Diabet la copii – Cum recunoști, semne care nu trebuie ignorate

Diabetul zaharat reprezintă una dintre cele mai frecvente boli cronice endocrine la copii și adolescenți, având implicații complexe asupra dezvoltării fizice, emoționale și cognitive.

În ultimii ani, incidența diabetului pediatric a crescut semnificativ la nivel global, reflectând schimbări în stilul de viață, factori genetici, dar și influențe de mediu și alimentație.

Cele două forme principale de diabet întâlnite la vârsta pediatrică sunt diabetul zaharat de tip 1 (autoimun, insulinodependent) și diabetul zaharat de tip 2 (metabolic, asociat cu rezistența la insulină). Deși diabetul de tip 1 rămâne predominant la copii, se observă o creștere alarmantă a cazurilor de diabet de tip 2 în rândul adolescenților, în strânsă legătură cu obezitatea și sedentarismul.

Ce este diabetul la copii

Diabetul zaharat este o boală metabolică caracterizată prin creșterea anormală a nivelului de glucoză din sânge (hiperglicemie) ca urmare a unui deficit absolut sau relativ de insulină.

Insulina este un hormon produs de celulele beta din pancreas (în insulele Langerhans) și are rolul de a facilita absorbția glucozei în celule, unde este folosită pentru producerea de energie. În absența insulinei sau când aceasta nu își mai îndeplinește funcția corespunzător, glucoza rămâne în sânge, determinând hiperglicemie persistentă.

La copii, cele mai frecvente forme de diabet sunt:

• Diabetul zaharat de tip 1 este boală autoimună în care sistemul imunitar distruge celulele beta pancreatice; necesită tratament permanent cu insulină.
• Diabetul zaharat de tip 2 este asociat cu rezistența la insulină, frecvent la adolescenți supraponderali.
• Diabetul monogenic (MODY) reprezintă formă rară, cu bază genetică, ce implică mutații în gene care reglează secreția de insulină.
• Diabetul secundar apărut în urma unor afecțiuni pancreatice, tratamente medicamentoase sau tulburări hormonale.

Dintre acestea, diabetul de tip 1 reprezintă aproximativ 85–90% din cazurile diagnosticate la copii.

Epidemiologie, factori de risc

În România, studiile recente arată o creștere constantă a cazurilor la grupa de vârstă 0–14 ani, cu debuturi tot mai frecvente înainte de vârsta de 5 ani. Diabetul de tip 2, anterior considerat exclusiv o boală a adulților, a început să apară tot mai des la adolescenți, în special la cei cu indice de masă corporală (IMC) crescut, care suferă de obezitate pediatrică.

Factorii implicați în această creștere includ predispoziția genetică, modificările dietetice, sedentarismul, stresul cronic și expunerea la anumiți factori de mediu care pot declanșa autoimunitatea pancreatică.

Semnele și simptomele diabetul la copil

Simptomele diabetului la copii pot apărea brusc (în câteva zile) sau progresiv (în săptămâni). Cunoașterea semnelor de alarmă este crucială pentru diagnosticarea precoce.

1. Polidipsia (sete excesivă)

Copilul cere constant apă, inclusiv noaptea. Setea intensă este cauzată de hiperglicemie, care duce la diureză osmotică și pierdere de lichide.

2. Poliuria (urinare frecventă)

Copilul poate urina noaptea (nicturie) sau poate reapărea enurezisul(pierdere controlului  vezicii urinare) la copiii anterior continenți.

3. Polifagia (foame excesivă)

Deși copilul mănâncă mai mult decât de obicei, paradoxal scade în greutate, deoarece glucoza nu este utilizată corespunzător, iar organismul recurge la arderea grăsimilor.

4. Scădere inexplicabilă în greutate

Unul dintre semnele cele mai importante. Organismul pierde energie prin pierderea de glucoză în urină și descompunerea rezervelor de lipide și proteine.

5. Oboseală, somnolență și iritabilitate

Copilul pare mereu obosit, lipsit de energie și are fluctuații de dispoziție. Creierul este privat de glucoza necesară pentru funcționarea normală.

6. Respirație cu miros de acetonă

În stadiile avansate, când nivelul de glucoză este foarte crescut, organismul produce corpi cetonici, conferind respirației un miros dulce-acidulat (asemănător fructelor fermentate).

7. Tulburări de vedere

Hiperglicemia modifică presiunea osmotică a cristalinului, cauzând vedere încețoșată.

8. Infecții recurente

Infecțiile cutanate, urinare sau fungice sunt mai frecvente la copiii cu diabet nediagnosticat, din cauza imunității compromise.

9. Întârzierea creșterii și pubertății

Diabetul cronic netratat afectează hormonii de creștere și metabolismul, determinând o dezvoltare fizică și sexuală întârziată.

Cetoacidoza diabetică

Dacă semnele inițiale sunt ignorate, copilul poate dezvolta cetoacidoză diabetică, o urgență medicală majoră. Aceasta apare atunci când, în absența insulinei, organismul utilizează grăsimile pentru energie, generând acizi (corpi cetonici) ce modifică pH-ul sângelui.

Simptomele includ

• respirație accelerată și profundă (respirație Kussmaul);
• greață, vărsături, dureri abdominale;
• confuzie, somnolență profundă;
• miros de acetonă al respirației;
• eventual pierderea conștienței și comă diabetică.

Cetoacidoza poate fi fatală dacă nu este tratată prompt prin reechilibrare hidroelectrolitică și administrare de insulină intravenoasă.

Cum se realizează diagnosticul?

Diagnosticul diabetului la copii se bazează pe asocierea semnelor clinice cu valorile biochimice ale glicemiei.

Care sunt criteriile de diagnostic?

• Glicemie à jeun ≥ 126 mg/dL (7,0 mmol/L);
• Glicemie ≥ 200 mg/dL (11,1 mmol/L) la 2 ore după testul de toleranță la glucoză;
• HbA1c ≥ 6,5%;
• Glicemie aleatorie ≥ 200 mg/dL la un copil cu simptome tipice.

Alte investigații utile în depistarea diabetului la copii:

• Determinarea corpurilor cetonici în urină sau sânge;
• Testarea autoanticorpilor (GAD, IA-2, ZnT8, IAA) pentru confirmarea tipului 1;
• Profil lipidic și hepatic;
• Evaluarea funcției renale;
• Ecografie abdominală (pentru cazurile atipice).

Bibliografie

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/36537527/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/28402773/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6909764/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/19754613/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11045915/