Radiația este un tip special de energie transportată de unde sau particule. Poate fi produsă de dispozitive specializate sau emisă de substanțe denumite radioactive. Această energie este utilizată în medicină atât în scop imagistic, cât și pentru tratamentul cancerului și al altor boli.
Radioterapia utilizează radiațiile, o formă specială de energie transportată de unde sau particule. Acestea pot fi generate de dispozitive specializate sau emise de substanțe radioactive. În medicină, radiațiile sunt utilizate atât pentru imagistică, cât și pentru tratamentul cancerului și al altor afecțiuni.
Pentru a direcționa radiațiile către organul afectat, sunt necesare dispozitive speciale. Utilizarea radiațiilor în doze mari, cu scop terapeutic, este denumită radioterapie sau tratament cu radiații.
În ce boli se utilizează
Radioterapia este utilizată în aproximativ 50% dintre cazurile de cancer, indiferent de localizarea tumorii în organism. Pentru anumite tipuri de cancer, radioterapia reprezintă unica metodă de tratament. Radioterapia poate fi utilizată singură sau în combinație cu chirurgia și/sau chimioterapia, ducând la vindecarea completă a numeroși pacienți.
Radioterapia se utilizează în următoarele situații:
- Înainte de intervenția chirurgicală: pentru a reduce dimensiunea tumorii.
- După intervenția chirurgicală: pentru a elimina celulele canceroase microscopice care ar putea fi rămas în organism.
- Ca tratament principal: în cazurile în care este singura opțiune terapeutică.
- În asociere cu chimioterapia: fără intervenție chirurgicală, pentru a trata direct tumora.
- Ca tratament paliativ: în cazurile în care vindecarea completă nu este posibilă, pentru a reduce simptomele precum durerea și sângerarea.
Cum se administrează radioterapia
Radioterapia poate fi administrată în două moduri: externă și internă. În cazul unor pacienți, cele două metode pot fi utilizate succesiv.
Radioterapia externă:
Este cea mai frecventă metodă de administrare a radioterapiei. Se realizează de obicei în centre de tratament sau clinici specializate, utilizând dispozitive care direcționează radiațiile către țesutul afectat.
Până de curând, radioterapia externă se realiza bidimensional, cu ajutorul aparatelor cu Cobalt-60 sau a acceleratoarelor liniare. Această tehnică necesita margini de siguranță largi pentru a asigura o doză suficientă la nivelul tumorii, ceea ce ducea la afectarea țesuturilor sănătoase și la creșterea riscului de efecte secundare.
În ultimii ani, progresele tehnologice în domeniul radioterapiei au permis dezvoltarea unor tehnici mai precise, cum ar fi radioterapia conformațională tridimensională, IMRT (radioterapia cu intensitate modulată) și radioterapia stereotactică (cu LINAC, Gamma Knife, CyberKnife). Aceste tehnici permit administrarea unei doze maxime la nivelul tumorii, minimizând în același timp expunerea țesuturilor sănătoase la radiații.
Medicul specialist va decide care este cea mai potrivită tehnică de radioterapie pentru fiecare pacient în parte.
Radioterapia internă (brahiterapia):
În cazul radioterapiei interne, sursa radioactivă este plasată în interiorul organismului, fie direct în tumoră, fie într-o cavitate a corpului. Uneori, sursa radioactivă poate fi plasată în cavitatea rămasă după o intervenție chirurgicală.
Radioterapia stereotactică
Această tehnică permite administrarea unei doze ablative (distructive) de radiații la nivelul unor puncte precise, cu protejarea maximă a țesuturilor sănătoase. Este utilizată cu precădere în cazul tumorilor cu diametrul de 3 cm sau mai mic.
Radioterapia stereotactică este frecvent utilizată în stadiile incipiente ale cancerului pulmonar la pacienții care nu pot fi operați. De asemenea, poate fi utilizată pentru tratarea metastazelor.
Tratamentul se administrează de obicei în 1-3 ședințe, după o planificare riguroasă. Se pot utiliza atât acceleratoare liniare, cât și dispozitive specializate.
Radioterapia stereotactică este o procedură nedureroasă, cu efecte secundare minime.
Planificarea și pregătirea pentru radioterapie
1. Tomografia computerizată (CT) de planificare:
Înainte de începerea radioterapiei, se efectuează o tomografie computerizată de planificare și o ședință de pregătire. Scopul este de a personaliza tratamentul și de a alege tehnica de iradiere potrivită tipului și extinderii cancerului. Detaliile privind ședința de pregătire și tratamentul (în special frecvența și durata ședințelor) vor fi explicate pacientului de către medicul radioterapeut în timpul primei consultații.
2. Delimitarea tumorii și a zonelor de extensie tumorală:
În timpul ședinței de pregătire, se stabilește poziția pe care pacientul trebuie să o adopte în timpul tratamentului și se efectuează o tomografie computerizată în această poziție. Planificarea tratamentului cu ajutorul tomografiei computerizate permite delimitarea tumorii și a zonelor cu risc de extensie tumorală, precum și identificarea țesuturilor sănătoase care trebuie protejate. În timpul tomografiei, poate fi necesară injectarea unei substanțe de contrast intravenos și, uneori, plasarea unei sonde urinare, în funcție de zona examinată.
3. Stabilirea dozei de radiații:
După delimitarea tumorii și a țesuturilor sănătoase pe imaginile tomografice, medicul radioterapeut, în colaborare cu fizicianul medical, stabilește doza de radiații necesară, modul de administrare a acesteia și numărul de ședințe de tratament. Acest proces poate dura câteva zile.
4. Alegerea sursei de radiații:
Există diverse surse de radiații utilizate în radioterapie. Medicul poate opta pentru raze X sau fascicule de electroni. Alegerea sursei de radiații depinde de tipul tumorii, localizarea acesteia în organism și, în special, de profunzimea sa. Razele X de înaltă energie sunt utilizate în tratamentul multor tipuri de cancer. Fasciculele de electroni pot fi utilizate pentru tratarea unor afecțiuni cutanate.
5. Marcarea zonei de tratament:
Radioterapeutul marchează pe pielea pacientului zona de tratament, pentru a asigura o iradiere precisă a "volumului țintă" în fiecare ședință. În acest scop, se utilizează markere speciale sau tatuaje. Este important ca pacientul să evite ștergerea acestor marcaje în timpul spălării, deoarece acestea sunt necesare pe toată durata tratamentului. În cazul în care marcajele se șterg, pacientul trebuie să informeze radioterapeutul și să nu încerce să le refacă singur.
6. Monitorizarea răspunsului la tratament:
După începerea tratamentului, medicul monitorizează răspunsul pacientului la tratament, starea generală de sănătate și eventualele efecte secundare. Aceste controale se efectuează de obicei săptămânal, dar frecvența lor poate varia în funcție de necesități. Este foarte important ca pacientul să respecte programul ședințelor de radioterapie. Întreruperile sau întârzierile pot reduce eficacitatea tratamentului.
Desfășurarea unei ședințe de radioterapie
Înainte de începerea ședinței de radioterapie, pacientul se dezbracă și îmbracă un halat. De aceea, este recomandat să poarte haine ușor de schimbat.
Tehnicianul de radioterapie utilizează marcajele de pe pielea pacientului pentru a identifica zona de tratament. Pacientul trebuie să stea așezat pe un scaun special sau întins pe masa de tratament. Deși fiecare ședință durează între 15 și 30 de minute, administrarea efectivă a dozei de radiații durează doar 1-5 minute. Radioterapia externă este o procedură nedureroasă, similară cu efectuarea unei radiografii.
Pacientul nu trebuie să își țină respirația în timpul procedurii; este suficient să respire normal. În timpul ședințelor de radioterapie, este important ca doza de radiații să fie administrată cu precizie, radiațiile să ajungă la locul potrivit în organism, poziția pacientului să rămână neschimbată pe toată durata ședinței și să se asigure un mediu imobil pentru confortul pacientului. Pentru a asigura imobilizarea, se pot utiliza diverse accesorii, cum ar fi măști pentru cap și gât, saltele vacuumatice, suporturi pentru picioare sau dispozitive pentru umăr, în funcție de zona tratată.
Radiațiile nu pot fi văzute, auzite sau simțite în niciun fel. Dacă în timpul ședinței de tratament apare o situație în care pacientul se simte foarte rău sau inconfortabil, tehnicianul trebuie să fie informat imediat. Dacă este necesar, funcționarea dispozitivelor poate fi oprită imediat.
Întrebări frecvente
Loading...