Epilepsie copii

Ce este epilepsia?

Epilepsia este o afectiune cronica a sistemului nervos central ce determina o activitate electrica anormala la nivelul diverselor zone cerebrale. Aceasta se manifesta prin crize epileptice – episoade spontane, paroxistice (temporare) de modificare a starii de constienta, a comportamentului, a functiei motorii (miscarilor) sau senzitive (a senzatiilor). Pentru a stabili diagnosticul de epilepsie este necesar ca un copil sa aibe in istoric cel putin doua crize neprovocate, la intervale separate de timp.

Care sunt cauzele epilepsiei la copii?

Cauzele epilepsiei pot fi variate si, in unele cazuri, greu de identificat. Epilepsia poate debuta ca urmare a unor leziuni cerebrale, boli genetice sau chiar infectii cerebrale. In functie de cauza implicata, epilepsia este clasificata in mai multe tipuri.

Cele mai frecvente cauze sunt:

- Infectii materne (de exemplu cu virusul rubeolei sau cu parazitul Toxoplasma gondii), tulburari metabolice materne (de exemplu diabetul zaharat slab controlat);

- Leziuni perinatale (hipoxie – prea putin aer inainte, in timpul sau imediat dupa nastere, traumatisme la nastere – de exemplu contuzii prin utilizarea forcepsului);

- Icter nuclear prin incompatibilitate de Rh;

- Malformatii congenitale ale creierului;

- Tumori cerebrale;

- Infectii cerebrale (meningita, encefalita, infectii parazitare cerebrale);

- Tulburari genetice (de exemplu, neurofibromatoza sau scleroza tuberoasa);

- Traumatisme cranio-cerebrale.

In multe situatii, cauza ramane necunoscuta – in aceste cazuri, afectiunea se numeste epilepsie idiopatica. Totusi, si aceasta poate raspunde bine la tratament.

Ce tipuri de epilepsie exista?

Epilepsia la copii se clasifica in functie de localizarea activitatii electrice anormale din creier (ce determina criza epileptica) si de manifestarile acesteia. Cunoasterea tipului de epilepsie este esentiala pentru stabilirea conduitei terapeutice.

Cele mai intalnite forme sunt:

Epilepsia focala (partiala)

Crizele sunt rezultatul unei activitati electrice anormale intr-o singura zona a creierului. Pot include miscari repetitive, senzatii ciudate sau episoade de absenta. Sunt de doua tipuri: convulsii fara pierderea starii de constienta (altereaza emotiile si/sau simturile – miros, gust sau auz, provoaca spasme musculare involuntare si simptome senzoriale spontane) si convulsii cu afectarea starii de constienta (dezorientare temporo-spatiala, miscari repetitive, pierderea constientei). Simptomatologia acestui tip de epilepsie poate fi confundat cu usurinta cu alte patologii neurologice sau chiar psihiatrice, astfel incat evaluarea minutioasa este imperios necesara pentru a efectua un diagnostic diferential adecvat.

Epilepsia generalizata

Crizele implica ambele emisfere cerebrale. Sunt cunoscute sase tipuri de convulsii generalizate: crizele tonice (provoaca rigiditate musculara si pot asocia pierderea constientei), crizele clonice (asociaza miscari musculare repetate, ritmice, bruste, ce afecteaza mai frecvent jumatatea superioara a corpului), crize mioclonice (spasme musculare scurte), crize tonico-clonice (pot implica rigidizarea organismului, spasme musculare, miscari de tip tremurat, pierderea controlului sfincterian si muscarea limbii, adesea cu pierderea starii de constienta), crize atonice (se manifesta prin pierderea controlului muscular, ce afecteaza cel mai frecvent musculatura membrelor inferioare, provocand prabusirea brusca a pacientului) si absente (copilul pare visator si nu raspunde la stimuli externi).

Exista si sindroame epileptice specifice copilariei, precum Sindromul West sau Sindromul Lennox-Gastaut, care necesita tratamente complexe si o monitorizare atenta.

Cum se manifesta epilepsia la copii?

Simptomele pot varia mult in functie de tipul de epilepsie. Unele crize sunt evidente si usor de recunoscut (de exemplu, cele tonico-clonice, fiind zgomotoase), in timp ce altele pot trece neobservate (de exemplu, absentele). Este important ca parintii sa observe orice modificare brusca a comportamentului sau starii de conștienta a copilului.

Manifestari frecvente ale crizelor epileptice sunt urmatoarele:

- Convulsii (miscari involuntare, bruste ale corpului, ce asociaza pierderea starii de constienta);

- Privire fixa, “in gol”;

- Perioade de clipire foarte rapida;

- Spasme musculare scurte la nivelul membrelor sau rigiditate corporala;

- Pierdere brusca a tonusului muscular (copilul cade din picioare), uneori asociate cu pierderea constientei;

- Pierderea controlului sfincterian sau a vezicii urinare (emisie de materii fecale sau urina involuntara);

- Probleme de respiratie sau oprirea brusca a respiratiei;

- Confuzie, somnolenta sau iritabilitate in momentele imediat urmatoare crizei;

- Repetarea unor gesturi sau miscari aparent fara sens.

Crizele pot aparea si in timpul somnului sau atunci cand copilul este foarte obosit, cand sufera de febra ori stres emotional intens. Uneori, copilul sufera si de amnezie

Cum se pune diagnosticul de epilepsie?

Pentru stabilirea diagnosticului este necesara o evaluare neurologica completa. Medicul va analiza istoricul medical al pacientului si al familiei sale, istoricul simptomatologiei neurologice si va recomanda un set de investigatii pentru a identifica etiologia epilepsiei.

Testele uzuale ce pot confirma diagnosticul includ:

- Electroencefalograma (EEG): inregistreaza activitatea electrica (normala si anormala) a creierului, prezenta in timpul investigatiei, si poate evidentia tipul de epilepsie.

- CT sau RMN cerebral: ofera imagini detaliate ale tesutului cerebral pentru a identifica eventualele leziuni cerebrale asociate.

- Punctie lombara: presupune recoltarea lichidului cefalorahidian in vederea testarii sale pentru infectii sau alte patologii.

- Analize de sange: pot indica infectii sau deseori dezechilibre metabolice responsabile pentru epilepsie.

In unele cazuri se recomanda monitorizarea video-EEG pentru a corela activitatea electrica anormala a creierului cu manifestarile sale clinice.

Cum se trateaza epilepsia la copii?

Tratamentul epilepsiei este individualizat si depinde de tipul crizei epileptice, varsta copilului, frecventa episoadelor si cauza subiacenta. Scopul tratamentului este de a controla, reduce sau elimina crizele, cu cat mai putine efecte adverse.

Optiunile de tratament includ:

- Medicamente antiepileptice: sunt prima linie de tratament si pot controla eficient crizele la majoritatea copiilor.

- Dieta ketogenica: presupune o dieta speciala, bogata in grasimi si saraca in carbohidrati, care poate reduce semnificativ crizele in formele rezistente.

- Interventia chirurgicala: este indicata in cazurile in care exista o leziune clara implicata in etiologia epilepsiei, rezistenta la tratamentul medicamentos.

- Stimularea nervului vag (VNS): presupune implantarea unui dispozitiv care ajuta la reglarea activitatii cerebrale prin stimularea nervilor vagi de la nivelul gatului.

Este important ca tratamentul sa fie urmat cu strictete, iar copilul sa fie monitorizat regulat de catre un medic neurolog pediatru.

Ce complicatii pot aparea?

Daca epilepsia nu este diagnosticata si tratata corespunzator, aceasta poate determina complicatii serioase. De aceea, este esential ca parintii sa se adreseze medicului la primele semne suspecte.

Complicatiile posibile includ:

- Intarzieri in dezvoltare si dificultati de invatare;

- Tulburari de comportament si anxietate;

- Leziuni corpolare survenite in timpul crizelor (caderi, lovituri);

- Convulsii prelungite (status epilepticus) – urgenta medicala;

- Moarte subita in epilepsie (SUDEP) – rara, dar posibila fara un control medicamentos adecvat.

Grupurile de varsta cu risc crescut de a dezvolta complicatii ale epilepsiei includ: copiii de sub 5 ani, adolescentii intre 16 si 25 de ani, precum si pacientii cu boli neurologice asociate.

Epilepsia la pacientii pediatrici reprezinta o afectiune complexa, dar controlabila cu o schema terapeutica optima. Cu diagnostic precoce, tratament adecvat si sprijin emotional, majoritatea copiilor pot avea o viata activa si implinita. Rolul parintilor este esential: sa observe cu atentie simptomele, sa colaboreze cu medicii si sa ofere copilului stabilitate psiho-emotionala si intelegere.