Boala cronică de rinichi este o patologie extrem de complexă care se caracterizează prin incapacitatea rinichilor de a funcţiona normal.
În termeni medicali, boala cronică de rinichi este cunoscută și sub denumirea de insuficienţă renală, deoarece rinichii își pierd parţial sau complet abilitatea de a epura produșii de catabolism, toxinele și apa.
Acestea sunt reţinute în organism și determină apariţia unui lung șir de complicaţii precum anemia, boala cardiovasculară, pericardita sau blocajul renal.
Pe lângă funcţia de epurare a toxinelor și a apei din corp, rinichii sunt responsabili de producerea unor hormoni precum eritropoietina (stimulează formarea de hematii), renina (menţine echilibrul volumului de sânge și al tensiunii arteriale), precum și forma activă a vitaminei D (reglează absorbţia de calciu și fosfor). În boala cronică de rinichi, toate aceste procese sunt afectate.
Boala cronică de rinichi este o patologie care apare în contextul existenţei la nivelul organismului unei alte boli care afectează rinichiul.
Cel mai frecvent, boala cronică de rinichi apare în afecţiuni precum:
Factorii de risc ai bolii cronice de rinichi se împart în două categorii:
Este foarte important ca boala cronică de rinichi să fie descoperită într-un stadiu cât mai incipient, printru-un consult la urologie deoarece evoluţia leziunilor renale este imprevizibilă și de cele mai multe ori ireversibilă. Din păcate, în stadiile de debut ale bolii, simptomatologia este minimă, aceasta devenind evidentă când pacientul prezintă deja o reducere a funcţiei renale de 25%. Cele mai importante semne și simptome care apar în boala renală cronică sunt:
Pentru a stabili diagnosticul de boală cronică de rinichi, după o anamneză amănunţită și un examen fizic complet, se efectuează analize de sânge (uree, creatinină) și de urină (sumar de urină, sediment). Analizele de sânge au ca scop evidenţierea nivelurilor crescute de produși reziduali în corp, iar probele de urină pot relata diferite anomalii care indică insuficienţă renală cronică fie episoade de acutizare a unei disfuncţii anterioare.
O modalitate foarte utilă de a evalua funcţia renală este reprezentată de calcularea ratei filtrării glomerurale pe baza analizelor de sânge. Rezultatul acestui calcul va permite încadrarea pacientului într-una din cele 5 stadii ale bolii cronice de rinichi și, ulterior, monitorizarea evoluţiei în timp.
Pentru susţinerea diagnosticului de boală cronică de rinichi, este nevoie și de investigaţii imagistice precum ecografia abdomino-pelvină (permite aprecierea formei, dimensiunilor rinichilor și permeabilitatea căilor urinare), ecografia Doppler de vase renale, tomografia computerizată, rezonanţa magnetică nucleară (oferă informaţii detaliate cu privire atât la structura, cât și la vascularizaţia rinichilor), dar și biopsia renală (utilă pentru examinarea morfologică a celulelor renale și efectuarea de tratamente specifice).
Tratamentul bolii cronice de rinichi este unul complex și depinde de momentul în care boala a fost diagnosticată. O măsură generală de tratament constă în modificarea regimului alimentar cu scopul de a încetini progresia bolii, de a diminua retenţia azotată, de a controla valorile tensiunii arteriale și de a atinge o stare de nutriţie adecvată. Regimul alimentar din boala cronică de rinichi se bazează pe reducerea consumului de proteine pentru a întârzia progresia degradării funcţiei renale. De asemenea, se recomandă limitarea aportului de sodiu cu scopul de a controla valorile tensiunii arteriale și a preveni retenţia de apă.
O altă măsură de tratament constă în tratarea cauzei care a dus la deteriorarea funcţiei renale. Medicul nefrolog va identifica cauza care a determinat disfuncţia renală și o va trata corespunzător, astfel încât repercusiunile la nivelul rinichilor să fie minime. Complicaţiile bolii cronice de rinichi pot fi ţinute sub control prin următoarele metode:
În stadiile avansate de boală, când leziunile renale au evoluat semnificativ iar funcţia renală este sever alterată, tratamentul medicamentos devine ineficient și este nevoie de măsuri suplimentare de tratament. Medicul poate considera oportună inidicaţia și, ulterior, iniţierea unei proceduri de substituţie a funcţiei renale prin dializă (hemodializă sau dializă peritoneala) sau transplant renal.
În concluzie, boala cronică de rinichi este o afecţiune complexă care determină deteriorarea funcţiei celulelor renale și incapacitatea acestora de a-și îndeplini rolul de epurare la nivelul organismului. Această patologie este silenţioasă în stadiile incipiente de boală, simptomele fiind evidente când funcţia renală este deja redusă cu minim 25%.
Analizele anuale de sânge precum și sumarul de urină pot evidenţia modificări sugestive de boală renală cronică.
Prevenţia afecţiunii se poate realiza prin măsurarea periodică a tensiunii arteriale, abstinenţa de la fumat, tratarea adecvată a afecţiunilor asociate precum și evitarea consumului exagerat de medicamente fără prescripţie medicală.
Bibliografie:
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/chronic-kidney-disease/symptoms-causes/syc-20354521
https://www.nhs.uk/conditions/kidney-disease/
https://emedicine.medscape.com/article/238798-overview
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/15096-chronic-kidney-disease
Fii informat! Echipa editorială Memorial susține demersul de prevenție prin programe de educare, informare și conștientizare, la cele mai înalte stadarde de calitate a informației medicale.
Află primul despre reducerile și ofertele speciale.
Cere o programare rapidă sau solicită informații și te vom contacta în cel mai scurt timp