temperatura crescuta a tegumentului).

Confirmarea diagnosticului de oreion poate fi efectuata prin recoltarea unei probe de mucus din interiorul cavitatii bucale si testarea sa pentru prezenta ARN-ului (materialului genetic) viral prin metoda RT-PCR, ideal in primele 3 zile de la debutul simptomatologiei. Daca au trecut mai mult de 3 zile de la aparitia simptomelor, confirmarea diagnosticului va fi efectuata atat prin testarea salivei (prin metoda RT-PCR), cat si prin teste serologice – testarea sangelui pentru prezenta anticorpilor specifici acestei boli. Prezenta anticorpilor anti-virus urlian de tip IgM indica un stadiu acut al bolii, confirmand prezenta infectiei active in corp. Prezenta anticorpilor de tip IgG indica faptul ca pacientul a dobandit imunitate impotriva acestui virus, fie prin boala propriu-zisa, fie prin vaccinare. Insa, daca rezultatul testului RT-PCR este negativ si/sau anticorpii de tip IgM sunt absenti, acest fapt nu exclude infectia cu virusul urlian. Acest lucru este posibil deoarece detectia materialului genetic viral in probele recoltate depinde foarte mult de momentul recoltarii si calitatea probei recoltate.

Tratament

Nu exista un tratament specific, tintit, pentru oreion. Majoritatea persoanelor se recupereaza complet in aproximativ 3-10 zile de la debutul simptomatologiei. Tratamentul medicamentos ce poate fi administrat are rol suportiv (ajuta organismul sa isi revina dupa infectie) si simptomatic (menit sa amelioreze simptomele). Izolarea la domiciliu pentru a preveni raspandirea infectiei in comunitate este imperios necesara.

Recomandarile actuale constau in: repaus fizic pe perioada bolii, comprese calde sau reci plasate pe tegumentul tumefiat, hidratare corespunzatoare cu minim 2 litri de apa zilnic si un regim dietetic bogat in vitamine si minerale (fructe, legume si alte alimente moi, usor de mestecat), cu evitarea sucurilor sau a alimentelor acide (deoarece promoveaza secretia salivara). Medicatia antitermica si antialgica (Paracetamol, Ibuprofen) poate fi utilizata cu incredere pentru ameliorarea simptomatologiei, insa aspirina trebuie EVITATA complet, deoarece poate provoca o complicatie foarte grava numita sindrom Reye (manifestat prin encefalita si insuficienta hepatica, cu mortalitate crescuta).

Complicatii

Oreionul poate avea o evolutie favorabila, cu recuperarea completa a pacientului in decurs de 1-2 saptamani, scenariu valabil in majoritatea cazurilor. Insa, ocazional, aceasta infectie virala poate dezvolta complicatii, in special la pacientii de varsta adulta. Cele mai frecvente complicatii provocate de oreion sunt: orhita (inflamatia testiculelor), atrofia testiculara, ooforita (inflamatia ovarului/ovarelor) si/sau mastita (inflamatia tesutului mamar), infertilitate, pancreatita acuta, encefalita (inflamatia tesutului cerebral, amenintatoare de viata), meningita (inflamatia meningelui, „foita” ce acopera creierul si maduva spinarii) si surditate temporara sau permanenta.

Cel mai bun mod de a evita posibilele complicatii asociate infectiei este preventia sa prin vaccinare! Vaccinul trivalent ROR (impotriva rujeolei, oreionului si rubeolei) este foarte sigur si eficient in preventia acestor boli ale copilariei. Asemenea oricarui alt medicament, vaccinul ROR poate provoca reactii adverse usoare, precum febra, sensibilitate si durere la locul injectarii sau o eruptie cutanata ce nu va lasa cicatrici, insa majoritatea copiilor nu prezinta nici un fel de reactie adversa in urma administrarii vaccinului. CDC (Centrul pentru Preventia si Controlul Bolilor din SUA) recomanda 2 doze de vaccin ROR pentru eficacitate optima: prima doza la 12-15 luni si a doua la 4-6 ani. Aceasta schema de vaccinare se aplica si in Romania, prin Planul National de Imunizare.

Bibliografie:

https://www.cdc.gov/mumps/about/index.html#cdc_disease_basics_overview-what-it-is

https://www.cdc.gov/mumps/signs-symptoms/index.html

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/mumps/symptoms-causes/syc-20375361#overview

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/mumps/diagnosis-treatment/drc-20375366

https://www.thelancet.com/journals/lancet/article/PIIS0140-6736(08)60419-5/abstract

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/15007-mumps#overview

https://www.cdc.gov/mumps/php/laboratories/index.html