Apendicita

Ce este apendicita?

Apendicele este o ramificatie a cecului (prima regiune a intestinului gros), ce ia forma unui saculet cilindric, ingust, asemanator unui deget. Apendicita reprezinta inflamatia dureroasa a apendicelui, cel mai adesea cauzata de o infectie a acestuia. Medicii nu sunt complet siguri de rolul apendicelui in corp, dar este cunoscut faptul ca indepartarea acestuia nu este daunatoare. Apendicita este cea mai frecventa problema pentru care se efectueaza interventii chirurgicale de urgenta la copii. Cele mai multe cazuri de apendicita apar intre varstele de 10 si 30 de ani.

Un apendice iritat (inflamat) se poate transforma rapid intr-un apendice infectat si perforat, uneori in decurs de cateva ore. Un apendice perforat poate pune viata pacientului in pericol, deoarece bacteriile localizate la nivelul acestuia se raspandesc in cavitatea abdominala, cauzand peritonita (inflamatia peritoneului, foita de tesut ce captuseste cavitatea abdominala). Aceasta patologie poate fi greu de tratat atunci cand diagnosticul este stabilit cu intarziere.

De ce apare apendicita?

Apendicita apare atunci cand interiorul apendicelui (care este in mod normal liber) se „umple” cu un material ce ii provoaca inflamatia, cum ar fi mucusul, materiile fecale sau parazitii. Daca acest material nu este eliminat in timp, el se poate suprainfecta, determinand astfel iritatia peretelui apendiceal si ulterior inflamatia sa (apendicita). Fluxul sangvin ce asigura aportul de nutrienti si oxigen catre apendice poate fi alterat pe masura ce inflamatia peretelui creste. Cand acesta devine prea redus, peretele apendicelui va suferi ischemie (lipsa de oxigen a unui tesut) si ulterior necroza (moartea tesutului). Ruptura (sau perforatia) apendicelui se produce atunci cand peretele necrozat se destrama si permite materialului din interior (mucus, scaun, bacterii si alte substante) sa patrunda in cavitatea abdominala. Deoarece acest material contine si bacterii, el va irita foita peritoneala ce captuseste cavitatea abdominala, denumita peritoneu si va provoca inflamatia si posibil infectia consecutiva a acesteia, denumita peritonita. Peritonita reprezinta o urgenta chirurgicala.

Simptomatologia apendicitei

Simptomatologia apendicitei poate varia de la caz la caz, iar pacientul pediatric o poate exprima diferit. Cateva dintre semnele si simptomele cel mai frecvent intalnite sunt:

• Durere abdominala, ce poate debuta la nivelul ombilicului (buricului) initial, cu progresie spre fosa iliaca dreapta (regiunea inferioara a abdomenului de partea dreapta), sau care se poate localiza la nivelul fosei iliace drepte inca de la debut;
• Durerea abdominala se agraveaza in timp;
• Durerea abdominala se agraveaza atunci cand pacientul se misca, respira adanc, este atins in respectiva zona, tuseste sau stranuta;
• Durerea abdominala se poate extinde la intregul abdomen atunci cand apendicele este perforat;
• Lipsa apetitului, greata, varsaturi;
• Febra, frisoane;
• Modificari ale comportamentului;
• Tulburari de tranzit intestinal – constipatie sau diaree.

Diagnosticul apendicitei

Medicul specialist pediatru va intreba parintii sau reprezentantul legal al copilului despre istoricul medical al pacientului si va efectua un examen clinic complet inainte de a stabili diagnosticul. Este posibil ca medicul sa efectueze o ecografie abdominala sau o computer tomografie (CT) abdominala pentru a diagnostica apendicita. Alte teste utile in evaluarea pacientului sunt: testele sangvine (cu rolul de a detecta infectia din corp sau alte posibile patologii ale organelor abdominale, precum ficatul  sau pancreasul) si examenul sedimentului urinar (cu scopul de a detecta o eventuala infectie de tract urinar ce mimeaza o apendicita). Toate aceste teste vor ajuta medicul pediatru sa stabileasca sau sa excluda diagnosticul de apendicita acuta.

Tratament

Din cauza probabilitatii mari ca apendicita sa evolueze spre cea mai de temut complicatie a sa, perforatia apendicelui, cauzand o infectie severa si amenintatoare de viata, medicii pediatri vor recomanda de cele mai multe ori indepartarea chirurgicala a apendicelui – interventie chirurgicala denumita apendicectomie. Exista doua modalitati prin care aceasta interventie chirurgicala poate fi efectuata:

• Abordarea deschisa, „clasica”: sub anestezie generala, medicul chirurg pediatru va realiza o incizie in regiunea inferioara de partea dreapta a abdomenului, va identifica apendicele inflamat si il va indeparta; daca apendicele este perforat, iar materialul regasit in interiorul sau a infectat cavitatea abdominala, medicul va indeparta apendicele ramas si va plasa un mic tub de dren la nivelul peritoneului pentru a permite puroiului si celorlalte lichide sa se scurga catre exterior; tubul de dren va fi indepartat in decurs de cateva zile, cand medicul chirurg considera ca nu exista material infectat rezidual la nivelul peritoneului.
• Abordarea laparoscopica: aceasta procedura utilizeaza cateva incizii mici, de aproximativ 1 cm, prin care se introduc ustensilele necesare pentru apendicectomie – trocarele chirurgicale si o camera speciala, numita laparoscop, pentru a vizualiza interiorul abdomenului in timpul interventiei chirurgicale; sub anestezie generala, aceste ustensile sunt introduse in abdomen si cu ajutorul trocarelor medicul chirurg indeparteaza apendicele inflamat. Aceasta abordare chirurgicala nu este utilizata in cazurile in care apendicele este perforat.

In urma interventiei chirurgicale, pacientilor le este interzis sa consume alimtente sau lichide pentru o perioada de timp (ce poate varia de la caz la caz) pentru a permite intestinului sa se vindece. Pentru a evita deshidratarea, pacientul va primi fluide printr-un abord intravenos (branula) pana cand va putea relua consumul oral. De asemenea, medicul chirurg pediatru va administra pacientului medicamente antibiotice si antialgice (impotriva durerii) intravenos. Progresiv, pacientul va putea relua consumul oral de lichide si alimente.

Recuperarea dupa apendicectomie este de cele mai multe ori una usoara, copilul putand sa reia activitatile zilnic aproape imediat. Medicul pediatru ii va recomanda sa evite ridicarea de greutati, sporturile de contact si activitatile fizice intense timp de cateva saptamani. Daca tubul de dren nu a fost indepartat pana la momentul externarii, copilul va fi sfatuit sa evite baile in cada si inotul pana la vizita medicala urmatoare, cand tubul de dren va fi extras. In unele cazuri, antibioterapia si medicatia antialgica pot fi continuate la domiciliu. Miscarea zilnica si consumul fructelor (sub forma lichida sau solida) pot preveni constipatia postoperatorie. Majoritatea copiilor ce sufera o interventie chirurgicala pentru apendicectomie nu vor avea probleme cauzate de aceasta pe termen lung.