Embolizarea fibromului uterin: avantaje și indicații

Embolizarea fibromului uterin este o procedură minim invazivă utilizată pentru reducerea simptomelor produse de fibroamele uterine. Tratamentul presupune blocarea controlată a vaselor de sânge care alimentează formațiunile fibroase, determinând reducerea treptată a dimensiunilor acestora.

Procedura se realizează prin intermediul unui cateter subțire, introdus de obicei printr-o arteră de la nivelul încheieturii mâinii sau al zonei inghinale. Medicul radiolog intervenționist îl ghidează până la arterele uterine și injectează particule de embolizare care întrerup fluxul sanguin către fibroame.

Embolizarea permite păstrarea uterului și poate reprezenta o alternativă la anumite intervenții chirurgicale pentru pacientele cu sângerări menstruale abundente, dureri pelvine sau simptome de compresie. Alegerea tratamentului trebuie însă făcută individual, după evaluarea ginecologică și imagistică, ținând cont inclusiv de planurile reproductive ale pacientei.

Ce este fibromul uterin?

Fibromul uterin, numit și leiomiom sau miom, este o formațiune benignă dezvoltată din țesutul muscular al uterului. Fibroamele pot avea dimensiuni și localizări diferite și se pot dezvolta individual sau în număr mare. În funcție de poziția lor, acestea pot fi:

• intramurale, localizate în peretele muscular al uterului;
• subseroase, dezvoltate către exteriorul uterului;
• submucoase, orientate către cavitatea uterină;
• pediculate, atașate de uter printr-o structură asemănătoare unui pedicul.

Multe fibroame nu produc simptome și sunt identificate întâmplător în timpul unei consultații sau ecografii. Atunci când devin simptomatice, pot cauza menstruații abundente sau prelungite, anemie, durere pelvină, senzație de presiune abdominală, urinări frecvente, constipație sau disconfort în timpul contactului sexual.

La Memorial România, evaluarea și tratarea acestei patologii sunt realizate în cadrul departamentului Ginecologie, unde opțiunea terapeutică este adaptată dimensiunilor, localizării și manifestărilor fibroamelor. Fibroamele asimptomatice nu necesită întotdeauna tratament.

În ce constă embolizarea fibromului uterin?

Embolizarea arterelor uterine urmărește întreruperea alimentării cu sânge a fibroamelor. După reducerea fluxului sanguin, țesutul fibromatos începe să se micșoreze, iar simptomele se pot ameliora progresiv. Procedura este efectuată de un medic radiolog intervenționist, sub ghidaj angiografic. Pacienta primește, de regulă, anestezie locală și medicamente pentru sedare și controlul durerii.

Etapele principale includ:

• realizarea unei puncții arteriale;
• introducerea unui cateter subțire în vasul de sânge;
• ghidarea cateterului către arterele uterine;
• injectarea substanței de contrast pentru vizualizarea vaselor;
• identificarea arterelor care alimentează fibroamele;
• administrarea particulelor de embolizare;
• verificarea reducerii fluxului sanguin;
• retragerea cateterului și oprirea sângerării la locul puncției.

Particulele utilizate sunt suficient de mici pentru a pătrunde în vasele care alimentează formațiunile. Procedura tratează, de regulă, ambele artere uterine și poate acționa simultan asupra mai multor fibroame. La Memorial România, embolizarea fibromului uterin face parte din categoria intervențiilor minim invazive disponibile în departamentul Radiologie intervențională.

Când poate fi indicată procedura?

Embolizarea poate fi luată în considerare pentru pacientele care prezintă fibroame simptomatice și își doresc o alternativă minim invazivă la intervenția chirurgicală. Printre indicațiile posibile se numără:

• menstruații abundente sau prelungite;
• anemie cauzată de pierderile repetate de sânge;
• durere sau presiune pelvină;
• creșterea volumului abdomenului;
• urinări frecvente prin compresia vezicii;
• constipație prin compresia structurilor din pelvis;
• dureri lombare asociate fibroamelor;
• fibroame multiple;
• simptome persistente în ciuda tratamentului medicamentos;
• risc operator crescut;
• dorința de păstrare a uterului.

Procedura poate fi recomandată și atunci când pacienta nu dorește histerectomie sau când o intervenție chirurgicală deschisă ar presupune riscuri importante. Totuși, simpla prezență a unui fibrom nu reprezintă automat o indicație pentru embolizare. Selecția pacientelor trebuie realizată în cadrul unei echipe care include medicul ginecolog și radiologul intervenționist. Sunt analizate severitatea simptomelor, localizarea fibroamelor, aspectul imagistic și obiectivele reproductive.

Ce investigații sunt necesare înainte de embolizare?

Evaluarea are rolul de a confirma că simptomele sunt produse de fibroame și de a exclude alte afecțiuni ginecologice. Investigațiile pot include:

• consultație ginecologică;
• examen clinic;
• ecografie transvaginală;
• imagistică prin rezonanță magnetică;
• test Babeș-Papanicolau, dacă este indicat;
• analize de sânge;
• hemoleucogramă pentru evaluarea anemiei;
• teste de coagulare;
• evaluarea funcției renale;
• test de sarcină;
• investigații suplimentare pentru sângerările uterine anormale.

Examenul RMN poate oferi informații detaliate despre numărul, dimensiunea, localizarea și vascularizația fibroamelor. De asemenea, poate ajuta la diferențierea lor de adenomioză sau de alte formațiuni pelvine. Pacienta trebuie să informeze medicul despre tratamentele utilizate, alergii, boli renale, tulburări de coagulare și reacții anterioare la substanța de contrast. În prezența unei infecții pelvine active, procedura este de obicei amânată până la tratarea acesteia.

Care sunt avantajele embolizării?

Principalul avantaj al procedurii este tratarea fibroamelor fără îndepărtarea uterului și fără realizarea unei incizii abdominale extinse. Beneficiile posibile includ:

• păstrarea uterului;
• tratarea simultană a mai multor fibroame;
• reducerea sângerărilor menstruale;
• ameliorarea durerii și a presiunii pelvine;
• reducerea progresivă a dimensiunilor fibroamelor;
• pierderi reduse de sânge în timpul procedurii;
• risc scăzut de transfuzie;
• spitalizare de scurtă durată;
• recuperare mai rapidă decât după chirurgia deschisă;
• lipsa unei cicatrici abdominale mari;
• reluarea mai rapidă a activităților obișnuite.

Embolizarea poate fi realizată chiar și în prezența mai multor fibroame, iar intervențiile abdominale anterioare nu reprezintă neapărat un obstacol. Pentru multe paciente, procedura reduce sângerarea, durerea și simptomele de presiune. Cu toate acestea, unele femei pot avea nevoie ulterior de o nouă embolizare sau de o intervenție chirurgicală.

Ce se întâmplă după procedură?

După embolizare, pacienta rămâne sub supraveghere pentru monitorizarea tensiunii arteriale, pulsului, locului puncției și intensității durerii. În primele ore pot apărea crampe pelvine, greață, oboseală sau o stare generală asemănătoare celei din timpul menstruației. Medicul poate administra analgezice, antiinflamatoare și medicamente împotriva grețurilor.

Unele paciente dezvoltă sindrom postembolizare, manifestat prin:

• durere pelvină;
• febră ușoară;
• oboseală;
• greață;
• lipsa poftei de mâncare;
• stare generală de disconfort.

Manifestările apar ca răspuns la reducerea vascularizației fibroamelor și se ameliorează, de regulă, prin tratamentul recomandat. Spitalizarea este de obicei scurtă, în funcție de evoluția pacientei și de protocolul centrului medical. La domiciliu se recomandă repaus relativ, hidratare, administrarea tratamentului și evitarea efortului fizic intens pentru perioada stabilită de medic.

Care sunt riscurile și limitele embolizării?

Embolizarea fibromului uterin este considerată o procedură sigură pentru pacientele selectate corespunzător, însă poate fi asociată cu anumite complicații. Riscurile posibile includ:

• sângerare sau hematom la locul puncției;
• reacție alergică la substanța de contrast;
• afectarea temporară a funcției renale;
• infecție uterină;
• durere pelvină intensă;
• eliminarea vaginală a unor fragmente de fibrom;
• afectarea alimentării cu sânge a ovarului;
• modificarea ciclului menstrual;
• instalarea menopauzei mai devreme;
• lipsa ameliorării complete a simptomelor;
• reapariția manifestărilor;
• necesitatea unei noi proceduri;
• histerectomie de urgență, rar.

Efectul embolizării asupra fertilității și al sarcinilor viitoare nu este pe deplin stabilit. Pacientele care își doresc o sarcină trebuie să discute detaliat cu medicul ginecolog și radiologul intervenționist despre alternative, inclusiv miomectomia.

Când este necesară evaluarea medicală după externare?

Pacienta trebuie să urmeze programul de controale recomandat. Reducerea fibroamelor se produce gradual, iar ameliorarea simptomelor poate continua timp de mai multe luni. Este necesară evaluarea rapidă dacă apar:

• febră ridicată sau persistentă;
• durere care nu răspunde la tratament;
• sângerare vaginală abundentă;
• secreții vaginale cu miros neplăcut;
• amețeală severă sau pierderea stării de conștiență;
• sângerare la locul puncției;
• umflarea sau durerea accentuată a membrului;
• dificultăți de respirație;
• stare generală care se agravează.

Controalele pot include consultație, ecografie sau examen RMN pentru verificarea dimensiunilor fibroamelor și a răspunsului la tratament.

Embolizarea fibromului uterin este o procedură minim invazivă ce poate reduce sângerările, durerea și simptomele de compresie, păstrând uterul și oferind o recuperare mai rapidă decât chirurgia deschisă; indicația trebuie stabilită individual, după evaluarea ginecologică și imagistică și după discutarea planurilor reproductive ale pacientei.

DISCLAIMER: Acest articol are un rol pur informativ și nu înlocuiește sfatul avizat al medicului specialist. Pentru evaluarea fibroamelor uterine și stabilirea celei mai potrivite opțiuni de tratament, programează-te online pentru un consult de specialitate la Memorial România.

Întrebări frecvente despre embolizarea fibromului uterin

1. Embolizarea elimină complet fibroamele?

Procedura nu îndepărtează fizic fibroamele. Prin blocarea alimentării cu sânge, acestea se reduc progresiv, iar simptomele se pot ameliora. Dimensiunea finală și răspunsul diferă de la o pacientă la alta.

2. Cât durează procedura?

Durata depinde de anatomia vasculară și de complexitatea cazului. În general, intervenția poate dura aproximativ una-două ore, la care se adaugă pregătirea și monitorizarea ulterioară.

3. Cât durează recuperarea?

Majoritatea pacientelor își pot relua treptat activitățile obișnuite într-un interval de aproximativ una-două săptămâni. Durerea și oboseala pot fi mai intense în primele zile.

4. Se poate obține o sarcină după embolizare?

Sarcina este posibilă, însă efectele procedurii asupra fertilității și evoluției sarcinii sunt încă incerte. Pacientele care planifică o sarcină trebuie să analizeze împreună cu echipa medicală toate opțiunile terapeutice.

5. Fibroamele pot reapărea după tratament?

Fibroamele embolizate se micșorează și, în general, nu își reiau dezvoltarea, dar pot exista formațiuni care nu răspund suficient sau pot apărea alte fibroame. Unele paciente au nevoie ulterior de tratament suplimentar.

BIBLIOGRAFIE

https://www.acog.org/womens-health/faqs/uterine-artery-embolization

https://www.acog.org/womens-health/faqs/uterine-fibroids

https://www.nice.org.uk/guidance/HTG240

https://www.nice.org.uk/guidance/HTG240/chapter/1-recommendations

https://www.nice.org.uk/guidance/HTG240/chapter/2-the-procedure