Infecția cu Klebsiella pneumoniae: cauze, simptome și opțiuni de tratament

Infecția cu Klebsiella pneumoniae reprezintă o problemă medicală importantă, în special în spitale, centre de îngrijire și secții de terapie intensivă. Această bacterie poate provoca afecțiuni variate, de la infecții urinare relativ localizate până la pneumonie severă, infecții ale sângelui și sepsis.

O dificultate majoră în tratarea infecțiilor cu Klebsiella pneumoniae este reprezentată de rezistența la antibiotice. Unele tulpini au dobândit mecanisme prin care pot supraviețui inclusiv în prezența unor antibiotice considerate de ultimă linie. Din acest motiv, tratamentul trebuie stabilit de medic în funcție de localizarea infecției, starea pacientului și rezultatele analizelor microbiologice.

Ce este Klebsiella pneumoniae?

Klebsiella pneumoniae este o bacterie Gram-negativă care face parte din grupul Enterobacterales. Ea poate fi prezentă în mod natural în organismul uman, mai ales la nivelul intestinului, fără să provoace întotdeauna simptome sau boală. Prezența bacteriei fără manifestări clinice poartă denumirea de colonizare. O persoană colonizată nu este neapărat bolnavă și, în general, nu are nevoie automat de tratament antibiotic.

Bacteria poate determina:

• pneumonie;
• infecții ale tractului urinar;
• infecții ale plăgilor;
• infecții abdominale;
• infecții ale ficatului;
• bacteriemie, adică prezența bacteriei în sânge;
• sepsis;
• meningită, mai rar;
• infecții asociate dispozitivelor medicale.

În mediile medicale, infecțiile apar mai frecvent la pacienții care suferă deja de alte boli, folosesc ventilatoare, sonde urinare sau catetere intravenoase ori au urmat tratamente antibiotice îndelungate. Persoanele sănătoase dezvoltă mai rar asemenea infecții.

Care sunt cauzele infecției cu Klebsiella pneumoniae?

Infecția nu apare, de regulă, doar pentru că bacteria este prezentă în intestin. Este necesar ca microorganismul să pătrundă într-un țesut vulnerabil sau într-o zonă sterilă a organismului. Printre principalele situații care pot favoriza infecția se numără:

• pătrunderea bacteriei în căile respiratorii;
• migrarea către tractul urinar;
• contaminarea unei plăgi;
• introducerea bacteriei printr-un cateter sau alt dispozitiv medical;
• răspândirea bacteriei în sânge de la nivelul unei infecții locale;
• slăbirea mecanismelor naturale de apărare ale organismului;
• administrarea repetată sau necorespunzătoare a antibioticelor.

Klebsiella pneumoniae este considerată un agent patogen oportunist. Acest lucru înseamnă că profită de anumite vulnerabilități ale organismului, precum imunitatea redusă, bolile cronice sau deteriorarea barierelor naturale ale pielii și mucoaselor.

Ce simptome poate provoca infecția?

Atunci când bacteria afectează plămânii, pacientul poate prezenta:

• febră;
• frisoane;
• tuse;
• expectorație;
• dificultăți de respirație;
• respirație rapidă;
• durere în piept;
• oboseală intensă;
• scăderea nivelului de oxigen;
• confuzie, în special la persoanele vârstnice;
• alterarea rapidă a stării generale.

Ce înseamnă o tulpină hipervirulentă?

Unele variante de Klebsiella pneumoniae sunt descrise ca hipervirulente. Aceste tulpini pot provoca infecții invazive și la persoane care anterior erau considerate sănătoase. Ele au fost asociate cu:

• abcese hepatice;
• răspândirea infecției către ochi;
• meningită;
• infecții ale sistemului nervos;
• infecții pulmonare severe;
• bacteriemie;
• afectarea simultană a mai multor organe.

Cum este diagnosticată infecția?

Diagnosticul este pus de specialistul în boli inefectioase și nu trebuie stabilit doar pe baza simptomelor. Multe alte bacterii pot provoca manifestări similare. Medicul poate recomanda recoltarea unor probe precum:

• urină;
• sânge;
• spută;
• secreții respiratorii;
• secreții din plagă;
• lichid cefalorahidian;
• lichid pleural;
• probe prelevate de la nivelul unui abces;
• material recoltat de pe un cateter suspectat de contaminare.

Probele sunt analizate prin cultură microbiologică. Dacă este identificată bacteria, laboratorul efectuează de obicei și o antibiogramă. Antibiograma arată:

• la ce antibiotice este bacteria sensibilă;
• la ce antibiotice este rezistentă;
• ce medicamente au cele mai mari șanse să fie eficiente;
• dacă există un profil de rezistență multiplă.

În funcție de localizarea infecției, mai pot fi necesare:

• radiografie pulmonară;
• tomografie computerizată;
• ecografie;
• analize de sânge;
• markeri inflamatori;
• teste pentru evaluarea rinichilor și ficatului;
• măsurarea nivelului de oxigen;
• investigații pentru identificarea unui abces.

Identificarea bacteriei într-o probă nu înseamnă automat că există o infecție activă. Medicul trebuie să diferențieze între colonizare și infecție, luând în calcul simptomele, analizele și starea pacientului.

Cum se tratează infecția cu Klebsiella pneumoniae?

Tratamentul depinde de mai mulți factori:

• organul afectat;
• severitatea infecției;
• sensibilitatea bacteriei la antibiotice;
• funcționarea rinichilor și a ficatului;
• vârsta pacientului;
• bolile asociate;
• alergiile medicamentoase;
• existența unui dispozitiv medical infectat;
• prezența unui abces sau a unei colecții de puroi.

În formele grave, tratamentul este început rapid, uneori înainte ca rezultatul final al culturii să fie disponibil. După obținerea antibiogramei, schema poate fi modificată pentru a utiliza antibioticul cel mai potrivit. Tratamentul poate include:

• antibiotice administrate oral, în cazurile ușoare și bine selectate;
• antibiotice administrate intravenos, în infecțiile severe;
• oxigen;
• administrarea de lichide intravenoase;
• medicamente pentru susținerea tensiunii arteriale;
• îndepărtarea sau înlocuirea unui cateter infectat;
• drenarea unui abces;
• curățarea chirurgicală a unei plăgi;
• suport respirator;
• monitorizarea funcției renale și hepatice;
• tratament în secția de terapie intensivă, dacă apare sepsisul.

Durata tratamentului nu este aceeași pentru toate persoanele. Aceasta poate varia în funcție de:

• localizarea infecției;
• severitatea bolii;
• răspunsul la tratament;
• prezența bacteriei în sânge;
• existența unui abces;
• starea sistemului imunitar;
• posibilitatea îndepărtării sursei infecției;
• sensibilitatea microorganismului;
• apariția unor complicații.

Când trebuie solicitat ajutor medical?

Este recomandată evaluarea medicală atunci când apar:

• febră persistentă;
• tuse însoțită de dificultăți respiratorii;
• durere în piept;
• usturime la urinare și febră;
• durere lombară intensă;
• secreții purulente dintr-o plagă;
• agravarea rapidă a stării generale;
• simptome apărute după o internare sau o intervenție chirurgicală;
• febră la o persoană cu sondă sau cateter;
• lipsa ameliorării după începerea tratamentului.

Este necesară solicitarea urgentă a ajutorului medical dacă apar:

• dificultăți severe de respirație;
• confuzie;
• pierderea stării de conștiență;
• tensiune arterială foarte scăzută;
• puls foarte rapid;
• piele rece și umedă;
• cianoză, adică învinețirea buzelor sau extremităților;
• scăderea importantă a cantității de urină.

Infecția cu Klebsiella pneumoniae poate varia de la forme ușoare, tratabile, până la infecții severe care necesită îngrijire medicală complexă, în special la persoanele cu boli cronice sau imunitate scăzută. Diagnosticul corect, bazat pe investigații microbiologice și antibiogramă, permite alegerea tratamentului adecvat și contribuie la limitarea răspândirii bacteriilor rezistente la antibiotice. Dacă apar simptome sugestive sau faci parte dintr-o categorie cu risc crescut, nu amâna consultul medical. Evaluarea și tratamentul inițiate la timp pot reduce riscul de complicații și pot îmbunătăți evoluția bolii.

Disclaimer: Acest articol are un rol pur informativ și nu înlocuiește sub nicio formă sfatul avizat al medicului specialist. Dacă te confrunți cu manifestări posibil asociate acestei afecțiuni, programează-te pentru o investigație medicală amănunțită la Memorial România!

Întrebări frecvente despre infectia cu Klebsiella

Ce înseamnă dacă am Klebsiella pneumoniae în urină, dar nu am simptome?

În multe situații este vorba despre colonizare. Dacă nu ai usturimi, febră sau durere, medicul poate decide doar monitorizare. Tratamentul devine necesar dacă apar simptome sau dacă te încadrezi într-o categorie cu risc crescut, cum sunt gravidele.

Se transmite ușor în familie?

Transmiterea are loc prin contact direct. Respectarea igienei mâinilor și a regulilor de curățenie reduce mult riscul. Persoanele sănătoase dezvoltă rar infecții după un simplu contact.

După tratament, infecția poate reveni?

Da, mai ales dacă persistă factorii de risc, cum ar fi diabetul necontrolat sau utilizarea prelungită a cateterelor. Respectă tratamentul complet și mergi la controalele recomandate pentru a preveni recidiva.

Bibliografie: 

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/klebsiella-pneumoniae

https://www.cdc.gov/klebsiella/about/index.html

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6435446/

https://www.healthline.com/health/klebsiella-pneumonia

https://www.webmd.com/a-to-z-guides/klebsiella-pneumoniae-infection