Pubalgie: cauze, simptome, diagnosticare și tratament

Pubalgia este o durere persistentă în zona inghinală și pubiană, apărută frecvent la persoanele active fizic, dar nu exclusiv la sportivi. Dacă simți un disconfort care revine la fiecare antrenament sau care nu dispare nici după repaus, este important să înțelegi ce se întâmplă și să acționezi din timp. Mulți pacienți descriu o durere profundă, localizată în partea de jos a abdomenului sau în zona unde coapsele se unesc cu trunchiul.

La început apare doar la efort. Apoi persistă. În unele cazuri, ajunge să limiteze activități simple precum urcatul scărilor sau ridicarea din pat. Deși se confundă des cu hernia inghinală, pubalgia are un mecanism diferit. Nu apare o umflătură vizibilă, ci o suferință a mușchilor și tendoanelor din jurul osului pubian. Un diagnostic corect și un plan de tratament personalizat îți pot reda mobilitatea și confortul.

Ce este pubalgia (pubalgia atletică)?

Pubalgia, denumită uneori și „hernia sportivă”, reprezintă o leziune a țesuturilor moi din zona pubiană și inghinală. Țesuturile moi includ mușchii, tendoanele și ligamentele – structuri care susțin și stabilizează pelvisul. Nu vorbim despre o hernie inghinală, în care o porțiune de intestin iese printr-un punct slab al peretelui abdominal. În cazul unei pubalgii, durerea apare din cauza solicitării repetate și a micilor rupturi la nivelul inserției mușchilor pe osul pubian. Zona afectată include:

• simfiza pubiană (articulația care unește cele două oase pubiene);
• mușchii adductori (cei de pe partea internă a coapsei);
• mușchii abdominali inferiori;
• structurile din canalul inghinal.

Cel mai frecvent, pubalgia afectează bărbații activi, în special cei care practică fotbal, tenis sau sporturi cu schimbări rapide de direcție. Totuși, și femeile pot dezvolta această afecțiune, mai ales dacă există suprasolicitare, instabilitate pelvină sau perioade precum sarcina și post-partum.

Cauzele pubalgiei

În majoritatea cazurilor, pubalgia apare din cauza unui dezechilibru între mușchii abdominali și cei ai coapselor. Unii trag în sus, alții în jos. Dacă forțele nu se echilibrează, zona pubiană suportă o tensiune repetată. În timp, apar inflamația și durerea.

Dezechilibru muscular

Mușchii abdominali inferiori și adductorii trebuie să lucreze coordonat. Dacă ai abdomen slab și coapse puternice, sau invers, presiunea se concentrează pe inserția de la nivelul pubisului. De exemplu, un jucător de fotbal care execută frecvent șuturi puternice poate suprasolicita adductorii fără să aibă suficientă stabilitate abdominală.

Suprasolicitare repetitivă

Mișcările bruște, pivotările, accelerările și opririle rapide cresc riscul. Sporturile cel mai des implicate sunt:

• fotbalul;
• hocheiul;
• rugby;
• tenis;
• atletism (sprint, sărituri);
• arte marțiale.

Chiar și antrenamentele intense la sală, cu exerciții pentru abdomen sau coapse executate incorect, pot declanșa durerea.

Factori favorizanți

Pubalgia nu apare brusc, fără context. Există factori care cresc riscul:

• încălzire insuficientă înainte de efort;
• mobilitate redusă a șoldului;
• postură incorectă;
• diferență de lungime între membrele inferioare;
• revenire prea rapidă după o accidentare;
• creștere bruscă a volumului de antrenament.

În unele situații, durerea inghinală poate avea și alte cauze. Dacă simptomele sunt difuze sau atipice, medicul va exclude alte motive pentru care a apărut și se menține durerea pelvină.

Simptomele pubalgiei

Semnul principal este durerea în zona inghinală. De obicei, apare pe o singură parte la început, apoi poate deveni bilaterală.

Cum se manifestă durerea

• durere profundă, localizată la baza abdomenului;
• sensibilitate la apăsare pe osul pubian;
• disconfort la apropierea coapselor;
• durere la exerciții pentru abdomen;
• jenă la sprint, șut sau schimbări rapide de direcție.

Unii pacienți spun că simt o „tensiune” constantă, care se accentuează la efort. Alții acuză înțepături sau arsură.

Iradierea durerii

Durerea poate coborî spre:

• partea internă a coapsei;
• zona testiculară, la bărbați;
• perineu;
• abdomen inferior.

Acest tip de iradiere poate crea confuzie. De aceea, evaluarea medicală este importantă. Nu încerca să îți pui singur diagnosticul.

Evoluția în timp

În stadiile inițiale, durerea apare doar după efort și dispare la repaus. Dacă nu intervii, începe să apară în timpul activității. În faza avansată, persistă și în repaus și îți afectează activitățile zilnice. Dacă durerea durează mai mult de trei luni, vorbim despre pubalgie cronică.

Pubalgia cronică: ce înseamnă și ce riscuri implică?

Pubalgia cronică presupune persistența durerii în ciuda măsurilor de repaus și tratament inițial. Țesuturile rămân inflamate, iar corpul adoptă mișcări compensatorii. Poți observa:

• dureri de spate asociate;
• rigiditate la nivelul șoldului;
• scăderea performanței sportive;
• teamă de mișcare din cauza durerii.

În lipsa unui plan clar de recuperare, există riscul apariției unei hernii inghinale reale sau al agravării leziunilor musculare. De aceea, consultul la Ortopedie este recomandat. 

Diagnosticarea pubalgiei

Diagnosticul începe cu o discuție detaliată. Medicul te va întreba:

• când a apărut durerea;
• ce activități o declanșează;
• dacă ai avut accidentări anterioare;
• ce tratamente ai încercat.

Examinarea clinică

Medicul va testa zona prin:

• palparea osului pubian;
• testarea forței adductorilor (strângerea coapselor);
• exerciții de ridicare a trunchiului;
• evaluarea mobilității șoldului.

Dacă mai multe teste provoacă durere specifică, suspiciunea de pubalgie crește.

Investigații imagistice

• pentru confirmare, medicul poate recomanda rezonanță magnetică nucleară (RMN); această investigație oferă imagini detaliate ale mușchilor și tendoanelor;
• un RMN la pelvis poate evidenția inflamația din zona pubiană;  
• în unele cazuri, se recomandă și RMN pentru articulații, astfel încât să se evalueze starea de sănătate a șoldului;
• ecografia musculo-scheletală poate completa evaluarea, mai ales pentru tendoane; 
• radiografia ajută la excluderea unor probleme osoase.

Un diagnostic corect stă la baza unui tratament eficient. Nu amâna investigațiile dacă durerea persistă.

Tratamentul pubalgiei

În majoritatea cazurilor, tratamentul începe conservator, adică fără operație.

Repaus controlat

Evită mișcările care provoacă durere. Nu înseamnă să rămâi imobilizat. Poți menține activități ușoare care nu accentuează simptomele, precum mersul lejer sau înotul fără intensitate. Durata repausului variază între 4 și 8 săptămâni, în funcție de severitate.

Medicație antiinflamatoare

Medicul poate recomanda antiinflamatoare nesteroidiene pentru perioade scurte. Acestea reduc inflamația și durerea. Nu le administra fără indicație medicală, mai ales dacă ai probleme gastrice, renale sau cardiovasculare. Medicația ameliorează simptomele, dar nu corectează cauza mecanică. De aceea, este doar o parte din tratament.

Kinetoterapie și fizioterapie

Recuperarea activă a pacientului reprezintă baza tratamentului. Un program bine structurat include:

• exerciții de activare a mușchilor abdominali profunzi;
• exerciții pentru echilibrarea forței între abdomen și adductori;
• mobilizare a șoldului;
• revenire treptată la mișcările specifice sportului practicat.

De exemplu, în faza inițială poți face contracții ușoare ale coapselor cu o minge între genunchi. Ulterior, adaugi exerciții cu bandă elastică și exerciții de stabilitate pe un singur picior. Respectă indicațiile fizioterapeutului. Nu grăbi etapele. O revenire prea rapidă crește riscul de recidivă.

Infiltrații

Dacă durerea persistă, medicul poate propune infiltrații locale cu substanțe antiinflamatoare sau cu plasmă obținută din propriul sânge (PRP). Acestea reduc inflamația și pot stimula vindecarea. Infiltrațiile nu se repetă frecvent și se fac doar la indicația specialistului.

Când este necesară operația?

Intervenția chirurgicală se ia în calcul dacă:

• durerea persistă peste 3–6 luni;
• tratamentul conservator nu a avut rezultat;
• există leziuni structurale clare;
• activitatea ta profesională sau sportivă este grav afectată.

Operația poate fi realizată prin tehnici clasice sau minim invazive. Scopul este întărirea peretelui abdominal și reducerea tensiunii asupra zonei pubiene. Recuperarea durează câteva luni și include kinetoterapie. Majoritatea pacienților revin la activitatea anterioară, dacă respectă planul de recuperare. Ca orice intervenție, există riscuri: infecție, durere persistentă, recidivă. Discută deschis cu medicul despre beneficii și riscuri înainte de a lua o decizie.

Cum poți preveni pubalgia

Prevenția începe cu disciplină și atenție la semnalele corpului.

• Întărește musculatura abdominală și lombară de 2–3 ori pe săptămână.
• Fă stretching pentru coapse și șold după antrenamente.
• Crește intensitatea treptat, nu brusc.
• Acordă timp suficient recuperării.
• Folosește încălțăminte potrivită și schimb-o la timp.

Dacă ai avut deja pubalgie, continuă exercițiile de stabilizare chiar și după dispariția durerii. Menține controlul medical periodic, mai ales dacă practici sport de performanță.

Când să te programezi la medic

Solicită evaluare medicală dacă:

• durerea persistă mai mult de 1–2 săptămâni;
• nu poți efectua activități zilnice fără disconfort;
• durerea se agravează progresiv;
• apare umflătură în zona inghinală;
• ai febră sau alte simptome generale.

Nu ignora semnalele corpului. Un consult la timp poate preveni complicații și îți poate scurta perioada de recuperare.

Pubalgia este o afecțiune care poate părea la început o simplă durere inghinală, dar care se poate agrava dacă este ignorată. Diagnosticarea corectă, repausul controlat, kinetoterapia și revenirea treptată la efort sunt esențiale pentru vindecare și prevenirea recidivelor. Dacă durerea persistă, se accentuează sau îți limitează activitățile zilnice, programează un consult de specialitate la Memorial România pentru evaluare și un plan de tratament adaptat nevoilor tale.

Disclaimer: Acest articol are un rol pur informativ și nu înlocuiește sub nicio formă sfatul avizat al medicului specialist. Dacă te confrunți cu manifestări posibil asociate acestei afecțiuni, programează-te pentru o investigație medicală amănunțită la Memorial România!

Întrebări frecvente (FAQ)

Pubalgia se vindecă fără operație?

În majoritatea cazurilor, da. Repausul controlat, kinetoterapia și corectarea dezechilibrelor musculare duc la ameliorare. Operația se ia în calcul doar dacă tratamentul conservator nu oferă rezultate.

Cât durează recuperarea?

Formele ușoare pot necesita 4–6 săptămâni. Cazurile moderate sau cronice pot avea nevoie de 3 luni sau mai mult. Respectă programul de recuperare și mergi la controale periodice.

Pot face sport dacă am pubalgie?

În faza acută, evită sporturile care provoacă durere. Poți face activități ușoare, dacă medicul îți permite. Revenirea la sport trebuie să fie progresivă și ghidată de specialist.

Surse: 

https://orthoinfo.aaos.org/en/diseases--conditions/sports-hernia-athletic-pubalgia/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4223287/

https://radiopaedia.org/articles/athletic-pubalgia-1

https://www.sportsmedtoday.com/athletic-pubalgia-sports-hernia-va-73.htm

https://www.webmd.com/fitness-exercise/what-is-a-sports-hernia-athletic-pubalgia

https://occ-ortho.com/conditions/sports-hernia-athletic-pubalgia/