Nu știu cine altcineva poate fi interesat sa citească un CV cu excepţia celor obligaţi de propria lor meserie, astăzi fiind incluși &icirc;n departamentul HR al oricărei companii de dimensiuni respectabile.

Cu at&acirc;t mai puţin un parcurs al vieţii profesionale a unui doctor, inevitabil constr&acirc;ns la etapele obligatorii liceu-facultate-rezidenţiat-cursuri postuniversitare-participări la congrese-lucrări publicate. Cu toate acestea trăim &icirc;ntr-o societate &icirc;n care informaţia a depășit &icirc;n valoare capitalul, o lume a schimbărilor &icirc;n toate structurile, o lume &icirc;n care pare mai important să te prezinţi dec&acirc;t să te cunoști. Un CV este o prezentare personală și acesta nu face excepţie, doar am &icirc;ndrăznit să-i modific forma standardizată.

Numele meu este Rubin Munteanu și sunt născut &icirc;n data de 14 decembrie 1969 &icirc;n Tg-Mures. Primele două clase le-am urmat &icirc;n acest oraș după care am &ldquo;emigrat&rdquo; &icirc;n Focsani, unde am absolvit Liceul Al. Ioan Cuza, profilul matematică-fizică. M-am re&icirc;ntors &icirc;n orașul natal pentru a urma facultatea și &icirc;n 1995 am reușit să trec și Examenul de Licenţă și să devin doctor-medic, așa cum este scris pe frumoasa foaie de hartie care atestă strădaniile mele timp de 6 ani.

Sunt adeseori intrebat dacă sunt ardelean sau moldovean (mai degrabă din cauza unor reminiscenţe ale accentelor pe care le mai posed dec&acirc;t din motive de dezvăluiri curriculare). Răspund invariabil ca sunt rom&acirc;n, din moment ce mama mea este nascută &icirc;n Tg-Mures (este drept că are ascendente &icirc;n Oltenia și Muntenia) iar tatăl meu este moldovean (prezenţa lui &icirc;n Tg-Mures se datorează tot Facultăţii de Medicină) iar eu (deși născut &icirc;n Ardeal) mi-am petrecut o bună parte din anii formării mele &icirc;n Focșani, oraș interesant prin oamenii săi, aflat la graniţa mentalităţilor valaho-moldave. Am &icirc;nvaţat multe lucruri &icirc;n acest oraș, am urmat un liceu serios &icirc;n care am avut șansa să fac parte dintr-o clasă &icirc;n care competitivitatea era valoarea supremă. &Icirc;nt&acirc;mplarea a făcut ca Focsaniul să fie și locul &icirc;n care am descoperit pe viu că ceea ce scrie Hasek &icirc;n celebrul său roman &ldquo;Peripeţiile bravului soldat Svejk&rdquo;, este adevărat.

Simt nevoia să mai spun c&acirc;teva lucruri despre Universitatea de Medicină și Farmacie TgMures din acei ani de după Revolutie. Cu toate că a fost o perioadă istorică agitată, Universitatea a păstrat mult din valorile care o consacraseră ca una dintre cele mai bune școli de profil din ţară. După momentele conflictului rom&acirc;no-maghiar din primăvara lui 1990, at&acirc;t corpul profesoral c&acirc;t și studenţii s-au re&icirc;ntors la studiu, cu profunda convingere că nu trebuiau de fapt să plece de acolo. &nbsp;

Cel puţin așa s-a &icirc;ntamplat &icirc;n privinţa mea, care am experimentat &icirc;n acea primăvara&nbsp; singura activitate sindicala din viaţă, &icirc;n cadrul Ligii Studenţilor. M-am retras repede și m-am lecuit, sper eu definitiv, de ceva pentru care nu sunt făcut. Nu este aici locul să scriu mai multe despre istoria acestei facultăti, dar pot să menţionez, pe scurt, că este rezultatul unei &icirc;mbinări dintre două mari școli medicale, pe de o parte &icirc;n anii 60 au venit de la Cluj medici excepţionali care au devenit mari Profesori (erau cu toţii elevii generaţiei de aur a Universităţii clujene), iar pe de altă parte, erau Profesorii maghiari proveniţi, mai mult sau mai puţin direct, din facultăţile Budapestei și Vienei.

Următoarea etapă a vieţii mele s-a desfășurat la București (și de atunci &icirc;ncoace toate celelalte sunt legate de acest oras). &Icirc;n anul &icirc;n care am terminat facultatea s-a decis că stagiatura este &icirc;n continuare inutilă (rar au fost doi ani la r&acirc;nd cu aceleași reguli) și am avut dreptul să particip la examenul de rezidenţiat. Reușind o poziţie bună la acest dificil examen, am fost pus &icirc;n faţa unei alegeri mai grele dec&acirc;t la momentul terminării liceului. De ce? Pentru că medicină am știut dintotdeauna că vreau să fac (a fost și dorinţa, dar mai ales meritul parinţilor mei, că ne-au &icirc;ndrumat, at&acirc;t pe fratele meu c&acirc;t și pe mine, spre această profesie), &icirc;n timp ce la finalul facultăţii nu prea știam ce specializare doresc. Am ales obstetrica-ginecologia din trei motive: pentru că este una dintre puţinele specializări la care ai și pacienti sănatoși și fericiti, pentru că &icirc;mbină at&acirc;t aspecte medicale c&acirc;t și chirurgicale (medicina internă a fost domeniul meu preferat &icirc;n facultate) și mai ales pentru că profesorul meu din facultate (Dl. Profesor Costică Rădulescu) m-a determinat să cred că este cea mai frumoasă specialitate medicală.

Am &icirc;nceput &icirc;nsă rezidenţiatul cu stagiul de chirurgie generală și absolut din &icirc;ntamplare am nimerit la Clinica de Chirurgie Generală din Spitalul Sf. Ioan condusă de Profesorul&nbsp; Corneliu Dragomirescu. Personalitatea Profesorului, atmosfera extraordinară pe care o creea &icirc;n Clinică, viziunea modernă asupra chirurgiei laparoscopice, aflată atunci la &icirc;nceputuri, m-au fascinat. Am renunţat la ginecologie și am schimbat profilul specializării mele, devenind &icirc;n anul 2000 medic specialist &icirc;n chirurgie generală. Profesorul Corneliu Dragomirescu a creat cea mai bună scoală de chirurgie laparoscopică din Romania, cu mijloace material incredibil de puţine. Cu at&acirc;t mai mult reușita domniei sale este deopotrivă surprinzatoare și valoroasă. Tot datorită Profesorului meu am devenit asistent universitar la Catedra de Chirurgie a Facultatii de Medicina Dentară din cadrul Universităţii de Medicină și Farmacie Carol Davila.

Din păcate Profesorul Corneliu Dragomirescu s-a stins &icirc;n octombrie 2016. Am &icirc;nvaţat extrem de multe de la domnia sa, și chirurgicale și nechirurgicale. Avea obiceiul să spună ca știinta fără conștiinţă nu valorează prea mult și vremurile de azi &icirc;i dau dreptate mai mult ca oric&acirc;nd.

Revenind la curricula personală, restul etapelor le consider doar o urmare firească a acestui start. Am fost la zeci de congrese și cursuri din ţară si străinatate (și continui să mă duc), at&acirc;t &icirc;n calitate de simplu participant&nbsp; dar și de speaker uneori, am fost autor sau co-autor la multe articole sau capitole din cărţi de specialitate.&nbsp; De unele sunt m&acirc;ndru, de majoritatea mai puţin. Cu toate acestea nu &icirc;ncetez sa mă straduiesc să răm&acirc;n conectat la toate progresele domeniilor mele de interes.

&Icirc;n paralel cu latura teoretică am evoluat pe calea practicii chirurgicale. Cred că &icirc;n primul r&acirc;nd locul chirurgului se gasește la patul bolnavului și &icirc;n sala de operaţie, care pentru mine a fost și a rămas un loc special. Am deschis ochii &icirc;n chirurgie &icirc;n zorii dezvoltării chirurgiei laparoscopice și sunt la fel de &icirc;ndrăgostit de ea ca și &icirc;n prima zi. Cred că sunt puţine proceduri laparoscopice pe care să nu le fi practicat dar cu siguranţă că sunt unele preferate: chirurgia colo-rectala, abordul polului superior gastric, chirurgia parietală dar și sfera genitală. De aproape 20 de ani am pătruns cu mare entuziasm &icirc;n noua disciplină a chirurgiei bariatrice și metabolice. Fascinant domeniu. Nu inseamnă că nu am abordat și chirurgia clasică. La urma urmei chirurgia este unitară, abordul laparoscopic, robotic sau clasic fiind consecutiv celui mai important act din chirurgie și anume deciziei de intervenţie sau de abstenţie. &nbsp;Asa cum am sintetizat la un moment dat, decizia este mai importantă dec&acirc;t incizia.

Ultima provocare chirurgicală o constituie endometrioza profundă. Cazurile complexe de endometrioză, cu afectare genitală și digestivă, necesită o echipă medicală multidisciplinară. Parteneriatul stabilit acum c&acirc;tiva ani cu d-na Prof. Elvira Brătilă a funcţionat chiar mai bine dec&acirc;t am &icirc;ndrăznit să sper. Astăzi vorbim de EndoCare Academy, un proiect &icirc;mplinit care reunește două echipe.

O altă latură a activităţii mele a constituit-o, la un moment dat, managementul medical. Din februarie 2012 și p&acirc;nă &icirc;n iulie 2016 am fost numit director medical la Spitalul Euroclinic Regina Maria și am &icirc;nceput sa citesc, să aprofundez și să particip la congrese pe această temă, fără să fi &icirc;ncetat nici un moment sa răm&acirc;n &icirc;nainte de toate chirurg.

O lungă perioadă de timp am activat at&acirc;t la spitalul de stat c&acirc;t și la cel privat&nbsp; (adică la Spitalul Sf. Ioan și la Spitalul Euroclinic), lăs&acirc;nd pacienţii mei să aleagă unde doresc să-i tratez. Din februarie 2015 am renunţat la spitalul public (și concomitent și la calitatea de asistent universitar) și am ales să fac doar chirurgie.&nbsp; Din septembrie 2016 și p&acirc;nă &icirc;n ianuarie 2023 am lucrat doar la Spitalul Memorial, renunţ&acirc;nd astfel cu ușurare (simt că am realizat ce-mi propusesem) la obligaţiile administrative ce decurgeau din funcţia de director medical.

&nbsp;&Icirc;nceputul anului 2023 a &icirc;nsemnat o nouă schimbare pentru că am decis să mă alătur echipei Spitalului Memorial. Compatibilitatea principiilor medicale a determinat această decizie astfel &icirc;nc&acirc;t trăiesc (&icirc;ncă o dată) entuziasmul unui drum nou.

&Icirc;n toţi acesti ani am avut bucuria sa particip la formarea unor chirurgi buni si foarte buni si doar faptul că ei mă consideră mentorul lor &icirc;mi dă dreptul să spun că au fost elevii mei. &Icirc;n toţi acești ani, am dorit, m-am străduit și am reușit să alcătuiesc o echipă medicală alături de care să practic chirurgie la standarde actuale. Și pentru că toate trebuie să poarte un nume echipa se numește BariClinic.

&Icirc;n mod tradiţional CV-urile vorbesc doar de realizări și lasă &icirc;n umbră și printre r&acirc;nduri ne&icirc;mplinirile. Sunt prin urmare doar pe jumătate adevărate. Nefiind un CV convenţional &icirc;nteleg să adaug si minusurile. N-am reușit &icirc;n tot ce mi-am propus p&acirc;nă acum, nefinalizarea tezei de doctorat și neaprofundarea unor direcţii de cercetare sunt doar două exemple.

Finalul aparţine domeniului extraprofesional, al pasiunilor nechirurgicale. Cu adevărat am una singură &icirc;n afara medicinii și aceasta este legată de carti: istoria modernă și literatura memorialistică mă conduc spre o mai bună &icirc;ntelegere a lumii.

&nbsp;

Chirurgie bariatrică

Chirurgie robotică

Chirurgia herniei

Spitalul Memorial Băneasa

Clinica Memorial City Gate

Dr. Rubin Munteanu

Medic Primar Chirurgie Generală, Supraspecializat în Chirurgie bariatrică 

Consultatie Second Opinion

Consultatie

Control

XXL-Control Chirurgie Generala

XXL_Pachet Monitorizare post tratament-6 luni

Dr. Rubin Munteanu

Curriculum Vitae

Locație ( 2 ) Contact