Boala gură-mână-picior: cauze, simptome și opțiuni de tratament

Boala gură-mână-picior este una dintre cele mai frecvente infecții virale, contagioase, la copii, în special în primii ani de viață. Deși numele poate părea îngrijorător, în cele mai multe cazuri este o afecțiune ușoară. Totuși, disconfortul provocat de erupțiile cutanate, febră și leziunile dureroase impune o atenție specială, mai ales pentru părinți sau cadre didactice care vor să prevină răspândirea infecției.  

Cauzele bolii gură-mână-picior

Aceasta este cauzată de o familie de virusuri numită enterovirusuri, dintre care cel mai frecvent implicat este Coxsackievirus A16. Alte virusuri din aceeași familie pot provoca forme mai severe, uneori însoțite de complicații neurologice. Boala mână-gură-picior se transmite cu ușurință prin contact direct cu o persoană infectată. Virusul poate fi prezent în secrețiile nazale și faringiene, salivă, lichidul din veziculele cutanate, materiile fecale, precum și în picăturile microscopice eliminate în aer prin tuse sau strănut. 

Factori de risc

Cel mai important factor de risc pentru apariția bolii mână-gură-picior este vârsta fragedă. Afecțiunea apare mai ales la copiii cu vârste sub 5-7 ani, în special în mediile unde există contact apropiat și constant, cum sunt creșele sau grădinițele. În aceste spații, transmiterea de la un copil la altul este favorizată de interacțiunea directă și de dificultățile în menținerea unei igiene riguroase.

Deși este mai des întâlnită la cei mici, boala nu ocolește nici adolescenții sau adulții. În general, după o expunere anterioară la virusurile responsabile, organismul dezvoltă anticorpi, ceea ce oferă un anumit grad de protecție. Cu toate acestea, persoanele adulte pot contracta boala, mai ales dacă nu au avut contact anterior cu virusul sau dacă sistemul lor imunitar este slăbit.

Simptome

Boala mână-gură-picior se manifestă printr-o varietate de simptome, care pot apărea toate sau doar parțial, în funcție de fiecare copil. Printre cele mai comune se numără febra, disconfortul general, durerea în gât și o stare accentuată de iritabilitate, în special la sugari și copiii foarte mici.    

După debutul febrei, la una-două zile, pot apărea ulcerații dureroase în zona gurii - pe limbă, gingii și în interiorul obrajilor - care afectează capacitatea copilului de a mânca sau bea. Pofta de mâncare scade vizibil în această perioadă. Erupțiile cutanate sunt un alt semn frecvent. Ele apar pe palme, tălpi și uneori pe fese, sub forma unor pete care pot evolua în vezicule. Aceste leziuni nu provoacă mâncărimi, dar pot fi inconfortabile. În funcție de nuanța pielii copilului, erupțiile pot avea aspect roșu, albicios, gri sau se pot prezenta doar sub formă de mici umflături.

👉 Te așteptăm la Memorial România pentru consultații dermatologice!

În general, simptomele apar la 3 până la 6 zile după expunerea la virus - interval cunoscut ca perioadă de incubație. Primele semne sunt, de obicei, febra și durerea în gât, urmate rapid de stare de rău și apariția leziunilor bucale și cutanate. De aceea, este important să monitorizezi atent starea generală a copilului și să acorzi atenție oricărei modificări neobișnuite apărute în această perioadă.   

Cum se transmite boala gură-mână-picior?

Transmiterea este deosebit de rapidă în colectivitățile de copii mici, cum ar fi creșele și grădinițele. Cei mici au nevoie frecvent de ajutor la toaletă sau la schimbarea scutecului și tind să ducă mâinile la gură, ceea ce crește riscul răspândirii virusului. Copilul este contagios în primele zile de boală, în special în prima săptămână, când simptomele sunt evidente. Cu toate acestea, virusul poate rămâne activ în organism și după dispariția semnelor vizibile, fiind eliminat prin fecale timp de mai multe săptămâni, ceea ce înseamnă că deși poate părea sănătos, un copil poate continua să transmită infecția celor din jur.  

În mod frecvent, virusul ajunge de la o persoană la alta prin particule respiratorii eliminate în aer în timpul strănutului sau al tusei. Se poate răspândi și prin contact cu fluidele unei persoane infectate - cum sunt saliva, secrețiile nazale sau materiile fecale - contact urmat de atingerea feței, în special a gurii, nasului sau ochilor.  

Întrucât leziunile de pe piele sunt contagioase, atingerea directă a bășicilor poate transmite infecția. Gesturi obișnuite precum sărutul, îmbrățișările sau folosirea în comun a tacâmurilor, cănilor, prosoapelor ori hainelor pot contribui la răspândirea bolii. De asemenea, virusul poate rămâne pe suprafețe contaminate - cum sunt jucăriile, mesele, clanțele sau obiectele din jur - iar atingerea acestora urmată de ducerea mâinilor la gură sau față poate duce la infectare.   

Cum este diagnosticată boala gură-mână-picior?

Diagnosticul bolii mână-gură-picior se stabilește, în cele mai multe cazuri, pe baza examenului clinic, fără a fi nevoie de teste de laborator. Medicul recunoaște afecțiunea prin aspectul caracteristic al erupțiilor și prezența simptomelor specifice. Virusul poate fi identificat în materiile fecale chiar și până la 6 săptămâni după infecție. Pentru a exclude alte boli cu simptome similare, cum ar fi varicela sau infecțiile cu herpes simplex, se pot analiza la microscop probe recoltate din vezicule sau biopsii ale leziunilor cutanate. 

Deși testele serologice (care măsoară anticorpii din sânge) nu sunt foarte utile în faza de diagnostic, ele pot fi folosite pentru a urmări evoluția recuperării prin nivelurile de IgG. Aceste teste ajută la diferențierea între infecția cu Enterovirus 71 și cea cu Coxsackievirus - o distincție importantă, deoarece unele tulpini pot avea un potențial mai mare de a genera complicații. Se poate apela și la teste PCR (reacție de polimerizare în lanț), care pot confirma rapid prezența virusului. O simplă recoltare cu tampon dintr-o leziune cutanată este suficientă pentru a detecta Coxsackievirusul sau alte enterovirusuri prin PCR în timp real. 

Opțiuni terapeutice 

În prezent, nu există un tratament specific care să vindece boala mână-gură-picior, deoarece aceasta este cauzată de un virus, însă vestea bună este că majoritatea formelor sunt ușoare și se ameliorează de la sine în decurs de 7 până la 14 zile, cu o îngrijire adecvată acasă.

Pentru a gestiona disconfortul, se pot administra remedii uzuale care reduc febra și calmează durerile. În cazul copiilor mai mari, gargara cu apă sărată poate ajuta la reducerea inflamației din gât, iar adulții pot folosi soluții topice locale pentru a calma durerile din cavitatea bucală.  

👉 Memorial România îți oferă consultații la ORL; programează-te simplu și rapid accesând site-ul nostru!

Pe lângă aceste măsuri, este recomandat să se evite alimentele acide, condimentate sau crocante, care pot irita rănile din gură. Recomandate sunt mâncăruri moi, reci, și un consum de lichide la temperatură scăzută. Hidratarea este esențială, mai ales pentru cei mici. Dacă cel mic refuză apa, poți încerca alternative precum sucurile ușoare, iaurturile lichide sau chiar porții mici de înghețată, pentru a-l ajuta să rămână hidratat fără a-i provoca disconfort.  

Când ar trebui să te îngrijorezi

Chiar dacă în majoritatea cazurilor boala gură-mână-picior trece fără complicații, există anumite situații în care este recomandat să te adresezi unui medic:

• copilul are febră peste 39°C care nu scade cu antitermice;
• refuză complet alimentele și lichidele;
• apar semne de deshidratare (gura uscată, somnolență accentuată, scutece uscate);
• erupția devine extinsă sau se suprainfectează (zone roșii, calde, dureroase);
• simptomele persistă mai mult de 10 zile.

Mai rar, unele forme produse de Enterovirus 71 pot duce la complicații precum meningita virală sau encefalita, însă aceste cazuri sunt excepții și apar în special în regiuni unde circulă tulpini agresive ale virusului.  

Măsuri de prevenire

Virusurile responsabile de boala mână-gură-picior se transmit ușor și rapid, chiar și înainte ca o persoană să prezinte simptome vizibile. Din acest motiv, prevenirea joacă un rol important în limitarea răspândirii infecției, mai ales în colectivități sau în cadrul familiei.

Pentru a reduce riscul de transmitere, este util să adopți câteva obiceiuri simple de igienă:

• acoperă gura și nasul cu pliul cotului atunci când tușești sau strănuți, pentru a evita dispersarea picăturilor în aer;
• curăță și dezinfectează frecvent obiectele care sunt atinse des - jucării, mese, mânere, telecomenzi;
• evită să împarți cu alte persoane obiecte personale precum tacâmuri, căni, prosoape, haine sau pături;
• dacă ai un copil cu simptome, ține-l izolat de ceilalți copii până când se simte mai bine și nu mai este contagios;
• spală hainele, lenjeria de pat și alte articole contaminate cu apă caldă și detergent, pentru a elimina urmele virusului;
• asigură o igienă riguroasă a mâinilor - spală-le temeinic cu apă și săpun timp de cel puțin 20 de secunde, mai ales după folosirea toaletei, schimbarea scutecelor sau înainte de mese.   

Respectarea acestor măsuri simple ajută nu doar la protejarea celor din jur, ci și la prevenirea reinfectării sau a apariției unor focare în colectivități.  

Boala gură-mână-picior nu este, în cele mai multe cazuri, o afecțiune gravă, însă poate fi neplăcută și solicitantă pentru copil și familie. Cu atenție la simptome, igienă riguroasă și îngrijire corectă acasă, copilul își poate reveni rapid. Dacă ai nelămuriri sau simptomele se agravează, nu ezita să ceri sprijinul unui medic.         

DISCLAIMER:  Aspectele prezentate în acest articol au rol informativ și nu înlocuiesc un consult medical de specialitate. Pentru un diagnostic corect și un plan de tratament personalizat, vino la Memorial România!      

👉 Programează-te la o consultație la Memorial și beneficiază de servicii la cele mai înalte standarde!

Bibliografie:

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/hand-foot-and-mouth-disease/symptoms-causes/syc-20353035 

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/11129-hand-foot-and-mouth-disease   

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK431082/