Răgușeala: când apare și ce este de făcut?

Ce este răgușeala

Răgușeala sau disfonia reprezintă orice modificare de tonalitate, intensitate, înălțime sau de calitate a vocii.

Aceste modificări ale timbrului vocal se pot instala brusc (traumatisme, laringite acute, prezența unor corpi străini laringieni) sau lent (laringite cronice, formațiuni tumorale).

Intensitatea acestor modificări este variabilă, de la forme ușoare, abia sesizabile, până la pierderea completă a vocii (afonie).

Este important de reținut fapul că vocea fiecărui individ în parte se formează la nivelul corzilor vocale, reprezentate de 2 benzi musculo-tendinoase localizate în interiorul laringelui. Orice modificare (de tip organic sau funcțional) la acest nivel poate determina apariția răgușelii.

Cauze răgușeală

Există o serie de cauze care pot determina apariția răgușelii precum:

• inflamația mucoasei laringiene: infecțioase, non-infecțioase sau alergii;
• hemoragii  ale corzilor vocale: apar în urma rupturii unor vase de sânge de la nivelul corzilor vocale;
• paralizia/pareza corzilor vocale: constă în imobiliatea (parțială/totală) a uneia sau a ambelor corzi vocale; patologiile care pot determina paralizia corzilor vocale sunt reprezentate de patologia tumorală laringiană, infecțioasă, traumatismele de la nivelul capului sau al gâtului, bolile neurologice;
• dezechilibre de tensiune musculara - suprasolicitarea vocală profesională (preoții, cântăreții, profesorii) sau individuală: aparută ca urmare a utilizării infecitente a aparatului vocal ce cauzează episoade de disfonie și chiar afonie;
• afecțiuni neuro-musculare: boala Parkinson, Miastenia gravis, disfonie spasmodică, afectarea nervilor laringieni;
• formațiuni  tumorale benigne: noduli vocali, polipi vocali, formațiuni chistice, granuloame, papiloame;
• formațiuni tumorale maligne: cancer laringian;
• refluxul gastro-esofagian: lichidul gastric, cu pH, poate ajunge până la nivelul laringelui, iritând și inflamând mucoasa corzilor vocale.

Factori de risc răgușeală    

Riscul de apariție al răgușelii poate fi diminuat prin modificarea regimului igieno-dietetic și identificarea factorilor de risc:

• fumatul activ sau pasiv;
• suprasolicitarea vocală;
• consumul excesiv de alcool;
• inhalarea noxelor sau a produselor iritative respiratorii;
• sexul feminin;
• infecțiile acute localizate la nivelul tractului respirator superior;
• infecțiile rinosinusale;
• tusea cronică;
• afecțiunile glandei tiroide;
• traumatismele în regiunea gâtului sau a capului;
• stresul, anxietatea, depresia;
• medicamentele administrate pe o perioadă îndelungată de timp: antihistaminice, corticosteroizi inhalatori;
• hidratarea inadecvată.

Tipuri de răgușeală

Din punct de vedere medical, există mai multe tipuri de răgușeală:

• Disfonia psihogenă: răgușeala apare în urma unei condiții psihologice emoționante sau traumatizante;
• Disfonia clasică: apare în patologia infecto-inflamatorie laringiană sau în urma iritației căilor respiratorii cu diverse substanțe chimice; poate dura 5-7 zile în caz de laringită acută sau se poate menține pe o perioadă mai îndelungată de timp în caz de laringită cronică;
• Vocea eunucoidală: această modificare a vocii apare în perioada pubertății, la băieți;
• Disfonia din abuzul vocal: apare datorită tensiunii crescute de la nivelul laringelui;
• Disfonia iatrogenă: cel mai frecvent este urmarea intervențiilor chirurgicale la nivelul corzilor vocale; poate să apară și după intubația endotraheală;
• Disfonia persistentă/ recidivantă: de obicei apare în boala de reflux, conținutul acid din stomac ajungând până la nivelul căilor respiratorii iritând mucoasa laringiană.

Diagnostic răgușeală

Orice pacient care remarcă instalarea modificărilor de tonalitate a vocii, care persistă pentru o perioada mai mare de 3 săptămâni, se recomandă să efectueze un consult ORL. În cadrul evaluării ORL, medicul va începe consultația cu o anamneză minuțioasă din care va obține informații referitoare la modalitatea de debut a simptomatologiei, intervalul de timp de la primele simptome și până în prezent, antecedente personale fiziologice și patologice semnificative, antecedente heredo-colaterale, condiții de viață și de muncă (foarte importante în această situație), expunerea la diverse noxe profesionale.  

Pentru a putea stabili cu exactitate care este cauza apariției disfoniei, investigațiile endoscopice sunt de mare folos. Medicul ORL poate recomanda efectuarea de:

• Fibroscopie nazo-faringo-laringiană: este o procedură medicală nedureroasă, cu durată scurtă, care se efectuează sub anestezie locală, cu scopul de a explora tractul respirator superior (de la nivelul narinelor, până la nivelul laringelui) cu ajutorul fibroscopului. Fibroscopul reprezintă o optică flexibilă, atașată la o cameră video care transmite imaginile pe un monitor. Se introduce prin fosele nazale (dupa anemizarea mucoasei nazale) avansând prin fosele nazale, faringe până în laringe și permite explorarea în timp real a tuturor structurilor respiratorii superioare.
• Laringoscopia indirectă: este o manevră medicală care se realizează în cabinetul medicului ORL; acesta introduce în cavitatea bucală o oglindă specială atașată de un mâner, care permite explorarea indirectă a laringelui.
• Videostroboscopia laringiană: examinare video-endoscopică cu capacitatea de a evalua mișcările și vibrațiile corzilor vocale.

În anumite situații (prezența unor formațiuni tumorale laringiene infiltrative, paralizia uni sau bilaterală a corzilor vocale) investigațiile imagistice de tipul CT cervical sau RMN cervical sunt complementare investigațiilor endoscopice, oferind informații suplimentare importante pentru stabilirea conduitei terapeutice.

Tratament răgușeală

În caz de răgușeală, managementul terapeutic depinde foarte mult de etiologia simptomatologiei clinice.

• Disfonia cauzată de infecții bacteriene, virale sau micotice necesită tratament antibiotic, antiviral sau antimicotic;
• Răgușeala de cauză psihogenă necesită consiliere psihologică;
• În caz de suprasolicitare vocală se recomandă repaus vocal;
• Dacă simptomatologia este cauzată de formațiuni tumorale, tratamentul este chirurgical.

Există o serie de acțiuni generale care pot calma răgușeala, indiferent de cauza de apariției a acesteia:

• Hidratarea adecvată cu lichide călduțe sau la temperatura camerei;
• Sunt de evitat băuturile sau alimentele prea fierbinți;
• Aplicarea unor comprese calde în jurul gâtului;
• Umidifierea aerului din locuință;
• Repaus vocal;
• Renunțarea la fumat și la băuturile alcoolice;

Concluzii

În concluzie, răgușeala sau disfonia este un simptom supărător care poate modifica semnificativ calitatea vieții pacientului precum și integrarea sa socială.

Este nevoie de un consult de specialitate ORL pentru a identifica cauza disfoniei și a institui un tratament adecvat.

Bibliografie:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK565881/

https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/spasmodic-dysphonia

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/21838-spasmodic-dysphonia