Tuberculoza: cauze, simptome, tratament și prevenție

Tuberculoza (TBC) este o boală infecțioasă cauzată de bacteria Mycobacterium tuberculosis, care afectează cel mai frecvent plămânii, însă poate apărea și la nivelul altor organe. Transmiterea se realizează pe cale aeriană, atunci când o persoană cu tuberculoză pulmonară activă elimină bacteriile în aer prin tuse, strănut sau vorbire. Tuberculoza poate fi prevenită și vindecată, însă lipsa diagnosticului și a tratamentului adecvat poate favoriza apariția complicațiilor și transmiterea bolii către alte persoane.

Nu toate persoanele infectate cu bacteria care provoacă TBC dezvoltă însă boala activă. În cazul infecției tuberculoase latente, bacteria poate rămâne în organism fără a cauza simptome și fără ca persoana infectată să transmită boala. Riscul de activare este mai ridicat în anumite situații, în special la persoanele cu un sistem imunitar slăbit. Descoperă alături de noi informațiile de bază despre tuberculoză - cauze, factori de risc, simptome, diagnostic, tratament și metode de prevenție!

Ce este tuberculoza și care sunt cauzele sale?

Tuberculoza este inclusă în categoria de boli infecțioase, fiind produsă de bacteria Mycobacterium tuberculosis. Cel mai frecvent, microorganismul afectează plămânii, determinând tuberculoza pulmonară, însă infecția se poate localiza și în alte regiuni ale organismului, precum ganglionii limfatici, rinichii, coloana vertebrală sau sistemul nervos central.

Transmiterea bacteriei se realizează în principal prin aer. Atunci când o persoană cu tuberculoză pulmonară activă tușește, strănută sau elimină secreții respiratorii, particulele foarte mici care conțin bacteriile pot ajunge în aer și pot fi inhalate de alte persoane. 

Riscul de transmitere este mai ridicat, în special, în cazul unui contact apropiat și prelungit cu o persoană care are tuberculoză activă netratată, mai ales în spații închise sau insuficient ventilate. Tuberculoza nu se transmite, în mod obișnuit, prin simpla atingere a unei persoane sau a obiectelor utilizate de aceasta, deoarece principala cale de transmitere este cea aeriană.

Care este diferența dintre tuberculoza latentă și tuberculoza activă?

După pătrunderea Mycobacterium tuberculosis în organism, există două situații principale:

• infecția tuberculoasă latentă - bacteria este prezentă în organism, însă sistemul imunitar îi limitează multiplicarea; persoana nu prezintă simptome și nu transmite bacteria altor persoane;
• tuberculoza activă - bacteria se multiplică și provoacă manifestări clinice; atunci când boala activă afectează plămânii sau căile respiratorii, există riscul transmiterii bacteriei către alte persoane.

Organizația Mondială a Sănătății estimează că aproximativ un sfert din populația globală a fost infectată cu bacteria tuberculozei, însă numai o parte dintre persoanele infectate dezvoltă boala activă de-a lungul vieții.

Ce factori cresc riscul de tuberculoză activă?

Riscul ca o infecție tuberculoasă să evolueze către boala activă nu este același pentru toate persoanele. Printre factorii asociați unui risc mai ridicat se numără:

• sistemul imunitar slăbit - de exemplu, în cazul infecției cu HIV sau al unor terapii care reduc răspunsul imun;
• diabetul zaharat - poate afecta capacitatea organismului de a controla anumite infecții;
• malnutriția - deficitul nutrițional poate reduce eficiența răspunsului imun;
• fumatul - este asociat unui risc mai ridicat de apariție și evoluție nefavorabilă a tuberculozei;
• consumul nociv de alcool - poate crește susceptibilitatea la boală și poate influența respectarea tratamentului;
• contactul apropiat și prelungit cu o persoană ce prezintă tuberculoză activă;
• vârsta foarte mică - bebelușii și copiii prezintă un risc mai mare de progresie către boală după infectare;
• anumite afecțiuni sau tratamente ce determină imunodepresie.

Identificarea persoanelor expuse unui risc crescut permite efectuarea unor investigații specifice și, atunci când este indicat, administrarea tratamentului preventiv.

Care sunt simptomele tuberculozei pulmonare?

Tuberculoza afectează cel mai frecvent plămânii. Manifestările pot debuta progresiv și pot fi ușoare pentru o perioadă îndelungată, ceea ce poate determina amânarea consultației medicale. Simptomele tuberculozei pulmonare pot include:

• tuse persistentă - poate dura mai multe săptămâni și poate fi însoțită de expectorație;
• eliminarea de sânge prin tuse (hemoptizie) - necesită evaluare medicală;
• durere în piept - poate apărea în timpul respirației sau al episoadelor de tuse;
• febră - valorile temperaturii corporale pot fi crescute, uneori mai ales în a doua parte a zilei;
• transpirații nocturne - episoade de transpirație abundentă în timpul somnului;
• scădere neintenționată în greutate;
• reducerea apetitului;
• senzație de slăbiciune și oboseală;
• frisoane.

O tuse persistentă poate avea numeroase cauze și nu indică în mod automat prezența tuberculozei. Persistența acesteia, asocierea cu scăderea în greutate, febra, transpirațiile nocturne sau hemoptizia justifică însă evaluarea medicală. Pacienții cu manifestări respiratorii persistente pot necesita o evaluare în cadrul specialității Pneumologie, pentru identificarea cauzei simptomelor și stabilirea investigațiilor necesare.

Ce este tuberculoza extrapulmonară?

Deși plămânii reprezintă localizarea cea mai frecventă, tuberculoza se poate dezvolta și în afara aparatului respirator. În astfel de situații se utilizează termenul de tuberculoză extrapulmonară. Boala poate afecta:

• ganglionii limfatici;
• rinichii și tractul urinar;
• oasele și articulațiile, inclusiv coloana vertebrală;
• meningele și sistemul nervos central;
• abdomenul;
• alte țesuturi și organe.

Simptomele depind de regiunea afectată. De exemplu, tuberculoza ganglionară poate cauza mărirea ganglionilor, iar afectarea coloanei vertebrale poate determina durere locală. Formele care interesează sistemul nervos central pot avea manifestări severe și necesită diagnostic și tratament medical rapid.

Cum este stabilit diagnosticul de tuberculoză?

Stabilirea diagnosticului se bazează pe simptomele pacientului, istoricul medical, riscul de expunere și rezultatele investigațiilor de specialitate. Pot fi utilizate:

• anamneza - medicul analizează simptomele, durata acestora, eventualele contacte cu persoane diagnosticate cu tuberculoză, istoricul medical și factorii de risc;
• examenul clinic - sunt evaluate starea generală și eventualele manifestări respiratorii sau extrapulmonare;
• analiza sputei - probele de spută pot fi examinate pentru identificarea bacteriei Mycobacterium tuberculosis;
• teste moleculare rapide - permit identificarea materialului genetic al bacteriei și, în anumite situații, furnizează informații privind rezistența la medicamente; Organizația Mondială a Sănătății recomandă testele rapide drept investigații inițiale la persoanele cu semne și simptome sugestive pentru TBC;
• examen microscopic și culturi microbiologice - pot contribui la identificarea bacteriei și la stabilirea sensibilității acesteia la medicamente;
• radiografia toracică - permite evidențierea unor modificări pulmonare ce pot apărea în tuberculoză, însă rezultatul trebuie interpretat împreună cu celelalte investigații;
• tomografia computerizată - în anumite situații, medicul poate recomanda investigații suplimentare pentru o evaluare mai detaliată a plămânilor sau a altor structuri;
• teste pentru infecția tuberculoasă - testul cutanat la tuberculină (TST) sau testele de eliberare a interferonului gamma (IGRA) pot fi utilizate pentru identificarea persoanelor infectate cu bacteria tuberculozei.

Un rezultat pozitiv al unui test pentru infecția tuberculoasă nu stabilește singur existența tuberculozei active. Medicul trebuie să excludă boala activă și să interpreteze rezultatele în contextul clinic al pacientului.

Cum se tratează tuberculoza?

Tuberculoza este o boală vindecabilă atunci când diagnosticul este stabilit corect, schema terapeutică este adecvată, iar tratamentul este urmat conform recomandărilor medicale.

Tratamentul tuberculozei active

Tratamentul tuberculozei active presupune asocierea mai multor medicamente antituberculoase. Printre medicamentele utilizate frecvent se numără:

• rifampicina;
• izoniazida;
• pirazinamida;
• etambutolul.

Schema exactă, combinația de medicamente și durata administrării sunt stabilite de medic în funcție de forma bolii, rezultatele testelor microbiologice, sensibilitatea bacteriei la medicamente și particularitățile pacientului. În formele sensibile la medicamente, tratamentul poate dura, în funcție de schema recomandată, aproximativ 4-6 luni.

Este esențial ca tratamentul să nu fie întrerupt din proprie inițiativă, chiar dacă simptomele se ameliorează. Administrarea incorectă sau oprirea prematură a medicamentelor poate favoriza persistența infecției și apariția rezistenței bacteriene.

Tratamentul tuberculozei rezistente la medicamente

În unele cazuri, bacteria nu mai răspunde la unul sau mai multe dintre medicamentele antituberculoase standard. Această situație este denumită tuberculoză rezistentă la medicamente. Diagnosticul necesită teste suplimentare de sensibilitate, iar tratamentul diferă de cel utilizat pentru formele sensibile și trebuie stabilit de o echipă medicală cu experiență în gestionarea tuberculozei rezistente.

Tratamentul infecției tuberculoase latente

Persoanele care au infecție tuberculoasă latentă nu prezintă simptome și nu transmit bacteria, însă există posibilitatea ca infecția să devină activă ulterior. Pentru persoanele care prezintă un risc relevant de progresie către boală, medicul poate recomanda tratament preventiv după excluderea tuberculozei active. Există mai multe scheme terapeutice posibile, iar durata acestora variază în funcție de medicamentele utilizate și caracteristicile pacientului.

Cum poate fi prevenită tuberculoza?

Prevenirea tuberculozei presupune atât reducerea riscului de transmitere a bacteriei, cât și împiedicarea transformării infecției latente în boală activă. Măsurile importante includ:

• diagnosticarea precoce - persoanele cu tuse prelungită, febră, scădere inexplicabilă în greutate sau alte manifestări sugestive ar trebui să solicite evaluare medicală;
• respectarea completă a tratamentului - tratamentul corect al persoanelor cu tuberculoză activă reprezintă una dintre principalele metode de reducere a transmiterii;
• testarea persoanelor expuse - contacții apropiați ai unui pacient diagnosticat pot necesita screening pentru tuberculoză;
• tratamentul preventiv - poate fi recomandat persoanelor cu infecție latentă care prezintă un risc crescut de a dezvolta tuberculoză activă;
• aerisirea spațiilor - ventilația adecvată reduce concentrația particulelor infecțioase în încăperi;
• respectarea igienei respiratorii - acoperirea gurii și nasului în timpul tusei sau strănutului și utilizarea măștii atunci când este indicată;
• respectarea recomandărilor medicale privind limitarea contactului cu alte persoane în perioada în care pacientul poate transmite infecția.

Ce rol are vaccinul BCG în prevenirea tuberculozei?

Vaccinul BCG (Bacillus Calmette-Guérin) este utilizat în numeroase țări pentru protecția copiilor împotriva formelor severe de tuberculoză. Organizația Mondială a Sănătății arată că vaccinarea BCG contribuie la prevenirea deceselor cauzate de TBC și protejează copiii împotriva formelor grave ale bolii.

În România, vaccinul BCG este inclus în Calendarul Național de Vaccinare, administrarea fiind prevăzută în maternitate, la vârsta de 2-7 zile. Vaccinarea nu înlocuiește însă celelalte măsuri de prevenție, screeningul persoanelor expuse și diagnosticarea rapidă a cazurilor active.

Tuberculoza este o boală infecțioasă care afectează cel mai frecvent plămânii și se transmite pe cale aeriană de la persoanele cu anumite forme active ale bolii. Tusea persistentă, febra, transpirațiile nocturne, scăderea în greutate și oboseala sunt manifestări ce necesită evaluare medicală, mai ales atunci când există și un risc cunoscut de expunere. Diagnosticarea precoce, respectarea completă a tratamentului, investigarea contacților și măsurile de prevenție sunt esențiale pentru vindecarea pacientului și limitarea transmiterii infecției.

DISCLAIMER: Articolul de față are un rol pur informativ și nu înlocuiește sfatul avizat al medicului specialist. Dacă acuzi simptome posibil asociate tuberculozei sau ai intrat în contact apropiat cu o persoană diagnosticată cu TBC, solicită o evaluare medicală de specialitate pentru stabilirea diagnosticului și a conduitei terapeutice adecvate.

Întrebări frecvente despre tuberculoză

Tuberculoza se vindecă?

Da. Tuberculoza este o boală vindecabilă, iar formele sensibile la medicamente răspund la tratamentul antibiotic specific atunci când acesta este urmat corect și pe durata indicată de medic.

O persoană cu tuberculoză latentă este contagioasă?

Nu. Persoanele cu infecție tuberculoasă latentă nu prezintă simptome și nu transmit bacteria altor persoane. Infecția latentă poate însă evolua ulterior către tuberculoză activă, motiv pentru care anumite persoane pot beneficia de tratament preventiv.

Cât durează tratamentul tuberculozei?

Durata depinde de forma bolii, medicamentele utilizate și sensibilitatea bacteriei la tratament. Pentru tuberculoza sensibilă la medicamente, unele scheme recomandate au o durată de aproximativ 4-6 luni. Formele rezistente necesită alte scheme terapeutice, stabilite individual de medic.

Tuberculoza afectează doar plămânii?

Nu. Deși tuberculoza pulmonară este cea mai frecventă formă, bacteria poate afecta și ganglionii limfatici, rinichii, coloana vertebrală, creierul sau alte organe. Manifestările diferă în funcție de localizarea infecției.

BIBLIOGRAFIE:

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/tuberculosis/symptoms-causes/syc-20351250

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/tuberculosis/diagnosis-treatment/drc-20351256

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/11301-tuberculosis

https://www.webmd.com/lung/what-you-must-do-if-you-have-tb

https://www.healthline.com/health/tuberculosis