Stoma este o deschidere creată chirurgical la nivelul abdomenului, prin care o porțiune a intestinului este adusă la suprafața pielii, pentru ca materiile fecale să fie eliminate într-o pungă colectoare. În chirurgia colorectală, stoma poate fi necesară în tratamentul cancerului de colon sau de rect, al unor complicații ale diverticulitei, al bolilor inflamatorii intestinale ori în situații de urgență, precum ocluzia sau perforația intestinală.
Pentru mulți pacienți, perspectiva unei stome produce teamă și numeroase întrebări, însă, în multe cazuri, aceasta este temporară și poate fi închisă după vindecarea intestinului. Descoperă alături de noi când este necesară o stomă, ce tipuri de stomă există, cum se trăiește cu ea și în ce condiții poate fi reversibilă!
Stoma este o deschidere la nivelul peretelui abdominal, realizată în timpul unei intervenții chirurgicale, prin care capătul sau o buclă a intestinului este fixată la nivelul pielii. Are, de obicei, formă rotundă sau ovală, culoare roz-roșiatică și nu este dureroasă, deoarece nu are terminații nervoase. Materiile fecale sunt colectate într-un dispozitiv special (punga de stomă), atașat pe piele printr-un adeziv.
În funcție de porțiunea de intestin folosită, medicii vorbesc despre două tipuri principale de stomă.
Colostomia este realizată din colon, adică din intestinul gros, și este plasată, de cele mai multe ori, în partea stângă a abdomenului. Deoarece o mare parte din apă a fost deja absorbită, scaunul eliminat prin colostomie are, de regulă, o consistență mai solidă. Colostomia poate fi:
Ileostomia este realizată din ileon, ultima porțiune a intestinului subțire, și este plasată, de obicei, în partea dreaptă a abdomenului. Conținutul eliminat este mai lichid și mai abundent, iar riscul de deshidratare este mai mare decât în cazul colostomiei. Ileostomia pe ansă este folosită frecvent ca stomă temporară de protecție, în timp ce ileostomia terminală este, de cele mai multe ori, permanentă.
Stoma nu este un tratament în sine, ci o soluție chirurgicală care deviază temporar sau definitiv tranzitul intestinal, atunci când acesta nu poate continua în siguranță pe calea naturală. Cele mai frecvente situații în care poate fi necesară sunt:
În cazul cancerului colorectal, decizia privind necesitatea și tipul stomei face parte dintr-un plan de tratament stabilit în echipă multidisciplinară, alături de medicul specialist în Oncologie medicală, mai ales atunci când pacientul urmează radioterapie sau chimioterapie înaintea ori după intervenție.
Nu orice stomă este definitivă. În multe cazuri, chirurgul o realizează ca măsură de protecție, cu intenția de a o închide după vindecarea intestinului. Principalele diferențe sunt:
Tipul stomei este discutat, de obicei, înainte de intervenție, însă decizia finală poate fi luată și în timpul operației, în funcție de ceea ce observă chirurgul. De asemenea, o parte dintre stomele planificate ca temporare nu mai sunt închise ulterior, din cauza evoluției bolii, a complicațiilor sau a unor afecțiuni asociate care cresc riscul unei noi intervenții.
Atunci când operația este programată, pregătirea începe cu o discuție detaliată despre motivul stomei, tipul acesteia și viața de zi cu zi după intervenție. Etapele principale sunt:
În chirurgia colorectală modernă, multe intervenții care presupun realizarea unei stome se pot efectua laparoscopic sau prin chirurgie robotică, cu incizii mici, durere postoperatorie redusă și recuperare mai rapidă. Abordarea minim invazivă este utilă mai ales în tumorile rectale joase, unde precizia sporită poate crește șansele de păstrare a sfincterului anal.
Adaptarea la stomă durează, de obicei, câteva săptămâni. Cu informațiile potrivite și cu sprijinul echipei medicale, majoritatea pacienților își reiau activitățile obișnuite.
Îngrijirea zilnică devine rapid o rutină. Principalele recomandări sunt:
În primele săptămâni, medicul recomandă, de obicei, mese mici și frecvente, alimente ușor digerabile și mestecarea atentă a hranei. Alimentele bogate în fibre greu digerabile, precum cojile de fructe, nucile sau porumbul, se reintroduc treptat. Pacienții cu ileostomie trebuie să fie atenți în mod special la hidratare, deoarece pierderile de lichide și de săruri minerale sunt mai mari.
Mersul pe jos poate fi reluat la scurt timp după operație, însă efortul fizic intens și ridicarea de greutăți trebuie evitate câteva săptămâni, pentru a reduce riscul de hernie. Ulterior, majoritatea pacienților se pot întoarce la locul de muncă, pot călători, înota sau practica sport, cu ajutorul unor accesorii adaptate.
Modificarea imaginii corporale, teama de mirosuri sau de scurgeri și grijile legate de viața intimă sunt reacții frecvente după realizarea unei stome. Discuțiile cu echipa medicală, grupurile de suport și consilierea oferită de specialiștii în Psihologie îi pot ajuta pe pacienți să se adapteze mai ușor la noua situație.
Majoritatea stomelor funcționează fără probleme, însă, ca în cazul oricărei intervenții chirurgicale, pot apărea și complicații, imediat după operație sau după luni ori ani:
Anunță medicul dacă stoma își schimbă culoarea, sângerează abundent, nu mai elimină conținut timp de mai multe ore, apar dureri abdominale intense sau semne de deshidratare, precum setea accentuată, urina închisă la culoare și amețelile.
Da, stomele temporare pot fi închise printr-o intervenție numită reversie sau refacerea continuității intestinale. Posibilitatea reversiei este discutată, de obicei, încă dinaintea primei operații, însă decizia finală se ia abia după vindecarea intestinului și reevaluarea pacientului.
Reversia este luată în calcul, de regulă, la 3-12 luni după realizarea stomei. Momentul exact depinde de:
Înainte de închiderea stomei, medicul verifică dacă intestinul s-a vindecat complet și dacă poate funcționa normal. Evaluarea poate include examenul clinic și tușeul rectal, o radiografie cu substanță de contrast, care arată dacă sutura intestinală este etanșă, analize de sânge și, uneori, evaluarea funcției sfincterului. Atunci când este necesară și o examinare endoscopică a colonului, informațiile despre colonoscopie - pregătire, desfășurare și posibile efecte adverse te ajută să știi la ce să te aștepți și să te pregătești corect.
Închiderea unei ileostomii sau colostomii pe ansă este, de obicei, o intervenție mai simplă decât operația inițială și durează, în general, una-două ore. Chirurgul desprinde intestinul de peretele abdominal, reface continuitatea acestuia și închide orificiul stomei. Refacerea continuității după o colostomie terminală, de exemplu după o operație Hartmann, este o intervenție mai complexă, care poate fi realizată deschis sau minim invaziv. Principalul risc specific al reversiei este scurgerea la nivelul noii suturi intestinale (fistula anastomotică).
După reversie, spitalizarea durează, de obicei, câteva zile, până la reluarea tranzitului intestinal și tolerarea alimentației. Plaga de la locul fostei stome se vindecă în câteva săptămâni, iar efortul fizic intens și ridicarea de greutăți trebuie evitate o perioadă, pentru a reduce riscul de hernie.
Intestinul are nevoie de timp pentru a se readapta la funcționarea normală. În primele săptămâni și luni, pot apărea:
După intervențiile pentru cancerul de rect, aceste simptome pot face parte din așa-numitul sindrom de rezecție anterioară, care se ameliorează, de cele mai multe ori, treptat, pe parcursul mai multor luni. Ajustarea alimentației, exercițiile pentru mușchii planșeului pelvin și, la nevoie, tratamentul medicamentos recomandat de medic pot îmbunătăți semnificativ funcția intestinală și calitatea vieții.
La Spitalul Memorial Băneasa, pacienții care au nevoie de o intervenție colorectală sunt evaluați de specialiștii în chirurgie colorectală, în colaborare cu medicii gastroenterologi, oncologi, radiologi și anesteziști. Abordarea urmărește, de la început, evitarea unei stome atunci când acest lucru este posibil în siguranță și planificarea reversiei atunci când stoma este temporară. Parcursul pacientului include:
Stoma poate fi necesară în chirurgia colorectală pentru a proteja o sutură intestinală, pentru a gestiona o complicație sau atunci când rectul ori sfincterul anal trebuie îndepărtate. În multe cazuri, aceasta este temporară și poate fi închisă după câteva luni, în urma unei evaluări atente. Chiar și atunci când este permanentă, stoma le permite majorității pacienților să revină la o viață activă, cu sprijinul potrivit din partea echipei medicale.
DISCLAIMER: Articolul de față are un rol pur informativ și nu înlocuiește sfatul avizat al medicului specialist. Dacă ți-a fost recomandată o intervenție care presupune realizarea unei stome sau vrei să afli dacă stoma ta poate fi închisă, programează-te pentru o consultație de chirurgie colorectală, în cadrul spitalului Memorial România!
Nu, stoma nu are terminații nervoase și nu este dureroasă. Pielea din jurul acesteia poate deveni însă sensibilă dacă este iritată de contactul cu scaunul.
De regulă, la 3-12 luni după realizarea acesteia, după vindecarea intestinului și încheierea eventualelor tratamente oncologice.
Nu întotdeauna. Evoluția bolii, complicațiile sau starea generală a pacientului pot face ca o stomă planificată ca temporară să rămână permanentă.
Da, majoritatea pacienților cu stomă pot munci, călători, face sport și avea o viață socială activă, după perioada de adaptare.
Închiderea unei stome pe ansă este, de obicei, mai simplă decât operația inițială și durează una-două ore. Refacerea continuității după o colostomie terminală este însă o intervenție mai complexă.
BIBLIOGRAFIE:
https://my.clevelandclinic.org/health/treatments/ostomy-reversal
https://my.clevelandclinic.org/health/treatments/21726-ileostomy
https://my.clevelandclinic.org/health/treatments/22100-colostomy
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC11010286/
Solicită acum o consultație. Completează formularul și te programaăm în cel mai scurt timp.
Acesta este angajamentul nostru pentru informații medicale de încredere. Ne dedicăm să oferim pacienților informații medicale de cea mai înaltă calitate.
Află primul despre reducerile și ofertele speciale.
Loading...