Sindrom Sjogren: cauze, simptome, diagnosticare și tratament

Sindromul Sjogren este o boală autoimună, manifestată prin producerea de anticorpi ce atacă propriile glande exocrine, adică glandele care secretă lichide la exterior: lacrimi, salivă și alte secreții. În timp, inflamația reduce producția acestor lichide. Boala afectează mai frecvent femeile peste 40 de ani, dar poate apărea și la bărbați sau la persoane mai tinere. În majoritatea cazurilor, evoluția este lentă, iar cu monitorizare corectă poți menține o calitate bună a vieții.

Care sunt cauzele sindromului Sjogren?

Sindromul Sjogren primar apare de sine stătător. Forma secundară se asociază cu alte boli autoimune, precum poliartrita reumatoidă. Dacă ai deja un astfel de diagnostic și apar uscăciunea ochilor sau a gurii, discută cu medicul tău despre o evaluare suplimentară. Medicii nu cunosc o cauză unică. De obicei, intervin mai mulți factori:

• predispoziția genetică – dacă ai rude cu boli autoimune, riscul crește;
• factorii hormonali – femeile sunt mai frecvent afectate;
• unele infecții virale care pot declanșa reacția imună la persoanele predispuse;
• vârsta, cel mai des între 40 și 60 de ani.

La analizele de sânge, medicii pot identifica anumiți anticorpi specifici (anti-SSA și anti-SSB). Aceștia indică faptul că sistemul imunitar reacționează împotriva propriilor țesuturi.

Recunoaște simptomele bolii

Manifestările diferă de la o persoană la alta. Uneori apar treptat și pot fi confundate cu oboseala sau cu efectele înaintării în vârstă.

Manifestări la nivelul glandelor

Cele mai frecvente simptome includ:

• senzație de nisip în ochi, arsură sau vedere încețoșată la sfârșitul zilei;
• nevoia constantă de a bea apă pentru a putea vorbi sau înghiți;
• dificultăți la consumul alimentelor uscate, cum ar fi biscuiții sau pâinea prăjită;
• carii dentare repetate, deși respecți igiena orală;
• umflarea glandelor salivare, în special a celor din fața urechilor. Dacă vrei să înțelegi mai bine aceste glande, citește și despre Glanda parotida - afectiuni, simtome, tratament

Pentru mulți pacienți, uscăciunea oculară devine deranjantă la citit sau la lucrul la calculator.

Simptome în restul corpului

Aproximativ o treime dintre pacienți dezvoltă și manifestări generale:

• oboseală care persistă chiar și după somn;
• dureri și rigiditate articulară;
• tuse seacă;
• piele uscată;
• furnicături la nivelul mâinilor sau picioarelor.

Aceste semne apar deoarece inflamația poate afecta și alte organe, nu doar glandele. De aceea, evaluarea completă este importantă.

Cum se diagnostichează sindromul Sjogren?

Diagnosticul nu se bazează pe un singur test. Medicul corelează simptomele cu rezultatele investigațiilor. Primul pas îl reprezintă consultația la Reumatologie. Medicul îți va adresa întrebări despre debutul simptomelor, alte boli existente și istoricul familial. Urmează analize de sânge pentru depistarea anticorpilor specifici și a markerilor de inflamație.

În paralel, un consult la Oftalmologie evaluează producția de lacrimi prin teste simple, precum testul Schirmer, care măsoară cantitatea de lacrimi cu ajutorul unei benzi speciale de hârtie. Ecografia glandelor salivare poate arăta modificări sugestive. În unele situații, medicul recomandă biopsia unei glande salivare minore din buză. Procedura se face cu anestezie locală și oferă informații clare despre inflamație. Cu cât stabilești mai devreme diagnosticul, cu atât poți preveni complicațiile și controla mai bine simptomele.

Rolul diagnosticării precoce

Stabilirea timpurie a diagnosticului în Sindromul Sjögren are un impact major asupra evoluției bolii. În stadiile incipiente, simptomele pot fi ușoare și ușor de trecut cu vederea, însă intervenția precoce permite controlul inflamației și prevenirea complicațiilor. Diagnosticul precoce ajută la:

• identificarea rapidă a afectării altor organe;
• inițierea tratamentului adecvat înainte de apariția leziunilor ireversibile;
• îmbunătățirea calității vieții prin controlul simptomelor încă de la început.

Colaborarea între specialități – Reumatologie, Oftalmologie și Stomatologie – este importantă pentru o evaluare completă. Dacă simptomele persistă sau se agravează, nu amâna investigațiile. Un diagnostic clar îți oferă control și direcție în gestionarea bolii.

Tratamentul sindromului Sjogren

Nu există un tratament care să elimine complet boala, dar poți ține simptomele sub control printr-un plan personalizat.

Controlul uscăciunii

Pentru ochi, medicul recomandă lacrimi artificiale fără conservanți, aplicate de mai multe ori pe zi. Seara, poți folosi geluri oftalmice cu efect mai îndelungat. În anumite cazuri, medicul poate bloca temporar canalele lacrimale pentru a păstra lacrimile pe suprafața ochiului. Pentru gură uscată, se pot prescrie medicamente care stimulează secreția de salivă. Acestea pot provoca transpirație sau disconfort gastric, iar medicul îți va explica dacă sunt potrivite pentru tine. Mestecă gumă fără zahăr și bea apă în cantități mici și frecvente.

Tratamentul manifestărilor generale

Dacă apar dureri articulare sau inflamație, medicul poate recomanda antiinflamatoare sau medicamente care reglează reacția imună, cum ar fi hidroxiclorochina. În formele mai severe, se pot utiliza corticosteroizi sau alte medicamente care scad activitatea sistemului imunitar. Acestea necesită monitorizare atentă, deoarece pot avea efecte adverse, inclusiv risc crescut de infecții. Urmează strict recomandările primite și mergi la controale periodice. Ajustarea tratamentului se face în funcție de evoluția simptomelor.

Adaptarea stilului de viață

Schimbările simple te pot ajuta zilnic:

• hidratează-te constant;
• evită fumatul și limitează alcoolul;
• menține o igienă orală riguroasă și programează controale stomatologice regulate;
• folosește un umidificator în sezonul rece;
• protejează-ți ochii de vânt și aer uscat.

Complicații și monitorizarea pe termen lung

Deși Sindromul Sjögren evoluează adesea lent, lipsa monitorizării poate duce la complicații care afectează mai multe organe. Uscăciunea cronică a ochilor poate provoca leziuni ale corneei și crește riscul de infecții oculare. La nivel oral, saliva insuficientă favorizează apariția cariilor, infecțiilor gingivale și dificultăților de masticație sau înghițire. În unele cazuri, inflamația se extinde dincolo de glande.

Pot apărea afectări pulmonare (tuse persistentă, senzație de lipsă de aer), renale sau neurologice (amorțeli, furnicături). De asemenea, un aspect important este riscul crescut de limfom non-Hodgkin, un tip de cancer al sistemului limfatic. Deși acest risc rămâne relativ scăzut, este semnificativ mai mare comparativ cu populația generală. Monitorizarea regulată la medicul reumatolog este esențială.

Aceasta include analize de sânge periodice, evaluarea simptomelor și, la nevoie, investigații suplimentare. Semne precum ganglioni măriți, febră inexplicabilă sau scădere în greutate trebuie investigate rapid. Dacă observi ganglioni măriți, scădere neintenționată în greutate sau oboseală accentuată, solicită o evaluare medicală. Persoanele cu sindrom Sjogren au un risc mai mare de limfom, un tip de cancer al sistemului limfatic, însă depistarea precoce îmbunătățește mult prognosticul. 

Sindromul Sjögren este o afecțiune autoimună complexă, care necesită atenție și monitorizare constantă. Deși nu există un tratament curativ, recunoașterea precoce a simptomelor și urmarea unui plan terapeutic corect pot face diferența în evoluția bolii. Prin controale regulate, adaptarea stilului de viață și colaborarea cu medicii specialiști, poți menține o stare de sănătate bună și preveni complicațiile pe termen lung

Disclaimer: Acest articol are un rol pur informativ și nu înlocuiește sub nicio formă sfatul avizat al medicului specialist. Dacă te confrunți cu manifestări posibil asociate acestei afecțiuni, programează-te pentru o investigație medicală amănunțită la Memorial România!

Întrebări frecvente (FAQ)

Sindromul Sjogren se vindecă?

În prezent, boala nu se vindecă definitiv. Tratamentul urmărește controlul simptomelor și prevenirea complicațiilor. Cu monitorizare regulată, majoritatea pacienților duc o viață activă.

Este o boală ereditară?

Nu se transmite direct de la părinte la copil. Există însă o predispoziție genetică pentru boli autoimune, ceea ce poate crește riscul în anumite familii.

Pot avea sindrom Sjogren dacă am doar ochii uscați?

Uscăciunea oculară are multe cauze, inclusiv utilizarea îndelungată a ecranelor sau înaintarea în vârstă. Dacă simptomul persistă și se asociază cu gură uscată sau dureri articulare, solicită un consult de specialitate pentru un diagnostic corect.

Surse: 

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/sjogrens-syndrome/symptoms-causes/syc-20353216

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/4929-sjogrens-syndrome

https://sjogrens.org/understanding-sjogrens

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8863725/

https://www.health.harvard.edu/diseases-and-conditions/sjogrens-syndrome-a-to-z