Vaginita atrofică: cauze, simptome, diagnosticare, tratament

Vaginita atrofică reprezintă subțierea, uscarea și inflamarea pereților vaginali ca urmare a scăderii nivelului de estrogen. Deși termenul este încă foarte folosit, specialiștii preferă tot mai des denumirea de sindrom genito-urinar al menopauzei, deoarece aceasta descrie mai bine întreaga gamă de simptome care pot afecta vulva, vaginul, uretra și vezica urinară.

În mod normal, estrogenul ajută la menținerea grosimii și elasticității mucoasei vaginale, susține lubrifierea naturală și contribuie la echilibrul florei vaginale. Când nivelul acestui hormon scade, țesuturile devin mai sensibile și mai fragile, pH-ul vaginal se modifică, iar flora protectoare se reduce. Acest context favorizează apariția uscăciunii, iritației, durerii și, uneori, a infecțiilor urinare recurente.

De ce apare vaginita atrofică?

Principala cauză a vaginitei atrofice este scăderea nivelului de estrogen. Cel mai frecvent, acest lucru se întâmplă în menopauză și postmenopauză, însă simptomele pot apărea și în perimenopauză, după naștere, în perioada alăptării sau după tratamente care reduc nivelul de estrogen, cum ar fi unele terapii oncologice. Lipsa estrogenului determină:

• subțierea mucoasei vaginale;
• scăderea elasticității țesuturilor;
• reducerea lubrifierii naturale;
• creșterea pH-ului vaginal;
• reducerea lactobacililor, flora protectoare normală;
• sensibilitate crescută la traumatisme și iritații.

Există și anumiți factori care pot favoriza sau accentua simptomele:

• menopauza instalată natural;
• menopauza chirurgicală;
• alăptarea;
• tratamente hormonale antiestrogenice;
• lipsa activității sexuale, care poate contribui la scăderea elasticității vaginale;
• fumatul, care este asociat cu niveluri mai mici de estrogen și cu o vascularizație mai slabă.

Care sunt simptomele vaginitei atrofice?

Manifestările pot varia de la forme ușoare până la simptome persistente și supărătoare. Unele femei prezintă doar uscăciune vaginală, în timp ce altele au disconfort important atât la nivel genital, cât și urinar. Cele mai frecvente simptome sunt:

• uscăciune vaginală;
• senzație de arsură sau usturime;
• mâncărime vaginală sau vulvară;
• iritație locală;
• senzație de presiune sau disconfort pelvin;
• reducerea lubrifierii în timpul contactului sexual;
• durere la contact sexual;
• sângerare ușoară după contact sexual;
• secreție apoasă;
• urinări frecvente;
• senzație urgentă de urinare;
• usturime la urinare;
• infecții urinare recurente.

Durerea la contact sexual este unul dintre cele mai frecvente motive pentru care pacientele ajung la medicul ginecolog. Din cauza uscăciunii și fragilității mucoasei, contactul sexual poate deveni inconfortabil sau chiar dureros. În timp, această problemă poate afecta viața de cuplu și starea emoțională a pacientei.

Pe lângă simptomele genitale, pot apărea și simptome urinare, iar uneori acestea predomină. Pacienta poate avea senzația de a merge des la toaletă, urinări imperioase sau usturime la urinare, fără ca întotdeauna să existe o infecție urinară activă. Tocmai de aceea, evaluarea medicală corectă este importantă pentru diferențierea cauzelor.

Când este recomandat consultul medical?

Este indicat ca pacienta să se adreseze medicului ginecolog sau altui specialist atunci când simptomele persistă, se agravează sau încep să afecteze activitățile cotidiene și viața intimă. De asemenea, orice sângerare vaginală apărută după menopauză trebuie evaluată medical, deoarece poate avea și alte cauze care trebuie excluse.

Consultul medical este recomandat mai ales dacă apar:

• uscăciune vaginală persistentă;
• durere la contact sexual;
• mâncărime sau usturime frecventă;
• simptome urinare repetate;
• infecții urinare recurente;
• sângerare vaginală după menopauză.

Cum se diagnostichează vaginita atrofică?

Diagnosticul se stabilește pe baza simptomelor, a istoricului medical și a examenului clinic ginecologic. În multe cazuri, tabloul este sugestiv, dar medicul poate recomanda și investigații suplimentare pentru a exclude alte afecțiuni, mai ales dacă simptomele sunt intense sau există sângerări.

Consultația și istoricul medical

Medicul va întreba despre menopauză, data ultimei menstruații, simptomele prezente, viața sexuală, tratamentele urmate și eventualele infecții urinare sau vaginale recurente. Aceste informații ajută la orientarea diagnosticului.

Examenul ginecologic

Examenul pelvin este una dintre cele mai importante etape ale evaluării. Medicul inspectează vulva, vaginul și colul uterin, observând eventuale semne precum mucoasă palidă, subțire, fragilă, lipsa pliurilor vaginale, inflamație locală sau sensibilitate crescută.

Testarea pH-ului vaginal

În unele situații, medicul poate testa aciditatea vaginală. În vaginita atrofică, pH-ul vaginal este frecvent mai crescut decât în mod normal, ca urmare a modificărilor hormonale și a reducerii florei protectoare.

Analize suplimentare

Dacă pacienta are simptome urinare, pot fi recomandate analize de urină. Dacă există secreții anormale sau suspiciune de altă patologie, se pot recomanda investigații suplimentare pentru excluderea unei infecții vaginale, a unei infecții urinare sau a altor afecțiuni ginecologice

Care este tratamentul pentru vaginita atrofică?

Tratamentul depinde de severitatea simptomelor, de istoricul medical și de prezența altor afecțiuni asociate. Scopul este reducerea disconfortului, refacerea confortului vaginal și ameliorarea simptomelor urinare asociate.

Lubrifianți și produse hidratante vaginale

În formele ușoare, echipa de medici poate recomanda lubrifianții și hidratantele vaginale pot ajuta la ameliorarea uscăciunii și a durerii la contact sexual. Acestea nu tratează cauza hormonală, dar pot reduce semnificativ disconfortul local și pot fi utile pentru multe paciente, mai ales când simptomele sunt moderate.

Estrogen vaginal local

Pentru simptomele persistente sau mai intense, tratamentul local cu estrogen vaginal este una dintre cele mai eficiente opțiuni. Acesta poate fi administrat sub formă de cremă, comprimate vaginale sau inel vaginal și ajută la refacerea țesuturilor locale, îmbunătățirea lubrifierii și reducerea simptomelor. Estrogenul local are absorbție sistemică redusă față de terapia hormonală sistemică, însă recomandarea trebuie făcută individualizat, de medic.

Terapia hormonală sistemică

La unele paciente aflate la menopauză, mai ales dacă există și alte simptome menopauzale importante, medicul poate lua în calcul terapia hormonală sistemică. Aceasta nu este indicată automat pentru toate pacientele și necesită evaluarea atentă a beneficiilor și riscurilor.

Tratamentul simptomelor urinare

Dacă există senzație de urinare frecventă, usturime sau infecții urinare recurente, acestea trebuie evaluate și tratate corect. Uneori, ameliorarea atrofiei vaginale ajută și la reducerea simptomelor urinare.

Măsuri generale utile

Pe lângă tratamentul recomandat de medic, pot ajuta și câteva măsuri simple:

• evitarea produselor intime iritante;
• evitarea dușurilor intravaginale;
• folosirea lenjeriei confortabile;
• utilizarea regulată a hidratantelor vaginale, la recomandare;
• menținerea controalelor ginecologice regulate.

Poate fi prevenită vaginita atrofică?

Nu toate cazurile pot fi prevenite complet, deoarece principala cauză este legată de scăderea fiziologică a estrogenului. Totuși, simptomele pot fi recunoscute din timp, iar prezentarea precoce la medic poate preveni agravarea lor și poate contribui la menținerea confortului vaginal și urinar.  Este important ca pacientele să știe că simptomele nu trebuie considerate „normale și inevitabile”, mai ales atunci când afectează starea de bine.

Vaginita atrofică este o afecțiune frecventă, asociată în principal cu scăderea nivelului de estrogen din perioada menopauzei și postmenopauzei. Deși se manifestă adesea prin uscăciune vaginală, usturime, iritație și durere la contact sexual, aceasta poate include și simptome urinare precum urinări frecvente, urgență micțională sau infecții urinare recurente.  Diagnosticul corect și tratamentul adecvat pot ameliora semnificativ simptomele și pot îmbunătăți calitatea vieții pacientei.

Disclaimer: Acest articol are un rol pur informativ și nu înlocuiește sub nicio formă sfatul avizat al medicului specialist. Dacă te confrunți cu manifestări posibil asociate acestei afecțiuni, programează-te pentru o investigație medicală amănunțită la Memorial România.

Întrebări frecvente (FAQ)

Vaginita atrofică apare doar după menopauză?

Cel mai frecvent apare în peri-menopauză și după menopauză, dar se poate manifesta și în alte situații în care nivelul de estrogen scade, cum ar fi alăptarea sau anumite tratamente.

Vaginita atrofică este o infecție?

Nu. Este o afecțiune determinată în principal de deficitul de estrogen, deși uneori poate favoriza disconfortul local și unele probleme urinare sau vaginale.

Poate provoca durere la contact sexual?

Da. Uscăciunea, fragilitatea mucoasei și lubrifierea redusă pot face contactul sexual dureros.

Se poate trata?

Da. Există opțiuni eficiente, de la hidratante și lubrifianți vaginali până la tratament local cu estrogen, în funcție de severitatea simptomelor și de recomandarea medicului.

Când trebuie să merg la medic?

Atunci când simptomele persistă, se agravează, afectează viața intimă sau sunt însoțite de sângerare după menopauză ori simptome urinare repetate.

Surse:

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/vaginal-atrophy/symptoms-causes/syc-20352288

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/15500-vaginal-atrophy

https://www.health.harvard.edu/a_to_z/vaginal-atrophy-atrophic-vaginitis-a-to-z

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/vaginal-atrophy/diagnosis-treatment/drc-20352294