Pediatrie

Despre pediatrie

Pediatria este specialitatea medicală care se ocupă cu îngrijirea sănătății copiilor, de la naștere până la vârsta de 18 ani. Aceasta vizează prevenirea, diagnosticarea și tratarea afecțiunilor care afectează copiii, precum și urmărirea evoluției lor fizice, emoționale și psihosociale. Având în vedere că nevoile medicale ale copiilor sunt diferite față de cele ale adulților, pediatria adoptă un model integrat, care răspunde particularităților dezvoltării și sănătății fiecărui copil.

Ce afecțiuni tratează pediatria?

La Memorial România, echipa de specialiști pediatri abordează:

Afecțiuni respiratorii

astm bronșic – boală inflamatorie cronică a căilor respiratorii, caracterizată prin episoade recurente de wheezing, tuse, dispnee și constricție toracică; lista de factori declanșatori include alergeni, infecții sau efortul fizic;
bronșiolită – infecție virală acută a bronhiolelor, frecventă la sugari și copii mici, cauzată de virusul sincițial respirator (VSR), ducând la probleme respiratorii și wheezing;
pneumonii – inflamația parenchimului pulmonar cauzată de infecții virale, bacteriene sau fungice, manifestată prin febră, tuse productivă și dificultăți respiratorii;
rinite alergice – reacție de hipersensibilitate la alergeni precum polenul, acarienii sau părul de animale, determinând strănut, congestie nazală și rinoree apoasă;
mucoviscidoză (fibroză chistică) – boală genetică ce se caracterizează prin secreții vâscoase care obstruează căile respiratorii și tubul digestiv, determinând infecții respiratorii recurente și malabsorbție.

Afecțiuni cardiovasculare

tetralogia Fallot – malformație congenitală a inimii cu patru anomalii, determinând cianoză, hipoxie și oboseală la efort; necesită corecție chirurgicală;
defect septal ventricular (DSV) – comunicare anormală între ventriculi, cauzând șunt stânga-dreapta și suprasolicitarea circulației pulmonare; poate necesita închidere chirurgicală;
atrezie tricuspidiană – absența valvei tricuspide, împiedicând fluxul sanguin normal și necesitând intervenții chirurgicale paliative complexe.

Afecțiuni neurologice

epilepsie – manifestările acestei afecțiuni neurologice: crize recurente cauzate de descărcări electrice anormale în creier, variind de la convulsii generalizate la crize focale;
paralizie cerebrală – tulburare motorie cauzată de leziuni cerebrale perinatale, manifestată prin spasticitate, coordonare deficitară și dificultăți de mișcare.

Afecțiuni digestive

colici la sugari – episoade de plâns intens și aparent inexplicabil la sugari, cauzate de imaturitatea sistemului digestiv sau intoleranță la lapte;
constipație cronică – eliminare rară și dificilă a scaunului, cauzată de dietă săracă în fibre, hidratare insuficientă sau afecțiuni gastrointestinale;
reflux gastroesofagian – regurgitare frecventă a conținutului gastric în esofag, provocând arsuri, disconfort și, uneori, complicații respiratorii;
bolile inflamatorii intestinale (boala Crohn, colită ulcerativă) – afecțiuni autoimune caracterizate prin inflamație cronică a tractului digestiv, determinând diaree, dureri abdominale și malnutriție;
icter neonatal – colorarea galbenă a pielii și mucoaselor din cauza nivelului crescut de bilirubină, adesea tranzitorie, dar uneori necesită fototerapie.

Afecțiuni infecțioase

infecții respiratorii virale și bacteriene – afectează căile respiratorii superioare și inferioare, cauzând simptome precum febră, tuse, congestie nazală și dificultăți respiratorii;
meningită – inflamația meningelui cerebral, de cauză virală sau bacteriană, caracterizată prin febră, cefalee, rigiditate a gâtului și risc de complicații neurologice;
rujeolă, varicelă și rubeolă – boli virale contagioase manifestate prin erupții cutanate, febră și complicații potențiale severe, ce pot fi prevenite prin vaccinare;
infecții urinare – infecții ale tractului urinar cauzate de bacterii precum E. coli, manifestate prin disurie, febră și, la sugari, iritabilitate și apetit scăzut;
diaree infecțioasă – cauzată de virusuri, bacterii sau paraziți, determinând scaune apoase frecvente, deshidratare și dezechilibre electrolitice.

Afecțiuni endocrine și metabolice

diabet zaharat de tip 1 – boală autoimună în care pancreasul nu mai produce insulină, determinând hiperglicemie și necesitatea terapiei cu insulină;
hipotiroidism – deficit de hormoni tiroidieni care afectează creșterea, dezvoltarea cerebrală și metabolismul, necesitând tratament substitutiv;
tulburări de creștere – întârzierea sau accelerarea creșterii copilului cauzată de factori genetici, hormonali sau nutriționali.

Afecțiuni hematologice

anemie – scăderea numărului de globule roșii sau a hemoglobinei, determinând oboseală, paloare și întârzierea dezvoltării;
tulburări de coagulare – afecțiuni care afectează coagularea sângelui, determinând tendință la hemoragii sau tromboze.

Afecțiuni renale și urologice

infecții urinare recurente – episoade frecvente de infecții urinare, cauzate de reflux vezicoureteral, igienă deficitară sau anomalii anatomice;
hidronefroză – dilatarea pelvisului renal din cauza obstrucției fluxului urinar, care poate duce la afectare renală progresivă;
valve uretrale posterioare – malformație congenitală care blochează evacuarea urinei, afectând funcția renală și necesitând intervenție precoce;
criptorhidia – testicul nerecoborât în scrot, care poate afecta fertilitatea și crește riscul de cancer testicular;
hipospadias, epispadias – malformații congenitale ale uretrei masculine, afectând jetul urinar și uneori necesită intervenție chirurgicală corectivă.

Pediatrie: investigații de specialitate

Pentru stabilirea diagnosticelor sau monitorizarea evoluției anumitor afecțiuni pediatrice, se pot efectua:

Investigații de laborator

analize de sânge: hemoleucograma, biochimie (glucoză, electroliți, enzime hepatice, probe de coagulare, probe inflamatorii etc.);
urină: analiza urinei, urocultură, teste pentru proteine și glucoză;
culturi bacteriologice și virale: pentru a identifica agenții patogeni în infecțiile respiratorii, urinare etc.;
teste hormonale: pentru evaluarea afecțiunilor endocrine.

Investigații imagistice

ecografie abdominală, cardiacă și cerebrală;
radiografie toracică (în caz de pneumonie sau alte afecțiuni pulmonare);
tomografie computerizată (CT) și rezonanță magnetică (RMN) pentru evaluarea afecțiunilor complexe.

Investigații funcționale

electroencefalograma (EEG) pentru evaluarea epilepsiei;
electrocardiograma (EKG) pentru monitorizarea patologiei cardiace;
teste de spirometrie pentru evaluarea funcției pulmonare în caz de astm.

Urgențele pediatrice: intervenție rapidă pentru situații critice

Deși scopul principal al pediatriei este prevenția și managementul afecțiunilor cronice, recunoașterea și gestionarea rapidă a urgențelor pediatrice sunt vitale. Situațiile care necesită intervenție medicală de urgență includ:

febră înaltă refractară: febră persistentă, care nu scade cu medicamentele obișnuite;
dificultăți respiratorii acute: Respirație rapidă, zgomotoasă, cianoză (albăstrirea buzelor/pielii);
convulsii febrile sau non-febrile: mișcări involuntare ale corpului, pierderea conștienței;
deshidratare severă: cauzată de vărsături sau episoade diareice intense; manifestată prin letargie, lipsa lacrimilor, gură uscată;
traumatisme: căderi, lovituri, arsuri sau alte accidente care necesită evaluare medicală imediată;
ingestia accidentală de substanțe toxice: medicamente, substanțe chimice de curățenie sau alte produse periculoase;
reacții alergice severe (anafilaxie): umflarea rapidă a feței/gâtului, dificultăți de respirație, erupții cutanate extinse.

Dezvoltarea psihomotorie și emoțională: o abordare holistică

Pediatria nu se limitează doar la aspectele fizice ale sănătății, ci include și monitorizarea atentă a dezvoltării psihomotorii și emoționale a copilului. Medicii pediatri evaluează progresul copilului raportat la etapele specifice vârstei, incluzând:

dezvoltarea motorie: rostogoliri, statul în șezut, mersul, coordonarea ochi-mână;
dezvoltarea limbajului: de la gângurit și primele cuvinte, la formarea propozițiilor și comunicarea complexă;
dezvoltarea cognitivă: rezolvarea problemelor, recunoașterea obiectelor, jocul simbolic;
dezvoltarea socială și emoțională: interacțiunea cu ceilalți, exprimarea emoțiilor, adaptarea la medii noi.

Orice întârziere sau abatere de la tiparul normal de dezvoltare poate fi un semnal de alarmă, necesitând investigații suplimentare și, dacă este cazul, intervenții timpurii (logopedie, kinetoterapie, terapie ocupațională). De asemenea, medicul pediatru oferă sprijin și consiliere părinților în gestionarea aspectelor emoționale și comportamentale specifice fiecărei etape de creștere, contribuind la bunăstarea psihologică a copilului.