Cancerul ovarian este cea mai agresivă patologie oncologică ginecologică. Este cea mai frecventă cauză de deces în Statele Unite între neoplaziile ginecologice.
Leziunile ovariene maligne pot fi clasificate astfel:
Cea mai frecventă formă histopatologică de cancer ovarian este reprezentată de carcinomul seros ovarian (aproximativ 70%).
Cercetările recente au demonstrat că majoritatea acestor fome de cancer provin, de fapt, de la nivelul trompelor uterine.
De aceea, este important ca în cursul intervenţiilor de extirpare a uterului la paciente tinere, la care funcţia ovariană (hormonală) trebuie păstrată, trompele uterine să fie rezecate în același timp.
După extirparea uterului, ele nu mai au nicio funcţie, iar extirparea lor poate fi considerată o formă de prevenţie a cancerului ovarian.
O altă opţiune pe care o recomandăm în cadrul tehnicilor ART/FIV este ca atunci când se impune ligatura tubară, să se realizeze salpingectomia – extirparea trompelor uterine – din același motiv – funcţia ovariană (hormonală) să fie păstrată.
Deoarece cancerul ovarian are o mare varietate de simptome vagi și nespecifice, majoritatea cazurilor sunt diagnosticate într-un stadiu avansat.
Cancerul ovarian prezintă în primă fază, simptome minime, nespecifice. Uneori pacienta poate simţi la palpare, o tumoră la nivelul abdomenului.
Atunci când boala este mai avansată simptomele prezente sunt:
În plus, sindroamele paraneoplazice datorate unor mediatori tumorali pot produce alte manifestări nespecifice.
Examenul clinic este foarte ‘sărac’ în cazul bolii precoce. Pacientele care se confruntă cu un cancer ovarian mai avansat pot prezenta apariţia unei formaţiuni tumorale pelvine, ascită, revărsat pleural sau apariţia unei mase tumorale abdominale sau chiar obstrucţie/ocluzie intestinală.
Cancerul ovarian avansat este adesea suspectat clinic, însă, poate fi confirmat doar anatomo-patologic prin îndepărtarea ovarului/ovarelor sau când boala este mai avansată, prin prelevarea de ţesut tumoral sau a lichidului de ascită.
US Preventive Services Task Force nu recomandă folosirea markerului CA-125 sau a ecografiei pelvine ca metodă de screening pentru cancerul ovarian în populaţia generală. Acest lucru ar duce la intervenţii chirurgicale inutile sau chiar dăunatoare, de cele mai multe ori.
De asemenea, Administraţia pentru Alimente și Medicamente din SUA (FDA) nu recomandă folosirea testelor genetice din ce în ce mai comercializate pentru depistarea cancerului ovarian.
Institutul Naţional al Cancerului din SUA (NCI) a dovedit ineficienţa în ceea ce privește mortalitatea în urma screening-ului, precum și potenţiale efecte nocive legate de rezultatele testelor fals pozitive.
Examenele imagistice de rutină nu sunt indicate la toate pacientele care prezintă suspiciune de cancer ovarian.
În cazurile în care se suspectează prezenţa unor tumori ovariene maligne, cea mai importantă examinare imagistică este ecografia pelvină transvaginală; tomografia computerizată pelvină/abdominală, examenul RMN pelvin/abdominal vin să confirme/infirme suspiciunea și să completeze diagnosticul și eventual, stadializarea bolii.
Tratamentul standard pentru femeile care suferă de cancer ovarian este reprezentat de intervenţia chirurgicală agresivă de ‘debulking’ și de chimioterapie.
Scopul chirurgiei citoreductoare este de a confirma diagnosticul, de a defini extinderea bolii și de a rezeca toate formaţiunile tumorale vizibile. Din păcate, din cauza diagnosticului în faze avansate, chimioterapia neoadjuvantă este din ce în ce mai utilizată.
Tipul procedurii depinde de extensia bolii în afara aparatului genital – extraovariană.
Dacă nu există leziuni în afara celor de la nivelul ovarelor sau nu este prezentă nicio leziune mai mare de 2 cm în afara pelvisului, pacienta necesită o stadializare chirurgicală formală, inclusiv citologie peritoneală, biopsii peritoneale multiple, omentectomie, prelevare de ganglioni pelvini și para-aortici, precum și biopsii ale peritoneului diafragmatic.
Dacă leziunile sunt mai extinse, trebuie realizată o intervenţie chirurgicală agresivă pentru a elimina toate leziunile tumorale vizibile. Atunci când, în timpul intervenţiei chirurgicale (laparoscopie exploratorie), chirurgul stabilește că debulkingul optim nu este posibil, trebuie luată în considerare chimioterapia neoadjuvantă.
Chimioterapia postoperatorie este indicată la toate pacientele cu cancer ovarian, cu excepţia celor care prezintă cancer ovarian în stadiu incipient (I), cu caracteristici anatomopatologice de risc scăzut. Chimioterapia postoperatorie standard pentru cancerul ovarian este terapia combinată cu un compus de platină și un taxan (de exemplu, carboplatină și paclitaxel).
În concluzie, cancerul ovarian reprezintă cea mai agresivă patologie ginecologică, ce necesită un diagnostic corect și cât mai rapid.
În privinţa tratamentului pentru cancer ovarian, chirurgia ocupă un rol primordial. Intervenţiile chirurgicale sunt unele dintre cele mai complicate din sfera chirurgiei abdominale și trebuie realizate întotdeauna în echipe chirurgicale complexe și cu experienţă, precum echipa Bucharest Endometriosis Center.
Astfel, tratamentul efectuat corect crește șansele de supravieţuire și oferă pacientelor o nouă șansă la viaţă.
Fii informat! Echipa editorială Memorial susține demersul de prevenție prin programe de educare, informare și conștientizare, la cele mai înalte stadarde de calitate a informației medicale.
Află primul despre reducerile și ofertele speciale.
Loading...