Adenom de prostata- cauze, simptome, tratament

Ce este adenomul de prostată?

Adenomul de prostată, cunoscut în termeni medicali sub denumirea de hipertrofie benignă de prostată, este o afecțiune frecvent întâlnită la bărbați, caracterizată prin mărirea în volum a prostatei. Boala este considerată una din cele mai des întâlnite formațiuni tumorale benigne diagnosticate la bărbații cu vârsta peste 45-50 ani. Adesea adenomul de prostată poate fi confundat cu cancerul de prostată însă studiile de specialitate arată faptul că adenomul de prostată nu este o afecțiune malignă și nu pune viața pacientului în pericol.

Din punct de vedere anatomic, prostata este un organ cu componentă atât glandulară cât și fibromusculară, înconjurată la periferie de o capsulă fibroasă. Cu o greutate de aproximativ 30 grame și o localizare la baza vezicii urinare, prostata este un organ care aparține aparatului genital masculin. Adenomul de prostată apare în momentul în care celulele prostatice se înmulțesc, ceea ce determină creșterea în dimensiune și alungirea glandei, comprimarea uretrei prostatice precum și obstrucția colului vezical. Mulți pacienți diagnosticați cu adenom de prostată se confruntă cu modificări de diureză și de micțiune.  

Cauzele adenomului de prostată

Până în prezent nu au putut fi identificate cu certitudine cauzele care determină apariția adenomului de prostată însă studiile de specialitate arată faptul că apariția bolii este influențată de scăderea sintezei de testosteron și creșterea producției de estrogeni o dată cu înaintarea în vârstă. Pe măsură ce crește producția de estrogeni din organismul bărbaților, apare o înmulțire a receptorilor de androgeni de la nivelul prostatei.

O altă cauză de apariție a adenomului de prostată este reprezentată de transformarea testosteronului în dihidrotestosteron la nivelul prostatei, ceea ce determină creșterea în volum a glandei. De asemenea, inflamația prostatei poate fi responsabilă de apariția afecțiunii. 

Factorii de risc pentru adenomul de prostată

Există o serie de factori de risc care contribuie la apariția bolii, precum:

• Vârsta înaintată: studiile de specialitate arată faptul că 7 din 10 bărbați cu vârsta mai mare de 70 ani sunt diagnosticați cu adenom de prostată;
• Antecedente heredo-colaterale: prezența bolii la rudele de gradul I crește considerabil riscul de apariție al afecțiunii la persoana în cauză;
• Sedentarismul: favorizează apariția bolii;
• Dieta dezechilibrată: poate declanșa apariția adenomului de prostată;
• Diabetul zaharat de tip 2;
• Afecțiunile cardiovasculare;
• Obezitatea.

Simptomele adenomului de prostată

Tabloul clinic al adenomului de prostată cuprinde:

• Întreruperea jetului urinar;
• Jet urinar slab;
• Micțiunea este inițiată cu dificultate;
• Imperiozitate micțională;
• Senzație de presiune la nivelul pelvisului;
• Incontinență urinară;
• Polakiurie- pacientul urinează puțin și des;
• Nicturie- urinări frecvente pe timpul nopții;
• Disurie- usturimi sau senzație de arsură resimțită de pacient la urinat;
• Hematurie - prezența sângelui în urină;
• Golirea incompletă a vezicii urinare.

Diagnosticul adenomului de prostată

Pentru stabilirea diagnosticului de adenom de prostată este necesară efectuarea unui consult la urologie. Anamneza este prima etapă a consultului clinic; aceasta reprezintă etapa în care medicul obține de la pacient informații cu privire la momentul de debut al afecțiunii, simptomele manifeste, antecedentele heredo-colaterale, stilul de viață, existența unor boli asociate.

Tușeul rectal este extrem de important în stabilirea diagnosticului de adenom de prostată deoarece reprezintă o manevră prin care se obțin informații despre volumul și consistența prostatei. Cu ajutorul tușeului rectal medicul examinează canalul anal, ampula rectală precum și organele adiacente. Sugestiv pentru adenomul de prostată este ștergerea șanțului median dintre cei doi lobi ai glandei precum și creșterea în volum a acesteia. 

Ecografia pelvină se efectuează la toți pacienții suspecți de adenom de prostată deoarece oferă informații cu privire la volumul prostatei, consistența acesteia, existența reziduului postmicțional precum și informații despre vezica urinară. Pentru o explorare mai amănunțită și pentru excluderea cancerului de prostată, medicul poate recomanda efectuarea RMN de prostată.

Analizele de laborator pot aduce informații importante, motiv pentru care se recomandă determinarea antigenului specific prostatic (PSA) precum și sumar de urină pentru a exclude prezența unei infecții urinare.

Tratamentul adenomului de prostată

Tratamentul adenomului de prostată este stabilit de medicul curant în funcție de simptomatologia clinică, dimensiunea prostatei precum și valoarea PSA.

Tratamentul medicamentos cuprinde medicamente alfa-blocante, inhibitori de 5 alfa-reductază sau antibiotice. Marea majoritate a medicamentelor administrate în adenomul de prostată pot avea reacții adverse de tipul hipotensiunii ortostatice, amețeli, vertij, uscăciunea gurii, accelerarea pulsului, scăderea libidoului sau apariția disfuncției erectile.

• Alfa blocantele determină relaxarea musculaturii și îmbunătățirea fluxului urinar;
• Inhibitorii de 5 alfa reductază scad dimensiunea prostatei;
• Antibioticele sunt utilizate în tratarea prostatitelor bacteriene.

Tuturor pacienților cu adenom de prostată se recomandă:

• Reducerea consumului de alcool sau cafea;
• Evitarea alimentelor picante;
• Evitarea, pe cât posibil, a expunerii la frig;
• Reducerea stresului cotidian;
• Reducerea consumului de lichide înainte de culcare.

Tratamentul chirurgical se recomandă pacienților care nu prezintă un răspuns favorabil la terapia medicamentoasă sau în caz de complicații frecvente. Se poate opta pentru rezecția adenomului de prostată pe cale deschisă, dacă volumul prostatei este mai mare de 90 ml, sau se poate realiza rezecția endoscopică pentru adenoamele de prostată care au un volum mai mic de 90 ml.

• TURP- rezecție transuretrală de prostată;
• TUIP- incizie transuretrală de prostată;
• TUMT-termoterapie transuretrală cu microunde.

Complicațiile adenomului de prostată

Adenomul de prostată nu este o afecțiune care pune viața pacientului în pericol însă, dacă boala nu este tratată corespunzător, poate determina complicații precum:

• Infecții repetate ale tractului urinar;
• Litiază la nivelul vezicii urinare;
• Incontinență urinară;
• Hematurie persistentă;
• Retenție acută de urină;
• Retenție cronică de urină;
• Afecțiuni renale.

Prevenția adenomului de prostată

Deși adenomul de prostată este o afecțiune care apare la marea majoritate a bărbaților o dată cu înaintarea în vârstă, următoarele măsuri pot reduce riscul de apariție al bolii:

• Evitarea sedentarismului;
• Adoptarea unui stil de viață echilibrat;
• Dietă sănătoasă;
• Reducerea consumului de alcool;
• Renunțarea la fumat;
• Consulturi medicale periodice;
• Efectuarea screening-ului pentru cancerul de prostată.

De reținut

• Adenomul de prostată este o formațiune tumorală benignă a bărbatului, a cărei apariție este favorizată de înaintarea în vârstă.
• Afecțiunea determină modificări de micțiune și de diureză precum întreruperea jetului urinar, micțiune imperioasă, dificultate micțională, nicturie, disurie, polakiurie, presiune pelvină. Boala nu pune viața pacientului în pericol însă creează disconfort prin prisma simptomatologici clinice produse.
• De asemenea, cazurile netratate corespunzător se pot complica cu infecții de tract urinar, retenții acute de urină sau hematurie macroscopică. Stabilirea diagnosticului de adenom de prostată se efectuează pe baza anamnezei, tușeului rectal, ecografiei pelvine și investigațiilor de laborator (PSA și sumar de urină).
• Tratamentul, medicamentos sau chirurgical, se stabilește în funcție de severitatea bolii.

Bibliografie:

https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/benign-prostatic-hyperplasia-bph

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/benign-prostatic-hyperplasia/symptoms-causes/syc-20370087

https://www.niddk.nih.gov/health-information/urologic-diseases/prostate-problems/prostate-enlargement-benign-prostatic-hyperplasia

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/9100-benign-prostatic-hyperplasia