Angioplastie periferică (cu balon și/sau stent): avantaje, riscuri

Angioplastia periferică este o procedură minim invazivă utilizată pentru dilatarea arterelor îngustate sau blocate de la nivelul membrelor și al altor regiuni ale corpului. Cel mai frecvent, intervenția este realizată pentru restabilirea circulației sângelui în arterele picioarelor, afectate de boala arterială periferică.

În timpul procedurii, medicul introduce în interiorul vasului de sânge un cateter prevăzut cu un balon de mici dimensiuni. Balonul este poziționat în zona îngustată și apoi umflat, pentru a comprima placa de aterom și a mări diametrul arterei. În anumite cazuri, poate fi implantat și un stent, cu rolul de a menține vasul deschis.

Angioplastia periferică poate reduce durerea apărută în timpul mersului, poate îmbunătăți mobilitatea pacientului și poate contribui la vindecarea leziunilor cauzate de circulația deficitară. Ca orice procedură medicală, aceasta implică însă și anumite riscuri. Află când poate fi recomandată, cum se desfășoară și ce măsuri sunt importante după intervenție!

Ce este angioplastia periferică?

Angioplastia periferică, numită și angioplastie transluminală percutană, este o metodă endovasculară prin care medicul tratează îngustările arterelor fără a realiza o intervenție chirurgicală deschisă. Procedura este efectuată printr-o puncție de mici dimensiuni, cel mai adesea la nivelul arterei femurale, în zona inghinală.

În anumite situații, accesul poate fi realizat printr-o arteră de la nivelul brațului sau printr-un alt vas, în funcție de localizarea leziunii. Arterele periferice pot fi afectate de ateroscleroză, un proces prin care pe pereții vasculari se acumulează depozite alcătuite din colesterol, grăsimi, calciu și alte substanțe. Aceste depozite formează plăcile de aterom, care reduc treptat spațiul prin care circulă sângele.

Angioplastia poate fi realizată:

• doar cu ajutorul unui balon;
• prin dilatare cu balon urmată de montarea unui stent;
• cu un balon acoperit cu substanță medicamentoasă;
• prin utilizarea unui stent farmacologic activ;
• în asociere cu alte tehnici endovasculare, dacă leziunea este complexă.

Procedura poate fi indicată după o evaluare în cadrul specialității Chirurgie vasculară, în funcție de simptome, investigațiile imagistice și starea generală a pacientului.

Pentru ce afecțiuni poate fi recomandată?

Cea mai frecventă indicație este boala arterială periferică, determinată în majoritatea cazurilor de ateroscleroză. Afecțiunea apare atunci când arterele care transportă sânge către membre se îngustează sau se blochează. Angioplastia periferică poate fi luată în considerare atunci când pacientul prezintă:

• durere musculară la nivelul gambei, coapsei sau feselor în timpul mersului;
• reducerea semnificativă a distanței de mers;
• durere la nivelul piciorului apărută în repaus;
• răni care se vindecă greu;
• ulcerații ale degetelor sau piciorului;
• răcirea și modificarea culorii membrului;
• circulație insuficientă care amenință viabilitatea țesuturilor;
• simptome persistente în ciuda tratamentului medicamentos și a schimbării stilului de viață.

Durerea care apare în timpul mersului și se reduce după oprirea efortului este cunoscută drept claudicație intermitentă. Aceasta se produce deoarece musculatura nu primește suficient sânge și oxigen în timpul activității fizice. În formele severe, circulația poate fi insuficientă chiar și în repaus. Pot apărea dureri persistente, răni greu vindecabile, infecții sau necrozarea țesuturilor.

În astfel de situații, restabilirea fluxului sanguin poate fi necesară pentru reducerea riscului de amputație. Angioplastia nu este recomandată automat tuturor pacienților cu boală arterială periferică. Unele persoane pot fi tratate inițial prin medicamente, renunțarea la fumat, controlul factorilor de risc și programe supravegheate de mers.

Ce investigații sunt necesare înaintea intervenției?

Înaintea angioplastiei, medicul trebuie să stabilească localizarea exactă a arterei îngustate, lungimea leziunii și severitatea blocajului. Evaluarea poate include:

• anamneza și examenul clinic;
• verificarea pulsului la nivelul membrelor;
• măsurarea indicelui gleznă-braț;
• ecografie Doppler arterială;
• angiografie prin tomografie computerizată;
• angiografie prin rezonanță magnetică;
• arteriografie;
• analize de sânge;
• evaluarea funcției renale;
• teste de coagulare;
• electrocardiogramă, în funcție de starea pacientului.

Indicele gleznă-braț compară tensiunea arterială măsurată la gleznă cu cea de la nivelul brațului. O valoare redusă poate indica existența unei circulații arteriale deficitare la nivelul membrelor inferioare. Ecografia Doppler permite evaluarea direcției și vitezei fluxului sanguin, fără utilizarea radiațiilor. Angiografia CT și angiografia prin rezonanță magnetică oferă imagini detaliate ale vaselor și pot ajuta la planificarea tratamentului.

Arteriografia este investigația prin care arterele sunt vizualizate după injectarea unei substanțe de contrast. Uneori, angioplastia poate fi realizată în cadrul aceleiași ședințe, dacă medicul identifică o leziune ce poate fi tratată endovascular.

Cum se realizează angioplastia periferică?

Procedura se desfășoară într-o sală de angiografie, în condiții sterile. Pacientul este monitorizat permanent, iar echipa medicală urmărește tensiunea arterială, pulsul, ritmul cardiac și nivelul de oxigen din sânge. În mod obișnuit, se utilizează anestezie locală în zona în care va fi introdus cateterul. Pacientul rămâne conștient, însă poate primi un sedativ ușor pentru reducerea anxietății. Etapele intervenției pot include:

• dezinfectarea și anestezierea zonei de acces;
• puncționarea arterei;
• introducerea unei teci vasculare;
• avansarea unui fir de ghidaj prin interiorul vasului;
• poziționarea cateterului în apropierea zonei îngustate;
• injectarea substanței de contrast;
• ghidarea balonului până la nivelul leziunii;
• umflarea balonului pentru dilatarea arterei;
• implantarea unui stent, dacă este necesară;
• verificarea rezultatului prin imagini angiografice;
• retragerea dispozitivelor;
• oprirea sângerării la locul puncției.

În momentul dilatării, pacientul poate simți o presiune temporară sau un disconfort local. Orice durere puternică, dificultate de respirație sau stare neobișnuită trebuie comunicată imediat echipei medicale. Durata procedurii diferă în funcție de localizarea, numărul și complexitatea leziunilor tratate.

Care este rolul balonului?

Balonul utilizat pentru angioplastie este montat pe vârful unui cateter subțire. După ce ajunge în zona îngustată, acesta este umflat pentru o perioadă scurtă. Presiunea exercitată de balon:

• comprimă placa de aterom către pereții arterei;
• mărește spațiul disponibil pentru circulația sângelui;
• reduce severitatea obstrucției;
• pregătește vasul pentru implantarea unui stent, dacă aceasta este necesară.

În unele cazuri, medicul poate utiliza un balon acoperit cu o substanță medicamentoasă. Aceasta este transferată la nivelul peretelui arterial și are rolul de a reduce proliferarea excesivă a celulelor care ar putea determina reîngustarea vasului.

Alegerea tipului și dimensiunii balonului depinde de diametrul arterei, lungimea leziunii și caracteristicile plăcii de aterom.

Când este necesară montarea unui stent periferic?

Stentul este un dispozitiv cilindric de mici dimensiuni, realizat de obicei dintr-o plasă metalică. Acesta este amplasat în interiorul arterei pentru a susține peretele vascular și a menține vasul deschis. Montarea unui stent poate fi recomandată atunci când:

• artera nu rămâne suficient de deschisă după dilatarea cu balon;
• îngustarea este extinsă;
• placa de aterom este sever calcificată;
• peretele vascular prezintă o disecție;
• fluxul sanguin este în continuare insuficient;
• există riscul ca vasul să se închidă rapid;
• localizarea leziunii permite utilizarea în siguranță a stentului.

Stentul este introdus în arteră în stare pliată și se extinde la nivelul zonei tratate. După implantare, acesta rămâne în vas. Există stenturi metalice simple, stenturi acoperite și stenturi care eliberează substanțe medicamentoase. Medicul alege dispozitivul în funcție de artera tratată și de particularitățile cazului.

Care sunt avantajele angioplastiei periferice?

Un avantaj important al angioplastiei periferice este caracterul minim invaziv. Procedura nu necesită, de regulă, incizii chirurgicale extinse și nici realizarea unui bypass vascular. Beneficiile posibile includ:

• îmbunătățirea fluxului de sânge către membrul afectat;
• reducerea durerii apărute în timpul mersului;
• creșterea distanței pe care pacientul o poate parcurge;
• reducerea durerii ischemice de repaus;
• susținerea vindecării rănilor și ulcerațiilor;
• reducerea riscului de pierdere a membrului în cazurile severe;
• spitalizare mai scurtă;
• recuperare mai rapidă decât după chirurgia deschisă;
• traumatism redus asupra țesuturilor;
• posibilitatea repetării procedurii, dacă este necesar;
• opțiune de tratament pentru unii pacienți cu risc chirurgical ridicat.

În cazul pacienților cu ischemie severă a membrului, restabilirea circulației poate contribui la salvarea țesuturilor și la reducerea riscului de amputație. Rezultatul depinde însă de severitatea bolii, de starea vaselor și de bolile asociate. Angioplastia tratează îngustarea existentă, dar nu elimină ateroscleroza. De aceea, beneficiile procedurii trebuie susținute prin controlul factorilor de risc cardiovascular.

 Ce riscuri și complicații pot apărea?

Angioplastia periferică este considerată, în general, o procedură sigură, însă nu este lipsită de riscuri. Probabilitatea complicațiilor depinde de starea generală a pacientului, localizarea blocajului și complexitatea intervenției. Riscurile posibile includ:

• sângerare la locul puncției;
• apariția unui hematom;
• durere sau sensibilitate locală;
• afectarea arterei prin care a fost introdus cateterul;
• formarea unui cheag de sânge;
• desprinderea unor fragmente de placă de aterom;
• blocarea unei artere situate mai jos;
• lezarea sau perforarea vasului;
• disecția peretelui arterial;
• reacție alergică la substanța de contrast;
• afectarea funcției renale;
• infecție;
• reîngustarea arterei;
• închiderea stentului;
• necesitatea unei intervenții chirurgicale de urgență;
• pierderea membrului, în cazuri severe;
• infarct miocardic sau accident vascular cerebral, rar;
• deces, foarte rar.

Restenoza reprezintă reîngustarea arterei după tratament. Aceasta poate apărea din cauza proliferării țesutului în zona intervenției sau a progresiei aterosclerozei.

Tromboza stentului este o complicație în care în interiorul dispozitivului se formează un cheag. Respectarea tratamentului antiplachetar prescris de medic este esențială pentru reducerea acestui risc.

Cine poate avea un risc mai mare de complicații?

Riscul poate fi mai ridicat în cazul pacienților care prezintă:

• diabet zaharat;
• boală renală;
• tulburări de coagulare;
• alergie la substanța de contrast;
• ateroscleroză extinsă;
• artere puternic calcificate;
• insuficiență cardiacă;
• antecedente de infarct sau accident vascular cerebral;
• infecții sau ulcerații extinse;
• boală arterială periferică avansată;
• vârstă înaintată;
• numeroase afecțiuni asociate.

Fumatul activ poate influența negativ rezultatele procedurii și crește riscul ca arterele să se îngusteze din nou. Renunțarea la fumat este una dintre cele mai importante măsuri pentru protejarea circulației periferice. Medicul va analiza beneficiile și riscurile individuale înainte de a recomanda intervenția.

Cum se pregătește pacientul pentru angioplastie?

Înaintea unei proceduri programate, pacientul primește instrucțiuni privind alimentația, hidratarea și administrarea medicamentelor. Pregătirea poate presupune:

• evitarea alimentelor și lichidelor în intervalul indicat;
• realizarea unor analize recomandate;
• verificarea funcției renale;
• prezentarea listei complete de medicamente;
• informarea medicului despre alergii;
• menționarea reacțiilor anterioare la substanțe de contrast;
• anunțarea unei posibile sarcini;
• informarea medicului despre diabet sau boli renale;
• respectarea indicațiilor privind anticoagulantele și antiplachetarele;
• organizarea transportului după externare.

Medicamentele nu trebuie întrerupte din proprie inițiativă. Medicul va stabili dacă anumite tratamente trebuie ajustate temporar. Pacienții cu diabet care utilizează insulină sau alte medicamente pentru reducerea glicemiei pot primi instrucțiuni speciale, mai ales dacă trebuie să evite alimentele înaintea intervenției.

Ce se întâmplă după procedură?

După angioplastie, pacientul este transferat într-o zonă de supraveghere. Personalul medical verifică periodic tensiunea arterială, pulsul, membrul tratat și zona prin care a fost introdus cateterul. În primele ore pot fi recomandate:

• repausul la pat;
• menținerea membrului utilizat pentru acces într-o anumită poziție;
• consumul de lichide, dacă nu există contraindicații;
• monitorizarea culorii și temperaturii piciorului;
• verificarea pulsului periferic;
• administrarea tratamentului prescris;
• raportarea durerii, amorțelii sau sângerării.

După accesul femural, pacientul poate fi nevoit să rămână întins câteva ore. Mobilizarea se face numai după acordul echipei medicale. Durata internării depinde de complexitatea procedurii și de starea pacientului. În cazurile necomplicate, externarea poate avea loc în aceeași zi sau în ziua următoare.

Ce recomandări trebuie respectate în perioada de recuperare?

La domiciliu, pacientul trebuie să urmărească locul puncției și să respecte indicațiile privind activitatea fizică și tratamentul. Recomandările generale pot include:

• menținerea curată și uscată a zonei de acces;
• evitarea efortului fizic intens;
• evitarea ridicării obiectelor grele;
• reluarea treptată a mersului;
• evitarea băilor în cadă și a înotului până la vindecarea zonei;
• consumul adecvat de lichide, dacă medicul îl permite;
• respectarea tratamentului antiplachetar;
• prezentarea la consultațiile de control;
• monitorizarea nivelurilor de tensiune arterială și glicemie;
• urmărirea eventualelor răni de la nivelul piciorului.

Un program structurat de mers poate contribui la îmbunătățirea circulației și a capacității de efort. Activitatea trebuie adaptată stării pacientului și recomandărilor medicului. Tratamentul prescris după angioplastie poate include medicamente antiplachetare, statine și tratamente pentru controlul tensiunii arteriale sau al diabetului.

Ce simptome necesită evaluare medicală urgentă?

Pacientul trebuie să solicite asistență medicală dacă după externare apar:

• sângerare care nu se oprește prin compresie;
• umflarea rapidă a zonei de puncție;
• durere severă la nivelul membrului;
• răcirea bruscă a piciorului sau brațului;
• paloarea sau învinețirea membrului;
• amorțeală sau pierderea sensibilității;
• dispariția pulsului periferic;
• febră;
• roșeață, secreții sau durere în creștere la locul puncției;
• durere în piept;
• dificultăți de respirație;
• slăbiciune bruscă sau tulburări de vorbire.

Sângerarea abundentă, răcirea bruscă a membrului, durerea intensă, dificultățile de respirație sau simptomele neurologice reprezintă urgențe și impun apelarea serviciului 112.

Cum poate fi redus riscul unei noi îngustări?

Angioplastia restabilește circulația prin artera tratată, dar nu vindecă ateroscleroza. Boala poate continua să evolueze în alte segmente vasculare. Pentru protejarea arterelor sunt importante:

• renunțarea completă la fumat;
• controlul colesterolului;
• controlul tensiunii arteriale;
• gestionarea diabetului;
• administrarea tratamentului prescris;
• adoptarea unei alimentații echilibrate;
• menținerea unei greutăți sănătoase;
• realizarea regulată a activității fizice aprobate de medic;
• verificarea zilnică a picioarelor în cazul pacienților cu diabet;
• purtarea unei încălțăminte adecvate;
• prezentarea la controale vasculare periodice.

Pacienții trebuie să acorde atenție reapariției durerii la mers, reducerii distanței parcurse sau apariției unor răni care se vindecă greu. Aceste manifestări pot indica reducerea din nou a fluxului sanguin.

Angioplastia periferică este o procedură minim invazivă prin care pot fi dilatate arterele îngustate sau blocate, în special cele de la nivelul membrelor inferioare. Intervenția poate fi realizată doar cu balon sau poate include montarea unui stent pentru susținerea peretelui vascular.

Principalele avantaje sunt îmbunătățirea circulației, reducerea durerii, creșterea capacității de mers și susținerea vindecării rănilor. În formele severe de boală arterială periferică, procedura poate contribui la reducerea riscului de pierdere a membrului.

Angioplastia implică și riscuri, precum sângerarea, afectarea vasului, reacțiile la substanța de contrast, formarea cheagurilor sau reîngustarea arterei. Respectarea tratamentului și controlul factorilor de risc sunt esențiale pentru menținerea rezultatului intervenției.

DISCLAIMER: Articolul de față are un rol pur informativ și nu înlocuiește recomandările medicului specialist. Indicația pentru angioplastie periferică se stabilește individual, pe baza simptomelor și stării generale de sănătate. Dacă observi răcirea bruscă a unui membru, durere severă, modificarea culorii pielii, pierderea sensibilității sau sângerare abundentă după o procedură vasculară, apelează imediat serviciul de urgență 112.

Întrebări frecvente despre angioplastia periferică

1. Cât durează o angioplastie periferică?

Durata procedurii variază în funcție de numărul, lungimea și localizarea arterelor afectate. O intervenție simplă poate dura aproximativ o oră, în timp ce tratarea unor leziuni multiple sau complexe poate necesita mai mult timp. La durata propriu-zisă se adaugă pregătirea și monitorizarea după procedură.

2. Este întotdeauna necesară montarea unui stent?

Nu. Unele îngustări pot fi tratate doar prin dilatarea cu balon. Stentul poate fi necesar dacă artera nu rămâne suficient de deschisă, dacă apare o leziune a peretelui vascular sau dacă fluxul sanguin nu este restabilit corespunzător. Decizia este luată în timpul intervenției, în funcție de rezultatul angioplastiei.

3. Cât durează recuperarea după angioplastia periferică?

Mulți pacienți își pot relua activitățile ușoare în câteva zile. Efortul intens și ridicarea greutăților trebuie evitate pentru intervalul indicat de medic. Recuperarea poate dura mai mult în cazul unei intervenții complexe, al ischemiei severe sau al bolilor asociate.

4. Se poate îngusta din nou artera tratată?

Da. Restenoza poate apărea după angioplastie, inclusiv în interiorul unui stent. Riscul depinde de tipul și lungimea leziunii, diabet, fumat și respectarea tratamentului. Renunțarea la fumat și controlul factorilor cardiovasculari sunt esențiale pentru menținerea rezultatului.

5. Angioplastia periferică elimină riscul de amputație?

Procedura poate reduce riscul de amputație prin îmbunătățirea circulației și susținerea vindecării rănilor, însă rezultatul depinde de severitatea afectării, existența infecțiilor și starea țesuturilor. În cazurile avansate, angioplastia nu poate garanta salvarea membrului.

BIBLIOGRAFIE

https://www.nhs.uk/conditions/peripheral-arterial-disease-pad/

https://www.nhlbi.nih.gov/health/peripheral-artery-disease/treatment

https://www.hopkinsmedicine.org/health/treatment-tests-and-therapies/angioplasty-and-stent-placement-for-the-heart

https://medlineplus.gov/ency/article/007393.htm

https://www.heart.org/en/health-topics/peripheral-artery-disease