Sindrom nefrotic: cauze, simptome, diagnosticare și tratament

Sindromul nefrotic este o afecțiune în care rinichii pierd cantități mari de proteine prin urină, iar acest lucru duce la umflături ale corpului și modificări ale analizelor de sânge. Poate apărea la copii sau la adulți și are nevoie de evaluare medicală atentă. Dacă vrei să înțelegi ce se întâmplă în organism, care sunt cauzele și ce opțiuni de tratament există, găsești mai jos informații clare, explicate pas cu pas.

Ce este sindromul nefrotic și cum afectează rinichii?

Rinichii filtrează sângele și elimină toxinele și surplusul de apă prin urină. În interiorul lor există structuri microscopice numite glomeruli, care funcționează ca niște filtre fine. În mod normal, aceste filtre păstrează în sânge proteinele importante, cum este albumina. În cazurile de sindrom nefrotic, glomerulii nu mai rețin eficient proteinele. Astfel, o cantitate mare de proteine ajunge în urină.

Când pierzi zilnic peste 3,5 grame de proteine (la adult), medicii vorbesc despre proteinurie în cantitate mare, caracteristică acestui sindrom. Scăderea albuminei din sânge duce la acumularea de lichid în țesuturi. Așa apar edemele – umflături la nivelul pleoapelor, gleznelor, picioarelor sau chiar al abdomenului. În paralel, ficatul produce mai mult colesterol, iar analizele arată valori crescute ale grăsimilor din sânge.

Cauzele sindromului nefrotic

Sindromul nefrotic nu este o boală de sine stătătoare. El apare ca urmare a unor afecțiuni care afectează rinichii. Medicul nefrolog stabilește cauza după evaluare clinică și investigații.

Cauze primare (afecțiuni care afectează direct rinichiul)

Aceste boli apar la nivelul glomerulilor:

• boala cu leziuni minime apare frecvent la copii; la microscop, rinichiul pare aproape normal, dar funcția lui este afectată; de regulă, răspunde bine la tratamentul cu corticosteroizi;
• glomeruloscleroza focală și segmentară afectează doar anumite porțiuni ale filtrului renal; în unele cazuri, poate evolua spre boala cronică de rinichi, mai ales dacă nu se intervine la timp;
• nefropatia membranoasă apare mai ales la adulți și presupune îngroșarea peretelui filtrului renal; evoluția diferă de la un pacient la altul: unii intră în remisiune, alții au nevoie de tratament pe termen lung.

Cauze secundare (boli generale care afectează și rinichii)

Multe afecțiuni pot afecta indirect rinichii:

• diabetul zaharat, în special diabetul zaharat tip 2, poate deteriora în timp vasele mici de sânge din rinichi;
• lupusul, o boală autoimună, poate provoca inflamație la nivel renal;
• infecțiile cronice, precum hepatita B sau C;
• anumite medicamente, administrate pe termen lung, inclusiv unele antiinflamatoare.

Identificarea cauzei contează. Tratamentul diferă în funcție de boala de bază.

Forme genetice

În situații rare, sindromul nefrotic apare din cauza unor modificări genetice și se manifestă încă din copilărie. Medicul ia în calcul această variantă dacă simptomele apar foarte devreme sau dacă există antecedente în familie.

Sindrom nefrotic la copii vs. la adulți

La copii, sindromul nefrotic apare frecvent între 2 și 8 ani. Majoritatea cazurilor sunt forme care răspund bine la tratament. Pot exista recăderi, însă cu monitorizare atentă și ajustarea terapiei, cei mai mulți copii au o evoluție favorabilă. La adulți, cauzele sunt mai variate. Diabetul, bolile autoimune sau alte afecțiuni sistemice apar mai des. Riscul de afectare renală pe termen lung este mai mare decât la copii. De aceea, medicul recomandă adesea biopsia renală – o procedură prin care se prelevează un fragment mic de țesut pentru analiză.

Simptomele sindromului nefrotic

Semnele pot apărea treptat. Uneori sunt discrete la început.

Manifestări frecvente

• pleoape umflate dimineața;
• glezne și picioare umflate seara;
• creștere rapidă în greutate, prin acumulare de lichid;
• urină spumoasă, din cauza proteinelor eliminate

De exemplu, poți observa că într-o săptămână cântarul arată cu 2–3 kilograme mai mult, fără să fi schimbat alimentația.

Manifestări mai severe

• lichid în abdomen (ascită), cu senzație de balonare;
• dificultăți de respirație, dacă lichidul se acumulează în jurul plămânilor;
• scăderea cantității de urină.

Unele persoane resimt oboseală, lipsa poftei de mâncare sau crampe musculare. Dacă apar simptome noi sau se agravează rapid, solicită evaluare medicală.

Diferența dintre sindrom nefrotic și sindrom nefritic

Deși numele sunt asemănătoare, cele două afecțiuni diferă.

• în cazurile de sindromul nefrotic, pierderea de proteine este mare, iar edemele sunt evidente; tensiunea poate fi normală sau ușor crescută; sângele în urină apare rar;
• în cazurile de sindromul nefritic, inflamația este mai pronunțată; apare frecvent sânge în urină, iar tensiunea arterială crește; cantitatea de proteine pierdute este mai mică decât în sindromul nefrotic.

Medicul stabilește diagnosticul pe baza analizelor și a contextului clinic.

Analize și investigații necesare

Pentru confirmare, medicul îți recomandă analize de urină și de sânge.

Analize de urină

• sumar de urină – evidențiază prezența proteinelor;
• raport proteină/creatinină – oferă o estimare rapidă a pierderii de proteine;
• proteinuria pe 24 de ore – măsoară exact cantitatea de proteine eliminate într-o zi.

Analize de sânge

Setul uzual include:

• albumina serică;
• colesterol total și fracțiuni;
• creatinină și uree (indicatori ai funcției renale).

Poți consulta și recomandările generale despre ce analize trebuie să efectuăm anual, mai ales dacă ai factori de risc precum diabet sau hipertensiune.

Investigații suplimentare

• Ecografie renală – verifică dimensiunea și structura rinichilor.
• Biopsie renală – clarifică tipul exact de afectare.
• Teste imunologice sau genetice, dacă medicul le consideră necesare.

În anumite situații, medicul poate recomanda și consult la Urologie pentru evaluări suplimentare ale aparatului urinar.

Tratamentul sindromului nefrotic

Tratamentul are două direcții: controlul cauzei și reducerea simptomelor.

Tratarea cauzei

Dacă forma este sensibilă la corticosteroizi, medicul prescrie acest tip de tratament pentru câteva săptămâni sau luni. Doza se ajustează treptat. În alte situații, se folosesc medicamente care reduc reacția sistemului imunitar. Acestea necesită monitorizare atentă, deoarece pot avea efecte adverse, cum ar fi scăderea imunității sau afectarea ficatului. Dacă sindromul nefrotic apare pe fond de diabet, controlul glicemiei devine prioritar. În lupus, tratamentul bolii autoimune ajută și rinichiul.

Controlul simptomelor

• diuretice pentru reducerea edemelor;
• medicamente care scad tensiunea și reduc pierderea de proteine;
• statine pentru colesterol crescut;
• anticoagulante, în cazuri cu risc de cheaguri de sânge

Medicul îți explică beneficiile și riscurile fiecărui tratament. Respectă schema indicată și mergi la controale regulate.

Dieta în sindromul nefrotic

Alimentația susține tratamentul medicamentos.

• redu sarea la aproximativ 5–6 grame pe zi;
• evită alimentele procesate și foarte sărate;
• menține un aport moderat de proteine, conform recomandării medicului;
• limitează grăsimile animale dacă ai colesterol crescut.

De exemplu, în loc de mezeluri și brânzeturi sărate, alege carne slabă gătită simplu și legume proaspete. Citește etichetele produselor și verifică conținutul de sare. Nu începe diete restrictive fără recomandare medicală, mai ales dacă este vorba despre un copil.

Posibile complicații

Fără tratament sau în caz de evoluție severă, pot apărea:

• cheaguri de sânge în vene;
• infecții mai frecvente;
• scăderea progresivă a funcției renale;
• efecte adverse ale tratamentului cu corticosteroizi (creștere în greutate, creșterea glicemiei, fragilitate osoasă).

Monitorizarea regulată reduce riscul acestor complicații.

Monitorizare pe termen lung

Chiar dacă simptomele dispar, continuă controalele periodice.

• verifică tensiunea arterială;
• repetă analizele de sânge și urină conform recomandării;
• anunță medicul dacă apar din nou edeme sau urină spumoasă.

Unii pacienți folosesc teste urinare rapide acasă pentru a depista precoce reapariția proteinelor. Implicarea ta activă în planul de îngrijire contează. Respectă tratamentul, adoptă un stil de viață echilibrat și comunică deschis cu medicul.

Se poate vindeca sindromul nefrotic?

Evoluția diferă de la caz la caz. La mulți copii, boala intră în remisiune completă. La adulți, rezultatul depinde de cauza de bază și de rapiditatea intervenției. Unele forme se controlează pe termen lung, iar altele pot progresa către afectare renală cronică. Diagnosticarea timpurie și tratamentul corect cresc șansele unei evoluții favorabile.

Disclaimer: Acest articol are un rol pur informativ și nu înlocuiește sub nicio formă sfatul avizat al medicului specialist. Dacă te confrunți cu manifestări posibil asociate acestei afecțiuni, programează-te pentru o investigație medicală amănunțită la Memorial România!

Întrebări frecvente (FAQ

Sindromul nefrotic este contagios?

Nu. Nu se transmite de la o persoană la alta. Apare ca urmare a unor boli care afectează rinichii.

Pot face sport dacă am sindrom nefrotic?

În majoritatea cazurilor, activitatea fizică moderată este permisă și chiar recomandată. Evită efortul intens în perioadele cu edeme accentuate și discută cu medicul despre tipul de mișcare potrivit pentru tine.

Cât de des trebuie să repet analizele?

Frecvența depinde de stadiul bolii și de tratament. La început, controalele pot fi lunare. După stabilizare, medicul poate recomanda evaluări la 3–6 luni.

Surse: 

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/nephrotic-syndrome/symptoms-causes/syc-20375608

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK470444/

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/5989-nephrotic-syndrome

https://www.kidney.org/kidney-topics/nephrotic-syndrome