Chirurgia ortognată reprezintă o subspecialitate chirurgicală complexă din domeniul maxilo-facial, al cărei obiectiv principal este corectarea anomaliilor dento-faciale de origine scheletală, care depășesc limitele compensării ortodontice.

Acest tip de intervenție vizează repoziționarea maxilarelor pentru a restabili ocluzia funcțională și a obține o armonie facială echilibrată.

De altfel, această procedură se integrează într-un protocol terapeutic ce implică o colaborare strânsă între chirurgul maxilo-facial și ortodont, având un impact profund asupra funcționalității sistemului stomatognat și asupra bunăstării psihosociale a pacientului.

Baza conceptuală și clasificarea anomaliilor

La baza necesității chirurgiei ortognate stau malocluziile dento-scheletale severe, care sunt clasificate în funcție de relația antero-posterioară a maxilarelor.

Clasa I: Deși prezintă o ocluzie dentară ideală, pot exista discrepanțe scheletale minore ce nu afectează semnificativ profilul facial.
Clasa II: Se caracterizează printr-o dezvoltare deficitară a mandibulei (retrognatism) sau o dezvoltare excesivă a maxilarului (prognatism maxilar), rezultând un profil facial convex.
Clasa III: Implică o dezvoltare excesivă a mandibulei (prognatism mandibular) sau o insuficientă dezvoltare a maxilarului, ducând la un profil facial concav.

Intervenția chirurgicală este cel mai adesea indicată în tratamentul malocluziilor de Clasa II și Clasa III, unde deplasările osoase sunt prea mari pentru a fi corectate exclusiv prin mișcarea dinților.

Indicații și contextul clinic

Necesitatea unei intervenții ortognate este stabilită pe baza unui diagnostic detaliat, care ia în considerare atât aspectele funcționale, cât și pe cele estetice. Printre indicațiile majore se numără:

Discrepanțe scheletale severe, cum ar fi prognatismul sau retrognatismul, care alterează proporțiile faciale.
Asimetriile faciale pronunțate, care afectează semnificativ echilibrul estetic.
Tulburări funcționale, incluzând dificultăți de masticație și deglutiție, disfuncții ale articulației temporo-mandibulare (ATM) și apneea obstructivă în somn.
Ocluzia deschisă, în care contactul dintre dinții anteriori lipsește, afectând fonația și estetica zâmbetului.

Secvența terapeutică: De la diagnostic la rezultatul final

Succesul chirurgiei ortognate depinde de o planificare riguroasă și de respectarea unei secvențe terapeutice bine stabilite:

Faza de diagnostic și planificare: Această etapă inițială implică o evaluare clinică detaliată și analize imagistice avansate, precum radiografiile cefalometrice și tomografia computerizată cu fascicul conic (CBCT), pentru a modela cu precizie intervenția chirurgicală virtuală.
Faza ortodontică preoperatorie: Cu o durată variabilă (între 6 și 18 luni), această etapă presupune alinierea dentară pe fiecare arcadă individuală. Acest proces, denumit și "decompensare dentară", poate accentua temporar malocluzia, creând condițiile optime pentru repoziționarea corectă a maxilarelor.
Faza chirurgicală: Intervenția se realizează sub anestezie generală și implică efectuarea de osteotomii, adică secționarea controlată a oaselor faciale. Principalele proceduri includ osteotomia Le Fort I pentru maxilar, osteotomia sagitală bilaterală a mandibulei (BSSO) și genioplastia pentru bărbie. Aceste manevre permit repoziționarea oaselor în conformitate cu planul preoperator.
Faza de recuperare și finisare ortodontică: Post-operator, pacientul trece printr-o perioadă de recuperare inițială, urmată de ajustări ortodontice finale pentru a stabiliza noua ocluzie. Întregul tratament poate dura între 1,5 și 2,5 ani.

Potențiale complicații și beneficii multidimensionale

Deși chirurgia ortognată este o procedură sigură, asociată cu o rată de succes ridicată, pot apărea riscuri, printre care:

Sângerări sau infecții.
Leziuni nervoase, în special ale nervului alveolar inferior, care pot duce la parestezii temporare sau permanente.
Recidiva poziției osoase, în special în cazurile complexe.

Pe de altă parte, beneficiile intervenției sunt semnificative și cuprind:

Beneficii funcționale: Îmbunătățirea masticației, deglutiției și fonației, eliminarea durerilor la nivelul Articulației temporo-mandibulare și rezolvarea apneei în somn.
Beneficii estetice: Realizarea unei simetrii faciale superioare, corectarea profilului facial și îmbunătățirea aspectului zâmbetului.
Impact psihosocial: O transformare estetică majoră are adesea un efect pozitiv profund asupra stării de spirit și a stimei de sine a pacienților, facilitând o integrare socială mai bună și o calitate a vieții superioară.

Bibliografie

https://www.jco-online.com/archive/2004/03/134-book-reviews-contemporary-treatment-of-dentofacial-deformity/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3805731/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/15356484/

https://www.institutomaxilofacial.com/wp-content/uploads/2016/05/Surgery-first.pdf

https://www.researchgate.net/publication/294143249_Orthognathic_Surgery_Principles_and_Practice