Carcinomul ductal in situ (DCIS) este cea mai timpurie formă de cancer de sân, în care celulele anormale se află doar în interiorul canalelor galactofore, fără să invadeze țesutul mamar din jur. Este descoperit, de cele mai multe ori, la mamografia de screening, înainte să producă orice simptom, iar șansele de vindecare sunt foarte mari.
Cu toate acestea, un diagnostic de DCIS ridică numeroase întrebări legate de riscuri, de opțiunile de tratament și de monitorizarea pe termen lung. Descoperă alături de noi ce este carcinomul ductal in situ, ce factori de risc îl favorizează, cum este diagnosticat și ce variante de tratament sunt disponibile!
Carcinomul ductal in situ reprezintă prezența unor celule anormale, cu aspect canceros, în interiorul canalelor galactofore, structurile prin care laptele ajunge de la lobuli la mamelon. Termenul „in situ” înseamnă „la locul de origine” și arată că celulele nu au depășit peretele canalului. Principalele caracteristici ale DCIS sunt:
Deoarece riscul de evoluție diferă de la o pacientă la alta, planul de tratament se stabilește individualizat, în cadrul unei echipe formate din chirurg, radiolog, anatomopatolog, radioterapeut și medicul specialist în oncologie medicală. DCIS nu este o urgență medicală, însă necesită o evaluare atentă și o discuție detaliată despre opțiunile terapeutice.
Denumirile asemănătoare ale acestor diagnostice creează adesea confuzie, însă ele descriu situații diferite, cu riscuri și tratamente diferite.
În DCIS, celulele anormale rămân în interiorul canalului galactofor, în timp ce în carcinomul ductal invaziv acestea au străpuns peretele canalului și au pătruns în țesutul mamar din jur. Din acest motiv, forma invazivă poate ajunge la ganglionii axilari și la alte organe. Diferențele se reflectă și în tratament:
Carcinomul lobular in situ (LCIS) apare în lobuli, glandele care produc laptele, și nu este considerat un cancer propriu-zis, ci un marker al unui risc crescut de cancer de sân, la nivelul ambilor sâni. Spre deosebire de DCIS, LCIS nu este vizibil, de obicei, la mamografie și este descoperit întâmplător, la biopsie. În cele mai multe cazuri, se recomandă monitorizare atentă, nu tratament chirurgical extins.
Termenul de carcinom in situ descrie un stadiu foarte timpuriu, în care celulele anormale sunt limitate la stratul de țesut în care au apărut. El poate fi întâlnit la nivelul mai multor organe:
Deși termenul este același, evoluția și tratamentul diferă în funcție de organul afectat.
Cauza exactă a carcinomului ductal in situ nu este cunoscută. DCIS apare atunci când în ADN-ul celulelor care căptușesc canalele galactofore se produc mutații genetice, ce determină înmulțirea lor necontrolată. Factorii care pot crește riscul de apariție a acestei afecțiuni sunt:
Prezența unuia sau a mai multor factori de risc nu înseamnă că boala va apărea, după cum multe paciente diagnosticate cu DCIS nu au niciun factor de risc cunoscut. De aceea, screeningul regulat rămâne cea mai eficientă metodă de depistare timpurie.
În majoritatea cazurilor, carcinomul ductal in situ nu produce niciun simptom și este descoperit întâmplător, la o mamografie de rutină. Mai rar, DCIS se poate manifesta prin:
DCIS nu provoacă, de regulă, simptome generale precum oboseala, scăderea în greutate sau febra. De aceea, dacă analizele de sânge arată că hematocritul este scăzut sau apare o stare de oboseală persistentă, cauza trebuie investigată separat, deoarece aceste modificări nu sunt specifice carcinomului ductal in situ. Orice modificare nou apărută la nivelul sânului trebuie evaluată de un medic specialist, chiar dacă nu este dureroasă.
Diagnosticul de carcinom ductal in situ se bazează pe investigații imagistice, completate de biopsie. Rezultatele sunt analizate împreună de medicul radiolog și de medicul anatomopatolog.
Mamografia este investigația care descoperă cele mai multe cazuri de DCIS. Pe imagini, afecțiunea apare, de obicei, sub forma unor microcalcificări, mici depozite de calciu grupate, cu forme și dimensiuni neregulate. Nu toate microcalcificările sunt suspecte, multe dintre ele fiind benigne, însă anumite aspecte, precum dispunerea liniară sau ramificată, impun investigații suplimentare.
Pentru o evaluare cât mai precisă a extinderii leziunii, medicul poate recomanda:
Precizia acestor investigații depinde de echipamente și de experiența medicului, motiv pentru care evaluarea în departamentul Radiologie și imagistică medicală este esențială pentru stabilirea corectă a diagnosticului.
Diagnosticul de DCIS poate fi confirmat doar prin biopsie. Cel mai frecvent, se efectuează o biopsie stereotactică, ghidată mamografic, prin care se recoltează fragmente de țesut din zona microcalcificărilor. Analiza histopatologică stabilește:
Uneori, analiza țesutului îndepărtat chirurgical poate evidenția zone de invazie care nu au fost surprinse la biopsie, situație în care planul de tratament este reevaluat.

Gradul nuclear arată cât de mult diferă celulele anormale de celulele normale ale canalelor galactofore și cât de repede se pot înmulți acestea. Este stabilit de medicul anatomopatolog, la examinarea țesutului recoltat prin biopsie:
Gradul nuclear nu este singurul element care influențează decizia terapeutică. Medicii iau în calcul și dimensiunea leziunii, prezența necrozei, marginile de rezecție obținute în urma procedurii de chirurgie mamară, statusul receptorilor hormonali și vârsta pacientei.
Tratamentul DCIS are ca scop îndepărtarea completă a leziunii și reducerea riscului de recidivă sau de evoluție spre un cancer invaziv. Planul terapeutic se stabilește în funcție de dimensiunea și gradul leziunii, de rezultatele investigațiilor și de preferințele pacientei.
Chirurgia conservatoare a sânului (tumorectomia sau sectorectomia) presupune îndepărtarea zonei afectate, împreună cu o margine de țesut sănătos, cu păstrarea restului sânului. Este opțiunea potrivită pentru majoritatea pacientelor cu DCIS. Deoarece leziunea nu este palpabilă, de cele mai multe ori, zona este marcată înaintea operației sub ghidaj imagistic, pentru ca chirurgul să o poată localiza cu precizie.
Mastectomia, adică îndepărtarea întregului țesut mamar, poate fi recomandată atunci când:
Mastectomia poate fi urmată de reconstrucția sânului, în același timp operator sau ulterior.
Deoarece DCIS nu invadează țesutul din jur, ganglionii axilari nu sunt, de regulă, afectați. Biopsia ganglionului santinelă poate fi recomandată, totuși, în cazul mastectomiei sau atunci când există suspiciunea unei zone invazive, deoarece după îndepărtarea sânului această procedură nu mai poate fi efectuată.
Radioterapia administrată după chirurgia conservatoare reduce riscul de recidivă la nivelul aceluiași sân cu aproximativ jumătate. Tratamentul se efectuează, de obicei, pe parcursul a câteva săptămâni, iar în cazul unor leziuni mici, de grad scăzut, cu margini largi, medicul poate discuta și varianta renunțării la radioterapie.
În cazul DCIS cu receptori hormonali pozitivi, medicul poate recomanda tamoxifen sau, după menopauză, inhibitori de aromatază, de regulă timp de 5 ani. Acest tratament reduce riscul de recidivă și de apariție a unui cancer la sânul opus. Deoarece inhibitorii de aromatază pot influența metabolismul lipidic și densitatea osoasă, pe durata tratamentului sunt verificate periodic valorile colesterolului și sănătatea oaselor.
Chimioterapia nu face parte din tratamentul standard al carcinomului ductal in situ, deoarece leziunea nu are capacitatea de a se răspândi în organism. Ea poate deveni necesară doar dacă analiza țesutului îndepărtat chirurgical evidențiază și o componentă invazivă.
Pentru unele paciente cu DCIS de grad scăzut, supravegherea activă, adică monitorizarea atentă prin mamografii periodice, fără intervenție chirurgicală imediată, este evaluată în prezent în studii clinice. Această abordare nu reprezintă, încă, un standard de tratament și poate fi discutată doar în cazuri atent selecționate.
Carcinomul ductal in situ are un prognostic foarte bun, iar riscul de deces din cauza cancerului de sân după tratamentul DCIS este foarte scăzut. Cu toate acestea, boala poate reapărea la nivelul aceluiași sân, iar aproximativ jumătate dintre recidive sunt sub forma unui cancer invaziv. Riscul de recidivă este influențat de:
Dacă apare o recidivă, aceasta este depistată, de cele mai multe ori, în stadiu incipient, prin controalele periodice, și poate fi tratată eficient. Tocmai de aceea, respectarea programului de monitorizare după tratament este la fel de importantă ca tratamentul inițial.
După încheierea tratamentului, pacientele cu DCIS rămân în evidența medicului pentru controale periodice, care au rolul de a depista din timp o eventuală recidivă sau apariția unei leziuni la sânul opus. Programul de monitorizare include, de regulă:
Oboseala resimțită după radioterapie sau în timpul terapiei hormonale se ameliorează, de obicei, în timp. Dacă persistă, medicul poate recomanda analize de sânge, precum hemoleucograma și feritina, pentru a exclude alte cauze, cum ar fi anemia prin deficit de fier. Orice modificare nou apărută la nivelul sânilor trebuie semnalată medicului, fără a aștepta următorul control programat.
Un diagnostic de DCIS poate fi copleșitor, iar informațiile primite în cabinet nu sunt întotdeauna ușor de reținut. Pregătirea din timp a unei liste de întrebări te ajută să înțelegi mai bine diagnosticul și să iei decizii informate împreună cu medicul:
Este util să mergi la consultație însoțită de o persoană apropiată și să notezi răspunsurile primite. Nu ezita să ceri explicații suplimentare sau o a doua opinie medicală, dacă ai nelămuriri.
Consultul de specialitate este recomandat atât pentru evaluarea unor simptome, cât și pentru screening. Programează-te la un medic specializat în patologia sânului dacă:
La Memorial România, evaluarea pacientelor cu afecțiuni ale sânului reunește investigațiile imagistice, biopsia, analiza anatomopatologică și discuția cazului în echipă multidisciplinară, astfel încât planul de tratament să fie stabilit într-un timp cât mai scurt.
Carcinomul ductal in situ este cea mai timpurie formă de cancer de sân și are, în majoritatea cazurilor, un prognostic excelent. Descoperit cel mai des la mamografia de screening, DCIS poate fi tratat eficient prin intervenție chirurgicală, urmată, după caz, de radioterapie și terapie hormonală. Alegerea tratamentului se face individualizat, iar monitorizarea atentă după tratament este esențială pentru depistarea timpurie a unei eventuale recidive.
DISCLAIMER: Articolul de față are un rol pur informativ și nu înlocuiește sfatul avizat al medicului specialist. Dacă mamografia a evidențiat modificări suspecte sau ai observat schimbări la nivelul sânilor, programează-te pentru o consultație de specialitate, în cadrul spitalului Memorial România!
Da, DCIS este considerat cea mai timpurie formă de cancer de sân (stadiul 0). Este însă neinvaziv, deoarece celulele anormale nu au depășit peretele canalelor galactofore.
G2 înseamnă grad nuclear intermediar, adică celulele au un aspect moderat modificat față de cele normale. Riscul de recidivă se situează între cel al formelor de grad scăzut și cel al formelor de grad înalt.
Da, însă foarte rar, deoarece și bărbații au o cantitate mică de țesut mamar. La bărbați, DCIS se manifestă mai frecvent printr-un nodul sau prin secreție mamelonară.
BIBLIOGRAFIE:
https://www.mayoclinic.com/health/dcis/DS00983
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/dcis/diagnosis-treatment/drc-20371895
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/20971843/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4608608
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4539255
Solicită acum o consultație. Completează formularul și te programaăm în cel mai scurt timp.
Acest articol este realizat de echipa medicală Memorial România. Poți afla mai multe despre medicii noștri și specializările lor accesând pagina Echipa Medicală.
Află primul despre reducerile și ofertele speciale.
Loading...