Vulvovaginita: cauze, simptome, diagnosticare și tratament

Vulvovaginita este una dintre cele mai frecvente cauze de disconfort intim la femei și poate apărea la orice vârstă. Mâncărimea persistentă, usturimea, secrețiile neobișnuite sau durerea la contactul sexual îți pot afecta rutina zilnică, somnul și starea de bine. Deși simptomele sunt neplăcute, în majoritatea cazurilor afecțiunea se tratează eficient, dacă identifici corect cauza.

Inflamația poate avea origini diferite: infecții bacteriene, fungice sau parazitare, iritații locale, modificări hormonale ori afecțiuni dermatologice. Fiecare situație necesită o abordare adaptată. De aceea, este important să înțelegi ce semnale îți transmite corpul și să te adresezi medicului pentru un diagnostic clar și un plan de tratament potrivit.

Ce este vulvovaginita și de ce apare?

Vulvovaginita reprezintă inflamația vulvei (zona genitală externă) și a vaginului. Spre deosebire de vaginită, care afectează doar interiorul vaginului, această afecțiune implică și țesuturile externe, ceea ce poate accentua disconfortul. În mod normal, vaginul conține bacterii „bune”, în special lactobacili. Acestea mențin un mediu ușor acid și limitează dezvoltarea microorganismelor dăunătoare.

Dacă echilibrul se modifică (de exemplu, după o cură cu antibiotice, în sarcină sau la menopauză), flora vaginală se schimbă și poate apărea inflamația. La fetițe, cauza este frecvent legată de iritații sau igienă necorespunzătoare. La femeile adulte, infecțiile sunt mai întâlnite, dar și variațiile hormonale influențează apariția simptomelor. Este util să știi că nu orice vulvovaginită se transmite sexual. Multe episoade apar în absența unui contact sexual recent.

Care sunt cauzele vulvovaginitei?

Cauzele pot fi infecțioase sau neinfecțioase. Identificarea lor corectă te ajută să eviți tratamente nepotrivite și recidivele.

Cauze infecțioase

• vaginoza bacteriană - apare atunci când bacteriile anaerobe (care se dezvoltă în lipsa oxigenului) se înmulțesc excesiv și reduc numărul lactobacililor protectori; poți observa o secreție gri-albicioasă, fluidă, cu miros fetid, mai intens după contact sexual sau menstruație; gactorii care favorizează apariția includ dușurile vaginale frecvente, schimbarea partenerilor sexuali sau fumatul; medicul confirmă diagnosticul prin examinare și teste de laborator;
• candidoza vaginală - este provocată de o ciupercă numită Candida albicans; se manifestă prin mâncărime intensă, roșeață și secreție albă, densă, asemănătoare brânzei de vaci; uneori apare usturime la urinare sau durere la contact sexual; antibioticele, diabetul necontrolat, sarcina sau scăderea imunității favorizează apariția infecției; 
• trichomoniaza - este o infecție cu transmitere sexuală, cauzată de un parazit; secreția devine galben-verzuie, spumoasă, iar mirosul este neplăcut; pot apărea usturime la urinare și durere în zona pelvină; pentru rezultate stabile, ambii parteneri urmează tratamentul recomandat de medic; în lipsa terapiei, infecția poate persista și crește riscul altor boli cu transmitere sexuală;
• herpesul genital - determină apariția unor vezicule dureroase, care se transformă în mici ulcerații; pot apărea febră, stare generală alterată și ganglioni măriți; tratamentul antiviral reduce durata și intensitatea episoadelor, dar virusul rămâne în organism.

Cauze neinfecțioase

• dermatite de contact și alergii - produsele parfumate, gelurile de duș agresive, detergenții sau lenjeria sintetică pot irita zona intimă; pielea se înroșește, apare mâncărime și uneori mici leziuni superficiale; identifică factorul iritant și elimină-l; simptomele se ameliorează, de regulă, în câteva zile;
• vaginita atrofică - după menopauză sau în perioadele cu deficit de estrogen (alăptare, tratamente oncologice), mucoasa vaginală devine subțire și uscată; apar usturime, senzație de arsură și durere la contact sexual; 
• afecțiuni dermatologice - lichenul scleros, eczema sau psoriazisul pot afecta zona vulvară; apar plăci albe, mâncărime intensă sau modificări de culoare ale pielii; în aceste situații, medicul ginecolog colaborează adesea cu dermatologul;
• corp străin vaginal - la fetițe, bucăți de hârtie igienică sau obiecte mici pot rămâne în vagin și provoacă secreții cu miros neplăcut; îndepărtarea corpului străin rezolvă rapid problema.

Care sunt simptomele vulvovaginitei?

Cele mai frecvente manifestări includ:

• mâncărime sau arsură locală;
• roșeață și umflare;
• secreții diferite ca aspect, culoare sau miros;
• usturime la urinare;
• durere la contact sexual.

Dacă vrei să înțelegi mai bine ce indică modificările de culoare sau consistență, poți consulta articolul despre secreția vaginală. Aspectul acesteia oferă indicii orientative. De exemplu, secreția albă și grunjoasă sugerează candidoză, iar cea gri cu miros specific indică frecvent vaginoză bacteriană. Totuși, nu stabili singură diagnosticul. 

Vulvovaginita la copii

La fetițe, afecțiunea apare frecvent între 3 și 10 ani. Mucoasa vaginală este mai sensibilă, deoarece nu beneficiază de protecția hormonală specifică pubertății.

Cauze frecvente

• ștergerea incorectă după toaletă (din spate în față);
• băi cu spumă sau produse parfumate;
• lenjerie sintetică;
• paraziți intestinali (oxiuri), care provoacă mâncărime intensă, mai ales noaptea.

Ce semne pot apărea?

Copilul poate prezenta roșeață, secreții ușoare, disconfort la urinare sau agitație. Uneori evită mersul la toaletă. Dacă simptomele persistă, mergi cu copilul la pediatru sau la un gimedic ginecolog. Specialiștii stabilesc cauza și recomandă tratamentul potrivit.

Cum se diagnostichează vulvovaginita?

Diagnosticul corect începe cu o discuție deschisă. Medicul te va întreba despre simptome, durata lor, tratamente recente, viața sexuală și istoricul medical. Răspunde sincer; informațiile îl ajută să aleagă investigațiile potrivite.

Examinarea clinică

În timpul consultului, medicul examinează zona genitală și evaluează aspectul secreției. Procedura este scurtă și, în majoritatea cazurilor, bine tolerată.

Teste recomandate

• măsurarea pH-ului vaginal;
• examinarea secreției la microscop;
• culturi pentru identificarea bacteriilor sau fungilor;
• teste moleculare (PCR) pentru infecții cu transmitere sexuală.

Dacă episoadele reapar frecvent, medicul poate recomanda analize suplimentare pentru depistarea diabetului sau a altor afecțiuni care predispun la infecții.

Tratamentul vulvovaginitei

Tratamentul depinde de cauza identificată. Nu începe terapia fără recomandare medicală, deoarece un medicament nepotrivit poate agrava simptomele.

• vaginoza bacteriană - medicul prescrie antibiotice, administrate oral sau local; pe durata tratamentului cu metronidazol, evită consumul de alcool; pot apărea greață și alte reacții neplăcute;
• candidoza - se utilizează ovule sau creme antifungice aplicate local, iar uneori medicul recomandă un comprimat administrat oral; în formele recurente, poate indica tratament de întreținere pe termen mai lung;
• trichomoniaza - tratamentul constă în medicamente antiparazitare administrate oral; partenerul urmează aceeași schemă pentru a preveni reinfectarea;
• vaginita atrofică - medicul poate recomanda preparate cu estrogen administrate local, sub formă de cremă, ovule sau inel vaginal; lubrifianții pe bază de apă reduc disconfortul la contact sexual; discută despre posibilele contraindicații, mai ales dacă ai antecedente de cancer mamar sau afecțiuni hormon-dependente.

În situații rare, infecțiile netratate pot favoriza apariția altor probleme, inclusiv a unor leziuni asociate infecției cu HPV, cum sunt negii genitali. De aceea, nu amâna consultul.

Măsuri de susținere și prevenție

Pentru utilizare uzuală, adoptă câteva măsuri simple:

• spală zona externă cu apă călduță și evită produsele parfumate;
• poartă lenjerie din bumbac;
• schimbă frecvent absorbantele sau tampoanele;
• evită dușurile vaginale;
• folosește prezervativ pentru a reduce riscul infecțiilor cu transmitere sexuală;
• controlează glicemia dacă ai diabet.

Probioticele pot ajuta la refacerea florei vaginale în anumite situații, dar discută cu medicul înainte de administrare. Nu introduce în vagin substanțe precum iaurt, oțet sau bicarbonat. Aceste practici pot agrava inflamația.

Când să te programezi la medic?

Solicită consult dacă:

• simptomele persistă mai mult de câteva zile;
• apar febră sau durere pelvină;
• ești însărcinată;
• episoadele se repetă frecvent;
• observi sângerări anormale.

Un control la timp previne complicațiile și scurtează durata disconfortului. Programează-te pentru o evaluare completă și urmează planul terapeutic recomandat.

Vulvovaginita este o afecțiune frecventă, însă cauza ei poate varia de la infecții și dezechilibre ale florei vaginale până la iritații sau modificări hormonale. De aceea, este important să eviți automedicația și să soliciți un consult ginecologic dacă simptomele persistă sau reapar. Un diagnostic corect și un tratament adaptat te ajută să ameliorezi rapid disconfortul, să previi recidivele și să îți menții sănătatea intimă pe termen lung.

Disclaimer: Acest articol are un rol pur informativ și nu înlocuiește sub nicio formă sfatul avizat al medicului specialist. Dacă te confrunți cu manifestări posibil asociate acestei afecțiuni, programează-te pentru o investigație medicală amănunțită la Memorial România!

Întrebări frecvente despre vulvovaginită

Vulvovaginita poate trece fără tratament?

Unele forme ușoare, provocate de iritații minore, se pot ameliora dacă elimini factorul declanșator. Infecțiile bacteriene, fungice sau parazitare necesită însă tratament prescris de medic. Dacă simptomele persistă, programează un consult.

Pot avea vulvovaginită dacă nu am viață sexuală activă?

Da. Multe cazuri apar independent de activitatea sexuală, mai ales cele legate de candidoză, dezechilibre ale florei vaginale sau iritații locale.

Ce fac dacă vulvovaginita revine frecvent?

Episoadele repetate necesită evaluare amănunțită. Medicul poate recomanda analize suplimentare și tratament de întreținere. Respectă indicațiile primite și mergi la controale periodice.

Bibliografie:

https://www.rch.org.au/kidsinfo/fact_sheets/vulvovaginitis/

https://www.cuh.nhs.uk/patient-information/vulvovaginitis-in-children-information-for-parents-and-carers/

https://www.healthline.com/health/vulvovaginitis

https://medlineplus.gov/vaginitis.html

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7738700/