Volvulus: ce este, tipuri, cauze, simptome și opțiuni de tratament

Volvulusul este o urgență medicală caracterizată prin răsucirea unei porțiuni a intestinului, proces ce cauzează blocarea tranzitului conținutului intestinal și  reducerea aportului de sânge. Există diverse tipuri de volvulus, cu factori multipli la bază și manifestări specifice care pot varia în funcție de localizare. 

Tratamentul implică aplicarea unor proceduri medicale rapide pentru a restabili funcția normală a intestinului, în urma investigațiilor efectuate de medicul specialist. În continuare, vom analiza care sunt principalele tipuri de volvulus, cauzele acestora, simptomele specifice și opțiunile de diagnostic / tratament disponibile.

Principalele tipuri de volvulus

Volvulusul poate afecta diferite părți ale tractului gastrointestinal, iar clasificarea formei se face adesea în funcție de localizarea răsucirii. Principalele tipuri sunt:

Volvulusul sigmoidian

Reprezintă cel mai frecvent tip de volvulus. Apare la nivelul colonului sigmoid, porțiunea în formă de S a intestinului gros, situată în partea inferioară a abdomenului. Datorită lungimii sale relativ mari și a mezenterului (membrana care îl susține) mobil, sigmoidul este predispus la răsucire.

Volvulusul cecal

Acest tip de volvulus implică răsucirea cecului, prima parte a intestinului gros, situată în partea dreaptă inferioară a abdomenului, împreună cu o porțiune a colonului ascendent. Mobilitatea crescută a cecului și a colonului ascendent, cauzată de o fixare incompletă în timpul dezvoltării fetale, poate favoriza apariția sa.

Volvulusul gastric

Deși mai rar decât cele intestinale, volvulusul gastric apare atunci când stomacul se răsucește în jurul axei sale, putând bloca fluxul de alimente și lichide. Există mai multe tipuri de volvulus gastric, clasificate în funcție de axa de rotație.

Volvulusul intestinului subțire

Aceasta poate afecta diferite segmente ale intestinului subțire și este adesea asociat cu aderențe (țesut cicatricial) formate în urma unor intervenții chirurgicale abdominale anterioare sau a inflamațiilor.

Volvulus: de ce apare?

Deși cauza exactă a volvulusului nu este întotdeauna clară, există o serie de factori care pot crește riscul apariției sale:

• malrotația intestinală: anomalie congenitală ce presupune rotirea și fixarea intestinelor într-o manieră incorectă în cavitatea abdominală;
• formarea țesutului cicatricial: după o intervenție chirurgicală abdominală, se pot crea puncte de fixare în jurul cărora intestinul se poate răsuci;
• distensia colonului: un colon foarte lung și dilatat (posibil cauzat de constipația cronică sau boala Hirschsprung) poate fi mai predispus la volvulus sigmoidian;
• vârsta: volvulusul sigmoidian este mai frecvent la adulții în vârstă, în timp ce volvulusul cecal tinde să apară la adulții tineri; volvulusul gastric poate apărea la orice vârstă;
• factori genetici și geografici: există o incidență mai mare a volvulusului sigmoidian în anumite regiuni ale lumii, sugerând posibile influențe dietetice sau genetice.

Simptomele volvulusului

Manifestările pot varia semnificativ în funcție de localizarea răsucirii, gradul de obstrucție și timpul scurs de la apariție. În general, pot include:

• durere abdominală severă: adesea descrisă ca fiind bruscă, intensă și de tip colicativ (în valuri), deși poate deveni constantă pe măsură ce afecțiunea progresează; localizarea durerii poate oferi indicii despre segmentul intestinal afectat;
• distensie abdominală: abdomenul se poate umfla și deveni tensionat din cauza acumulării de gaze și lichide în intestinul blocat;
• greață și vărsături: vărsăturile pot fi inițial bilioase (verzi-gălbui) și, ulterior, fecaloide (cu aspect și miros de materii fecale), în cazul unei obstrucții intestinale distale prelungite;
• constipație și incapacitatea de a elimina gaze: blocajul intestinal împiedică tranzitul normal al materiilor fecale și al gazelor;
• tenesme: senzația frecventă și imperioasă de a defeca, fără a putea elimina materii fecale;
• semne de șoc: în cazurile severe, în special dacă fluxul sanguin către intestin este compromis (strangulare), pot apărea semne ale unui șoc, cum ar fi ritmul cardiac rapid, tensiunea arterială scăzută, pielea palidă și rece sau confuzia.

Simptomele pot evolua rapid, iar agravarea durerii și apariția semnelor de șoc indică nevoia unei intervenții medicale în regim de urgență. Dacă te confrunți cu astfel de manifestări, posibil asociate cu un caz de volvulus, evaluarea unui specialist în medicină internă sau gastroenterologie este esențială! 

Cum se diagnostichează un caz de volvulus?

Stabilirea diagnosticului se bazează pe o combinație de evaluări clinice și teste de imagistică medicală:

• examinare fizică: medicul va examina abdomenul, căutând semne de distensie, sensibilitate și zgomote intestinale anormale (inițial pot fi hiperactive, apoi se pot diminua sau pot dispărea);
• radiografie abdominală: poate evidenția semne de obstrucție intestinală, cum ar fi buclele de intestin dilatate și nivele hidroaerice (aer și lichid în interiorul intestinului);
• tomografie computerizată (CT): este adesea metoda imagistică preferată pentru diagnosticarea volvulusului; oferă imagini detaliate ale organelor interne și poate identifica locația / gradul răsucirii, dar și eventualele complicații, cum ar fi ischemia intestinală;
• clismă baritată sau cu substanță de contrast: în unele cazuri, se poate efectua o clismă cu substanță de contrast pentru a vizualiza colonul și a identifica punctul de răsucire; metodă ce poate fi utilă în special pentru diagnosticarea volvulusului sigmoidian;
• endoscopie digestivă superioară sau inferioară: în cazul volvulusului gastric sau al intestinului subțire proximal, endoscopia poate fi utilizată pentru a vizualiza direct zona afectată și, în unele cazuri, pentru a încerca detorsionarea (desfacerea răsucirii).

Volvulus: principalele opțiuni de tratament

Forma tratamentului depinde de localizarea, severitatea și prezența complicațiilor (cum ar fi strangularea sau perforația intestinală). Schema poate include:

Detorsionarea non-chirurgicală

În anumite cazuri (în special în cele de volvulus sigmoidian), se poate încerca detorsionarea prin colonoscopie, pentru a se putea încerca abordarea volvulusului. Pentru că rata de recurență este ridicată, intervenția chirurgicală ulterioară este adesea necesară.

Intervenția chirurgicală

Majoritatea cazurilor de volvulus necesită intervenție chirurgicală. Scopul operației este de a desfășura răsucirea, de a evalua viabilitatea intestinului (dacă există zone necrozate) și de a preveni recurența. Procedurile chirurgicale pot include:

• rezecția segmentului intestinal afectat: capetele sănătoase ale intestinului pot fi reconectate (anastomoză); în unele cazuri, poate fi necesară o stomie (crearea unei deschideri la nivelul abdomenului pentru eliminarea conținutului intestinal), care poate fi temporară sau permanentă;
• colopexia sau cecopexia: pentru a preveni recurența volvulusului sigmoidian sau cecal, colonul sau cecul pot fi fixate de peretele abdominal, pentru a se reduce mobilitatea;
• gastropexia: în cazul volvulusului gastric recurent, stomacul poate fi fixat de peretele abdominal (gastropexie) pentru a preveni răsucirea.

Îngrijirea postoperatorie

După intervenția chirurgicală, pacienții necesită îngrijire atentă:

• monitorizarea funcției intestinale;
• gestionarea durerii prin medicație;
• prevenirea infecțiilor;
• reluarea treptată a alimentației.

Este esențial ca pacienții cu simptome sugestive de volvulus să solicite asistență medicală de urgență, deoarece un tratament prompt poate reduce semnificativ riscul de complicații severe și poate îmbunătăți prognosticul. DISCLAIMER: Acest articol are un rol pur informativ și nu înlocuiește sfatul avizat al medicului!

BIBLIOGRAFIE:

https://www.health.com/volvulus-8684941

https://teachmesurgery.com/general/large-bowel/volvulus/

https://www.medicalnewstoday.com/articles/321479