Mastoidita: cauze, simptome, diagnosticare și tratament

Mastoidita este o infecție a osului mastoid, zona osoasă aflată în spatele urechii. De obicei, apare ca o complicație a unei otite medii tratate incomplet sau prea târziu. Afectează mai frecvent copiii mici, dar poate apărea la orice vârstă. Deși astăzi tratamentele pentru infecțiile urechii sunt eficiente, mastoidita rămâne o problemă serioasă dacă ignori simptomele sau întrerupi tratamentul prea devreme.

Informează-te corect și mergi la medic la primele semne persistente. Intervenția rapidă reduce riscul de complicații și grăbește recuperarea. Osul mastoid are o structură cu mici cavități pline cu aer, care comunică direct cu urechea medie. Dacă infecția din ureche se extinde aici, se acumulează puroi, apare inflamația și, în lipsa tratamentului, osul se poate deteriora.

Ce este mastoidita și cum apare?

Mastoidita înseamnă inflamația și infectarea celulelor mastoide din osul temporal, osul situat imediat în spatele pavilionului urechii. Aceste mici cavități sunt conectate la urechea medie prin canale fine. Atunci când bacteriile ajung în această zonă, ele se multiplică și produc o infecție locală. 

În majoritatea cazurilor, problema începe cu o otită medie acută. Dacă antibioticul nu este administrat corect sau tratamentul este oprit prea devreme, bacteriile rămase pot migra spre mastoidă. De exemplu, un copil care pare că s-a vindecat după câteva zile de tratament, dar încă are inflamație activă, poate dezvolta ulterior mastoidită. Medicii descriu trei forme principale:

• mastoidita acută – cu debut brusc și simptome intense;
• mastoidita cronică – evoluție lentă, cu secreții persistente și episoade repetate;
• mastoidita latentă – simptome discrete, dar infecția continuă să evolueze.

Forma latentă poate trece ușor neobservată. De aceea, monitorizarea după o otită este importantă, mai ales la copii mici.

Cauzele mastoiditei

Cea mai frecventă cauză este otita medie netratată corespunzător. Anumite bacterii, precum Streptococcus pneumoniae sau Haemophilus influenzae, apar frecvent în infecțiile urechii și pot ajunge și la nivelul mastoidei. În formele cronice, pot interveni și alte bacterii mai rezistente. Există și factori care cresc riscul:

• vârsta sub 3 ani;
• infecții ORL repetate;
• imunitate scăzută;
• prezența unui colesteatom (o acumulare anormală de țesut în urechea medie care blochează drenajul).

Și adulții pot dezvolta mastoidită, mai ales dacă amână consultul ORL sau se tratează singuri. Nu ignora o durere persistentă în spatele urechii, chiar dacă ai urmat deja un tratament pentru otită.

Simptomele mastoiditei

La adulți, simptomele tipice includ:

• durere intensă în spatele urechii;
• umflare și roșeață locală;
• urechea pare ușor împinsă în afară din cauza inflamației;
• secreții purulente;
• febră și scăderea auzului.

Durerea este adesea pulsatilă și nu cedează complet la analgezice obișnuite. La copii, semnele pot fi mai puțin specifice. Observi iritabilitate, plâns frecvent, refuzul alimentației sau tragerea repetată de ureche. Dacă apare o umflătură vizibilă în spatele urechii, mergi rapid la medic. Semnele care impun evaluare urgentă includ dureri de cap intense, amețeli persistente, vedere încețoșată sau slăbiciune la nivelul feței. Acestea pot indica extinderea infecției dincolo de ureche.

Diagnosticarea mastoiditei

Medicul ORL începe cu un consult clinic. Examinează urechea cu ajutorul otoscopului (instrument pentru vizualizarea timpanului) și palpează zona din spatele urechii. Dacă suspectează complicații, recomandă investigații suplimentare. Analizele de sânge pot arăta semne de inflamație.

Pentru confirmare și evaluarea extinderii infecției, imagistica este foarte utilă.  O tomografie computerizată (CT) oferă imagini detaliate ale osului mastoid și evidențiază eventualele zone afectate. În unele situații, medicul indică un CT la cap pentru a exclude extinderea infecției către structurile din interiorul craniului.

Investigațiile se realizează în cadrul departamentului Radiologie și imagistică medicală, unde echipa medicală interpretează rezultatele în corelație cu tabloul clinic. Dacă mastoidita evoluează și afectează osul în profunzime, situația poate semăna cu alte infecții osoase, precum osteomielita. De aceea, diagnosticul corect și rapid face diferența.

Tratamentul mastoiditei

În majoritatea cazurilor, tratamentul necesită internare. Medicul administrează antibiotice intravenos, adaptate ulterior în funcție de bacteria identificată. Terapia durează, de regulă, câteva săptămâni. Chiar dacă simptomele se ameliorează rapid, respectă indicațiile medicale până la capăt. Pentru durere și febră, medicul poate recomanda antitermice și analgezice. Evită să introduci apă în ureche pe durata tratamentului. Dacă infecția nu răspunde suficient la antibiotice, medicul poate decide intervenția chirurgicală. Printre opțiuni se numără:

• miringotomia – o mică incizie în timpan pentru drenaj;
• montarea unui tub de ventilație;
• mastoidectomia – îndepărtarea zonelor osoase infectate.

Orice intervenție chirurgicală implică riscuri, precum sângerare sau afectarea temporară a auzului, însă medicul îți explică beneficiile și posibilele complicații înainte de a lua o decizie. Scopul este controlul infecției și protejarea structurilor din jur.

Complicațiile mastoiditei

Dacă nu este tratată corect și la timp, mastoidita poate evolua către complicații serioase, deoarece infecția se poate extinde dincolo de osul mastoid către structurile din jur. Printre cele mai importante se numără:

• abcesul subperiostal – acumulare de puroi în spatele urechii, cu umflare vizibilă și durere intensă;
• afectarea nervului facial – poate duce la slăbiciune sau paralizie pe o parte a feței;
• pierderea auzului – temporară sau, în cazuri severe, permanentă;
• labirintita – inflamația urechii interne, asociată cu amețeli și tulburări de echilibru;
• meningita – infecție gravă a membranelor care învelesc creierul;
• abces cerebral – o complicație rară, dar severă, care necesită intervenție de urgență;
• tromboza sinusului venos – afectarea circulației sângelui la nivel cerebral.

Aceste complicații sunt rare, dar subliniază importanța tratamentului precoce și corect. Orice agravare a simptomelor sau apariția unor manifestări neurologice trebuie evaluată imediat de medic.

Prevenție și recomandări practice

Tratează corect orice otită și mergi la control dacă simptomele persistă. Nu opri antibioticul fără acordul medicului, chiar dacă te simți mai bine după câteva zile. Pentru copii, respectă schema de vaccinare și programează evaluări ORL dacă apar infecții repetate. Ca adult, evită automedicația și solicită un consult dacă durerea din spatele urechii nu cedează. Monitorizarea atentă și intervenția timpurie reduc riscul de complicații și grăbesc revenirea la activitățile obișnuite.

Mastoidita este o afecțiune serioasă, care apare de cele mai multe ori ca o complicație a unei otite medii netratate corespunzător. Deși tratamentele moderne sunt eficiente, evoluția poate fi rapidă în lipsa intervenției medicale, iar riscul de complicații nu trebuie ignorat. Recunoașterea timpurie a simptomelor, respectarea tratamentului prescris și monitorizarea atentă, mai ales la copii, sunt esențiale pentru o vindecare completă. În cazul oricărei dureri persistente sau umflături în spatele urechii, consultul ORL prompt poate face diferența între o evoluție simplă și una complicată.

Disclaimer: Acest articol are un rol pur informativ și nu înlocuiește sub nicio formă sfatul avizat al medicului specialist. Dacă te confrunți cu manifestări posibil asociate acestei afecțiuni, programează-te pentru o investigație medicală amănunțită la Memorial România!

Întrebări frecvente (FAQ)

Mastoidita poate apărea fără otită?

Rareori, da. În majoritatea cazurilor există o infecție a urechii medii, chiar dacă simptomele au fost ușoare sau au trecut aparent. De aceea, controalele după otite repetate sunt recomandate.

Cât durează recuperarea?

Ameliorarea simptomelor apare adesea în câteva zile de la începerea tratamentului, dar terapia completă poate dura câteva săptămâni. Dacă a fost necesară intervenția chirurgicală, medicul stabilește controale periodice pentru monitorizarea vindecării.

Mastoidita poate afecta permanent auzul?

Dacă primești tratament la timp, șansele de recuperare completă sunt mari. Întârzierea diagnosticului poate duce la afectarea structurilor implicate în transmiterea sunetului, cu pierdere parțială sau permanentă a auzului.

Surse: 

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/24469-mastoiditis

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK560877/

https://www.nhs.uk/conditions/mastoiditis/

https://www.childrenshospital.org/conditions-treatments/mastoiditis