Herpangina

Herpangina apare frecvent la copii și se manifestă prin febră și leziuni dureroase în gură. Mulți părinți se confruntă cu temeri legate de această boală, mai ales atunci când copiii mici refuză mâncarea sau plâng la fiecare înghițitură. Recunoașterea rapidă a simptomelor și accesul la informații medicale clare ajută la gestionarea corectă a afecțiunii, la reducerea complicațiilor și la creșterea confortului copilului.

În continuare vei descoperi ce provoacă herpangina, cum se răspândește, semnele care ar trebui să îți atragă atenția, metodele de diagnosticare și opțiunile de tratament, inclusiv recomandări de prevenție adaptate copiilor.

Ce este herpangina?

Herpangina reprezintă o infecție virală care afectează în special copiii între 3 și 10 ani, cu o frecvență mai mare la cei ce frecventează grădinița sau școala. Se recunoaște prin debutul brusc cu febră și apariția unor mici ulcerații dureroase la nivelul gurii. De obicei, copiii devin mai agitați și refuză să mănânce sau să bea, deoarece rănile duc la disconfort accentuat la înghițire.

De exemplu, un copil de 4 ani care merge la grădiniță poate prezenta într-o dimineață febră ridicată. Părintele observă că cel mic refuză micul dejun și se plânge de durere în gât. La controlul oral, se văd leziuni mici și roșii pe palatul moale sau în zona amigdalelor. Copiii preșcolari și școlarii mici prezintă cel mai mare risc, deoarece contactul direct în colectivitate favorizează transmiterea rapidă a virusului. Adolescenții pot face rar boala, dar adulții dezvoltă rar simptome.

Cauze și factori de risc

Herpangina este cauzată de virusuri din familia enterovirusurilor. Virusul Coxsackie de grup A reprezintă principala cauză, dar și alte tulpini, precum Coxsackie B, Enterovirus 71 și Echovirus, pot declanșa boala.

Transmiterea are loc simplu, mai ales prin:

• contact direct cu saliva sau secreții respiratorii;
• mâini sau obiecte contaminate (jucării, veselă, prosoape);
• suprafețe nespălate, frecvent întâlnite în colectivități sau spații de joacă

Un copil atinge o jucărie infectată, apoi își duce mâna la gură și astfel contractează virusul. Perioada de incubație variază între 3 și 5 zile. Riscul de infectare atinge nivelul maxim în primele două săptămâni de boală, deși copilul poate rămâne contagios pentru mai mult timp.

Factorii de risc dezvoltă boala mai frecvent la:

• copiii mici și preșcolari;
• persoanele cu imunitate scăzută;
• cei ce folosesc în comun obiecte personale;
• copiii cu igienă precară (își spală rar mâinile sau nu folosesc batista/tampoane la tuse sau strănut)

Anumite categorii, precum nou-născuții, copiii cu boli cronice sau imunodeficiențe și femeile însărcinate, pot avea un risc crescut de evoluție complicată.

Simptomele herpanginei la copii

Herpangina debutează de obicei brusc cu febră mare, care poate ajunge și la 40°C. Pe lângă febră, mulți copii prezintă:

• dureri de cap;
• dureri musculare, în special la nivelul gâtului;
• dificultăți de înghițire și durere în gât;
• scăderea apetitului sau refuzul alimentației;
• salivare excesivă (mai ales la copiii mici).

Simptomul specific constă în apariția leziunilor dureroase în gură, care la început arată ca mici ridicături cenușii, apoi evoluează spre vezicule și răni superficiale în zona amigdalelor, uvulei și faringelui. De exemplu, un copil de 6 ani, cu febră și dureri în gât, dezvoltă câteva bășicuțe cu margine roșie pe cerul gurii, care îi provoacă dificultăți la înghițire.

Simptomele persistă de obicei între 7 și 10 zile, timpul de vindecare al leziunilor orale fiind între 1 și 7 zile. Copiii pot prezenta și alte manifestări, precum vărsături sau convulsii febrile, mai ales dacă apar deshidratarea sau alte complicații. Riscul de deshidratare crește dacă cei mici refuză apa sau alte lichide. În anumite cazuri, pot fi necesare măsuri suplimentare pentru corectarea pierderilor de lichide. Alte afecțiuni cu manifestări similare includ amigdalita, laringita sau oreionul.

Diagnosticarea unui caz de herpangină

Medicul pediatru stabilește diagnosticul pe baza unei examinări clinice amănunțite și a discuției cu părintele. Evaluarea include:

• observarea leziunilor din interiorul gurii (palat, amigdale, faringe);
• identificarea altor simptome;
• stabilirea tipului și evoluției febrei;
• analiza stării generale și a istoricului medical.

Recunoașterea unor leziuni tipice ajută la diferențierea herpanginei față de alte boli infecțioase, precum boala gură-mână-picior sau amigdalita pultacee (unde amigdalele prezintă depozite albicioase). Testele de sânge sau recoltarea pentru PCR se recomandă rar, mai ales în forme atipice, severe sau când nu se poate stabili un diagnostic clar.

Opțiuni de tratament pentru herpangină

Opțiunile de tratament pentru herpangină (la copii) se concentrează pe ameliorarea simptomelor, deoarece este o infecție virală autolimitată.

Opțiuni de tratament simptomatic

• managementul durerii și febrei: administrarea de antitermice și analgezice pentru a reduce febra și a ameliora durerea în gât;
• hidratare și nutriție:
  • hidratare adecvată pentru a preveni deshidratarea (risc major din cauza durerii la înghițire);
  • evitarea băuturilor fierbinți, a sucurilor acide (citrice) și a alimentelor picante, sărate sau tari, care pot irita leziunile bucale;
  • oferirea de alimente moi și fade care sunt ușor de înghițit.
• ameliorarea locală a durerii:
  • clătirea gurii/gargara cu soluție salină (apă cu sare), dacă vârsta copilului permite;
  • utilizarea de anestezice topice pentru leziunile bucale (se folosesc doar la recomandarea medicului, din cauza riscului de toxicitate).
• măsuri de igienă și repaus:
  • • repaus la domiciliu pe perioada febrei și a simptomelor;
    • izolarea copilului pentru a preveni răspândirea în colectivitate;
    • igiena riguroasă a mâinilor (spălare frecventă) pentru a reduce transmiterea virusului.

De reținut

• NU se administrează antibiotice, deoarece nu au efect asupra infecțiilor virale;
• NU se administrează aspirină la copii și adolescenți;
• NU este disponibil tratamentul antiviral specific pentru herpangină.

Evoluție și riscuri posibile

De regulă, herpangina dispare în 7-10 zile, fără sechele. Totuși, unele cazuri pot complica evoluția bolii, de aceea este bine să monitorizezi starea generală a copilului și să recunoști semnele de agravare. Complicațiile posibile includ:

• deshidratare, manifestată prin absența urinării, iritabilitate crescută și letargie
• infecții bacteriene secundare la nivelul leziunilor bucale, în special în lipsa unei igiene bune
• convulsii febrile, observate mai ales la copiii sub 5 ani cu temperatură ridicată
• rareori, afectare neurologică, în special dacă infecția apare la copiii cu imunitate scăzută sau la cei cu alte boli cronice

Solicită rapid ajutor medical la orice semn de agravare.

Măsuri de prevenție

Poți reduce semnificativ riscul de transmitere a herpanginei dacă aplici regulat măsuri simple de igienă:

• spală frecvent mâinile copilului, mai ales înainte de masă și după folosirea toaletei;
• curăță periodic jucăriile și obiectele personale;
• evită pe cât posibil contactul copilului cu persoane bolnave sau cu simptome respiratorii;
• aerisește și curăță constant spațiile de joacă și camerele folosite de mai mulți copii;
• menține copilul acasă cât timp are febră sau leziuni vizibile, pentru a nu răspândi virusul în colectivitate;
• informează-ți copilul, pe înțelesul său, despre regulile de igienă și importanța utilizării batistelor, precum și despre modul corect de spălare a mâinilor

Pentru a descoperi și alte recomandări practice privind prevenirea infecțiilor din copilărie, poți consulta ghidul despre oreion.