Fimoza

Despre Fimoza

Fimoza este un termen medical ce descrie dificultatea sau imposibilitatea retragerii complete a preputului la baza glandului penian (imposibilitatea decalotarii complete a penisului).

Preputul poate fi prezent sub forma unei „benzi” sau „inel” fibros, ce inconjoara varful glandului si nu permite decalotarea. Fimoza poate afecta atat pacientii pediatrici, cat si adulti. Studiile arata faptul ca aproximativ 8% dintre copiii cu varste cuprinse intre 6-7 ani sufera de fimoza, incidenta fiind din ce in ce mai mica odata cu inaintarea in varsta (doar 1% dintre adolescentii cu varste cuprinse intre 16-17 ani sufera de fimoza).

Fimoza este clasificata in doua tipuri, in functie de etiologia (cauza) acesteia: fimoza fiziologica si patologica.

Fimoza fiziologica

Fimoza fiziologica este prezenta inca de la nastere, iar separarea preputului de glandul penian se realizeaza in timp, fara a fi necesar un tratament pentru aceasta. Acest tip de fimoza este normal pentru bebelusii sau copiii ce nu au fost circumcisi si, de obicei, dispare in jurul varstei de 5-7 ani.

Fimoza patologica

Fimoza patologica semnifica acea fimoza ce debuteaza secundar unei infectii, inflamatii sau afectiuni cicatrizante (balanita xerotica obliteranta sau o interventie incorecta de circumcizie). Fimoza patologica afecteaza preponderent adultii, avand cea mai mare incidenta la persoanele cu varste cuprinse intre 20 si 30 ani ce sufera de balanita xerotica obliteranta (BXO). Mai putin de 1% din pacientii pediatrici sufera de fimoza patologica.

Care sunt cauzele

Fimoza fiziologica, prezenta la momentul nasterii, este absolut normala, aproape toti nou-nascutii de sex masculin avand un preput strans, fixat pe gland. Acest tip de fimoza se va remite in timp, pe masura ce copilul se dezvolta: pana la varsta de 2 ani preputul se va largi, iar intre 2 si 6 ani acesta se va separa progresiv de glandul penian. Dupa varsta de 6 ani, decalotarea completa a penisului este de obicei posibila.

In contrast cu forma fiziologica, fimoza patologica este semnul unei afectiuni preexistente. Cele mai frecvente cauze ale formei patologice sunt: infectiile (incluzandu-le pe cele cu transmitere sexuala), bolile dermatologice (precum eczema, psoriazisul, lichenul plan sau lichenul scleros), adeziunile peniene (sau cicatricile ce mentin preputul atasat de gland) si traumele peniene.

Simptome

Principalul simptom al fimozei este imposibilitatea de a decalota complet glandul penian. Asociate acestuia pot fi si:

• coloratia anormala a preputului – apare atunci cand exista o infectie preexistenta;
• edemul (umflarea) preputului – in cazul infectiilor;
• sensibilitate crescuta sau durere la nivelul preputului;
• disurie – durere la mictiune (urinare) sau mictiuni rare, cu dificultate;
• jet urinar slab;
• infectii urinare frecvente;
• hematurie – sange vizibil cu ochiul liber in urina;
• durere ce apare in momentul erectiei sau in timpul contactului sexual.

Diagnostic

Diagnosticul fimozei este unul clinic, insemnand ca medicul specialist (medic pediatru sau medic urolog, in functie de varsta pacientului) poate stabili diagnosticul printr-o simpla inspectie a penisului in cadrul examinarii fizice. In cazul in care este vorba despre o fimoza patologica, medicul curant poate recomanda efectuarea unor teste suplimentare, cum ar fi cele de sange, de urina si teste speciale efectuate din secretia uretrala, pentru a determina cauza acesteia. Cel mai frecvent, aceste teste vor indica o infectie asociata.

Tratament

In cazul fimozei fiziologice, cel mai adesea tratamentul nu este necesar. Aceasta se va remite de la sine, in timp, de obicei pana la varsta de 6-7 ani. Este important, insa, ca parintii sa fie foarte atenti la igiena intima a copiilor. Sapunurile ce nu contin parfum sau alte substante iritante sunt ideale in aceste cazuri. Se recomanda ca preputul sa nu fie retras mai mult decat este posibil, deoarece tegumentul din acea zona este sensibil si astfel leziunile pot fi produse foarte usor. Fimoza fiziologica necesita tratament medical doar atunci cand provoaca complicatii legate de imposibilitatea efectuarii igienei intime, si anume: inflamatia preputului, edemul acestuia („umflarea” sa), prurit (senzatia de mancarime persistenta), secretii uretrale sau hematurie.

Pentru fimoza patologica exista mai multe alternative de tratament, ce variaza in functie de severitatea bolii. Uzual, medicii specialisti urologi recomanda initial aplicarea locala a corticosteroizilor, sub forma unei creme sau a unui gel. Dupa aproximativ 2 saptamni de tratament topic, pacientul poate incerca sa mobilizeze cu grija preputul (sa il retraga).

Crema sau gelul trebuie aplicate si pe zonele de gland expuse prin aceasta mobilizare gentila. Durata tratamentului cu steroizi topici este de aproximativ 4-8 saptamani. Odata ce preputul poate fi retras complet, tratamentul topic se poate opri.

Decalotarea regulata (de doua ori pe zi) in timpul igienei intime sau a mictiunii poate preveni fimoza pe viitor. Daca medicul specialist urolog identifica etiologia (cauza) infectioasa a fimozei, el poate prescrie si tratament antibiotic sistemic (oral) pentru combaterea acesteia.

Operația de fimoză

Tratamentul chirurgical al fimozei secundare este reprezentat de circumcizie, o procedura chirurgicala prin care preputul este indepartat in totalitate.

In cazul pacientilor pediatrici ce sufera de fimoza secundara, circumcizia reprezinta tratamentul preferat. In cazul pacientilor de varsta adulta, tratamentul chirurgical poate fi indicat atunci cand aplicarea corticosteroizilor topici nu a fost suficienta.

De asemenea, circumcizia este indicata pentru pacientii adulti atunci cand fimoza este cauzata de lichenul scleros, cand este severa (glandul poate fi expus foarte putin sau deloc), sau provoaca durere in timpul actului sexual. Recuperarea dupa o astfel de procedura chirurgicala dureaza intre 7 si 10 zile. Complicatiile acestei interventii chirurgicale pot include: durere postoperatorie, infectie la nivelul plagii chirurgicale si mici sangerari de la nivelul inciziei chirurgicale, insa toate acestea reprezinta complicatii minore ce pot fi evitate prin urmarea exacta a sfatului medicului urolog curant.