Sindromul diareic reprezintă una dintre cele mai frecvente probleme de sănătate la nivel global, având o importanță majoră atât în țările dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare. Diareea poate varia de la un simptom autolimitat până la o afecțiune gravă, amenințătoare de viață, mai ales în cazul copiilor mici, vârstnicilor și persoanelor imunocompromise.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), diareea este responsabilă pentru milioane de episoade de boală anual și reprezintă o cauză principală de mortalitate infantilă în regiunile cu acces redus la apă potabilă și servicii medicale.

Definiție și clasificare

Diareea este definită ca eliminarea a trei sau mai multe scaune apoase sau neformate pe zi, cu o durată variabilă. În funcție de durata simptomatologiei, se clasifică în:

diaree acută durează mai puțin de 14 zile;
diaree persistentă durează între 14 și 30 de zile;
diaree cronică durează mai mult de 30 de zile.

Din punct de vedere etiologic, diareea poate fi:

infecțioasă (virală, bacteriană, parazitară),
inflamatorie (în cadrul bolilor inflamatorii intestinale),
funcțională (sindrom de colon iritabil),
iatrogenă (medicamente, chimioterapice, antibiotice),
metabolică și endocrină (hipertiroidism, diabet zaharat),
neoplazică (tumori secretoare).

Epidemiologie

La nivel global, sindromul diareic reprezintă una dintre principalele cauze de morbiditate și mortalitate. În special în țările cu resurse limitate, diareea acută este o cauză frecventă de deces la copiii sub 5 ani. În țările dezvoltate, deși mortalitatea este scăzută, impactul economic și social rămâne considerabil, prin absenteismul de la muncă și costurile medicale ridicate.

Cei mai vulnerabili pacienți sunt:

sugarii și copiii mici,
vârstnicii,
persoanele cu boli cronice sau imunodepresie.

Cauze

Cauze infecțioase

Virale: rotavirus, norovirus, adenovirus enteric, astrovirus.
Bacteriene: Escherichia coli (E.coli), Salmonella spp., Shigella spp., Campylobacter jejuni, Vibrio cholerae, Clostridioides difficile.
Parazitare: Giardia lamblia, Entamoeba histolytica, Cryptosporidium.

Cauze neinfecțioase

intoleranțe alimentare (lactoză, gluten),
boli inflamatorii intestinale (boala Crohn, rectocolita ulcero-hemoragică),
sindrom de intestin iritabil,
efecte adverse medicamentoase (antibiotice, laxative, antiacide cu magneziu, chimioterapice),
cauze endocrine (hipertiroidism, insuficiență adrenală).

Factori de risc

consumul de apă contaminată,
igienă precară,
călătorii în zone endemice,
imunodepresie,
malnutriție.

Simptome, manifestări clinice

Simptomatologia variază în funcție de cauză și severitate:

scaune frecvente, apoase sau cu sânge,
crampe abdominale, balonare,
greață, vărsături, febră,
semne de deshidratare (sete intensă, oligurie, hipotensiune, confuzie).

Investigații și diagnostic diferențial

Evaluarea pacientului include:

anamneză și examen clinic,
examen coproparazitologic,
coprocultură pentru bacterii patogene,
teste antigenice sau PCR pentru virusuri și paraziți,
analize de sânge (hemogramă, electrolite, CRP),
colonoscopie/biopsie în cazurile cronice sau cu suspiciune de boală inflamatorie.

Diagnostic diferențial: gastroenterite, colite inflamatorii, intoleranțe alimentare, tumori intestinale.

Complicații

Cele mai importante complicații ale sindromului diareic sunt:

deshidratarea severă,
tulburări electrolitice (hiponatremie, hipokaliemie),
insuficiență renală acută,
malnutriție,
sepsis (în formele severe infecțioase).

Tratament, principii terapeutice

Tratament general

rehidratare orală cu soluții de săruri de rehidratare (ORS),
rehidratare intravenoasă în cazurile severe,
corectarea dezechilibrelor electrolitice.

Tratament etiologic

antibiotice se utilizează doar în anumite cazuri (Shigella, Campylobacter sever, Vibrio cholerae, Clostridioides difficile).
Antiparazitare- metronidazol (Giardia, Entamoeba), nitazoxanid (Cryptosporidium).
probiotice - reduc durata diareei infecțioase și ajută la refacerea florei intestinale.

Sindromul diareic