Tiroida marită sau hipertiroidism

Ce este tiroida marintă?

Hipertiroidismul este una din cele mai frecvente afecțiuni endocrinologice, care se caracterizează prin secreția în exces a hormonilor tiroidieni la nivelul glandei tiroide. Boala prezintă repercusiuni serioase la nivelul întregului organism, deoarece excesul de hormoni tiroidieni accelerează procesele metabolice; de aceea, afecțiunea trebuie diagnosticată rapid și tratată corespunzător. În hipertiroidism, la nivelul corpului uman, apare un exces de secreție al tiroxinei (T3) și/sau al triiodotironinei (T4), hormoni eliberați de glanda tiroidă.

Care sunt cauzele care determină apariția hipertiroidismului?

Există o serie de cauze care determină apariția hipertiroidismului, precum:

• Boala Basedow Graves: studiile de specialitate au arătat faptul că boala Basedow Graves reprezintă principala cauză care determină apariția hipertiroidismului; este considerată o afecțiune autoimună care se caracterizează prin creșterea și funcționarea în exces a glandei tiroide; boala afectează în special femeile cu vârsta cuprinsă între 30-50 ani; cauza de apariție a bolii este reprezentată de prezența la nivelul organismului a anticorpilor TRAB- anticorpi îndreptați împotriva receptorilor de TSH, responsabili cu stimularea funcției tiroidiene;
• Gușa nodulară toxică: poartă denumirea de afecțiunea Plummer și se caracterizează prin hipertrofia glandei tiroide și hiperreactivitatea acesteia; cu alte cuvinte, glanda tiroidă este mărită în volum și prezintă noduli care secretă în exces hormoni tiroidieni; afecțiunea  apare, în special, la persoanele cu vârsta mai mare de 60 ani;
• Nodulul tiroidian cald: secreția în exces a hormonilor tiroidieni se datorează prezenței unor formațiuni nodulare tiroidiene, care determină în mod independent creșterea sintezei de T3 și/sau T4;
• Tiroidita Hashimoto: inflamația glandei tiroide din tiroidita Hashimoto poate determina secreția în exces de hormoni tiroidieni pentru o perioadă scurtă de timp, în evoluția bolii de bază;
• Abuz de medicamente pentru hipotiroidism: pacienții care se confruntă cu o cantitate scăzută de hormoni tiroidieni, administrează terapie de substituție hormonală; dacă dozele nu sunt ajustate în funcție de necesităților organismului și nu există o monitorizare atentă a funcției tiroidiene, medicamentele de substituție tiroidiană pot determina hipertiroidism;
• Exces de iod la nivelul organismului: excesul de iod, fie că acesta provine din alimentație, din medicamente sau din suplimente alimentare, poate determina hipertiroidism.

Factori de risc

Factorii care contribuie la creșterea riscului de dezvoltare a hipertiroidismului sunt:

• Sexul: femeile sunt mai predispuse la a dezvolta hipertiroidism comparativ cu bărbații;
• Pubertatea, sarcina, menopauză: datorită variațiilor hormonale din organism;
• Fumatul: crește riscul de hipertiroidism;
• Antecedente heredocolaterale: prezența bolii Basedow-Graves sau a altor boli autoimune la o ruda de gradul I crește riscul de dezvoltare al afecțiunii pentru pacientul în cauză;
• Antecedente personale patologice de boli autoimune: existența altor boli autoimune la nivelul organismului precum poliartrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic, vitilogo, diabetul zaharat de tip I, crește riscul de apariție al hipertiroidismului de cauză autoimună comparativ cu populația generală;

Simptomele hipertiroidismului

Tabloul clinic al hipertiroidismului este unul complex, astfel încât pacientul sesizează ușor o schimbare la nivelul stării generale de sănătate. Persoanele care prezintă un exces de hormoni tiroidieni la nivelul organismului, se confruntă cu:

• Scăderea în greutate;
• Transpirații excesive;
• Intoleranță la căldură;
• Temperatura corporală crescută;
• Stare generală de oboseală;
• Senzație de epuizare fizică;
• Tremor fin al extremităților;
• Forță musculară scăzută;
• Accelerarea tranzitului intestinal, diaree;
• Sete exagerată;
• Accelerarea bătăilor cardiace, tahicardie, aritmie, palpitații;
• Fibrilație atrială: la vârstnici;
• Creșterea valorilor tensiunii arteriale;
• Anxietate;
• Depresie;
• Tulburări de somn;
• Stări de nervozitate și irascibilitate;
• Tulburări ale ciclului menstrual;
• Infertilitate;
• Tulburări de ejaculare și erecție;
• Prurit și erupții cutanate;
• Afecțiuni oftalomologice: retracția pleoapelor, exoftalmie, edeme la nivelul pleoapelor;
• Unghiile devin friabile;
• Părul devine fragil și lipsit de luciu.

Diagnosticul hipertiroidismului

Pentru stabilirea diagnosticului de hipertiroidism pacientul trebuie să efectueze un consult endocrinologic precum și investigații paraclinice, imagistice și de laborator. Anamneza reprezintă prima etapă a consultului, aceea în care pacientul oferă medicului informații cu privire la modalitatea de debut a simptomatologici clinice, stilul de viață, antecedentele heredo-colaterale și antecedentele personale patologice.

Examenul fizic cuprinde inspecția și palparea cu blândețe a glandei tiroide, măsurarea parametrilor vitali (tensiune arterială, puls, saturația sângelui în oxigen), examinarea cu atenție a globilor oculari, auscultația cordului, a plămânilor și palparea abdomenului.

Investigațiile de laborator au un rol foarte important în stabilirea diagnosticului de hipertiroidism; se recomandă efectuarea dozărilor hormonale TSH, T3, T4 și FT4 pentru a pune în evidență excesul de hormoni tiroidieni. De asemenea, se recomandă determinarea anticorpilor specifici care pot aduce informații suplimentare: anticorpi anti receptori TSH (TARB), anticorpi anti-tireoperoxidază (ATPO).

• TSH scăzut și T3, T4 în limite normale: Hipertiroidism subclinic
• TSH scăzut și T3, T4 crescut: hipertiroidism clinic

Din punct de vedere imagistic, în prima etapă se efectuează o ecografie tiroidiană care oferă informații despre dimensiunile glandei tiroide, permite identificarea nodulilor tiroidieni și a vascularizației tiroidiene. Se mai pot efectua scintigrafia tiroidiană (are capacitatea de a identifica anomaliile de structură ale glandei tiroide) sau radioiodocaptarea (test de captare al iodului cu scopul de a măsura cantitatea de iod pe care tiroida o poate înmagazina; testul presupune administrarea unei cantități sigure de iod radioactiv și scanarea ulterioară a glandei cu ajutorul unei sonde).

Tratamentul hipertiroidismului

Tratamentul hipertiroidismului se stabilește de către medicul endocrinolog și are ca scop reducerea secreția de hormoni tiroidieni produși în exces de glanda tiroidă. Acest obiectiv poate fi atins prin 3 modalități: medicamente care blochează sinteza hormonilor tiroidieni, distrugerea glandei tiroide prin intermediul iodului radioactiv sau îndepărtarea chirurgicală a tiroidei.

• Tratamentul medicamentos: constă în administrarea medicamentelor antitiroidiene de sinteză, care au capacitatea de a scădea cantitatea de hormoni tiroidieni din organism; alături de medicamentele antitiroidiene, medicul poate recomanda administrarea de betablocante; medicamentele din această clasă terapeutică nu vindecă afecțiunea în sine, însă prin efectul pe care îl au asupra sistemului cardio-vascular, reduc simptomele asociate bolii; pacientul necesită monitorizare periodică atât hormonală cât și ecografică și ajustarea dozelor terapeutice în funcție de răspunsul clinic și biologic al pacientului;
• Iod radioactiv: tratamentul constă în administrarea unei cantități controlate de iod radioactiv cu scopul de a distruge progresiv celulele tiroidiene și implicit de a scădea producția de hormoni tiroidieni; studiile de specialitate atrag atenția asupra faptului că tratamentul cu iod radioactiv pentru hipertiroidism poate determina hipotiroidism, însă acesta este ușor de tratat cu ajutorul terapiei de substituție tiroidiană;
• Intervenția chirurgicală: tratamentul chirurgical se efectuează în cazurile în care măsurile medicamentoase nu controlează afecțiunea; operația constă în îndepărtarea completă (tiroidectomie totală) sau parțială (tiroidectomie subtotală) a glandei tiroide; înainte de intervenția chirurgicală se recomandă administrarea medicamentelor antitiroidiene iar după rezecția totală a glandei tiroide, pacientul va urma tratament de substituție tiroidiană pentru tot restul vieții.

Complicațiile hipertiroidismului

Pacienții cu hipertiroidism care nu sunt tratați corespunzător pot prezenta complicații precum:

• Osteoporoza: prin fragilizarea oaselor;
• Criza tireotoxică: poate pune viața pacientului în pericol prin prinsa implicațiilor cardiovasculare;
• Cancerul tiroidian: pacienții cu hipertiroidism prezintă un risc mai mare de a dezvolta cancer tiroidian;

Măsuri de prevenție pentru hipertiroidism

Studiile medicale au demonstrat faptul că există o serie de măsuri care pot preveni apariția hipertiroidismului, precum:

• Reducerea fumatului;
• Reducerea consumului de iod în exces;
• Adoptarea unei diete echilibrate;
• Odihnă suficientă;
• Reducerea stresului cotidian;
• Menținerea unei greutăți corporale optime;
• Evitarea sedentarismului;
• Adoptarea unei stil de viață activ și efectuarea exercițiilor fizice regulate;
• Monitorizarea periodică a funcției tiroidiene.

Bibliografie:

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/hyperthyroidism/symptoms-causes/syc-20373659

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/14129-hyperthyroidism

https://medlineplus.gov/hyperthyroidism.html