Enterocolită , ghid complet: Simptome, Tratament, Riscuri și Complicații

Ce este enterocolita?

Enterocolita este una din cele mai frecvente afecțiuni gastro-intestinale, care apare atât la copii cât și la adulți, ca urmare a consumului unor alimente contaminate cu diverse microorganisme, ceea ce determină apariția unui proces inflamator la nivel digestiv și a unui tablou specific marcat de febră, alterarea stării generale, tulburări ale tranzitului intestinal și dureri abdominale de intensitate crescută. Pacienții diagnosticați cu această afecțiune necesită izolare la domiciliu sau în spital deoarece boala este foarte contagioasă și se poate transmite cu ușurință persoanelor din jur.

Afecțiunea este mai frecvent întâlnită în sezonul cald deoarece, la temperaturi ridicate, crește riscul de contaminare a alimentelor cu diverse bacterii, virusuri sau fungii. În cele mai multe cazuri, evoluția enterocolitei este autolimitată, cu ameliorarea simptomatologiei în decurs de 3-4 zile. La categoriile cu risc crescut, precum copiii, gravidele, vârstnicii sau pacienții cu imunosupresie, enterocolita necesită un tratament mai strict și o supraveghere mai atentă comparativ cu un adult sănătos în cazul căruia, de cele mai multe ori, boala se vindecă de la sine.

Care sunt cauzele enterocolitei?

Enterocolita se caracterizează prin apariția unui proces inflamator atât la nivelul intestinului subțire cât și la nivelul intestinului gros. Cauza care declanșează inflamația locală este reprezentată de consumul unor alimente contaminate cu diverse microorganisme precum bacterii, virusuri, fungii sau paraziți intestinali. De asemenea, enterocolita poate să apară ca urmare a consumului de apă contaminată sau în condiții de igienă precară, prin transmitere directă a microorganismelor de la o persoană sau un animal contaminat.

În marea majoritate a cazurilor, enterocolita prezintă etiologie bacteriană. Cele mai frecvente bacterii incriminate în apariția enterocolitei sunt:

• Salmonella;
• E.Coli;
• Shigella;
• Clostridium Difficile;
• Campylobacter.

Virusurile care determină apariția de enterocolită sunt reprezentate de:

• Rotavirusuri;
• Adenovirusuri cu localizare enterică;
• Virusul Norwalk;
• Astrovirusuri;

Există situații în care enterocolita este declanșată de prezența unor paraziți intestinali, precum:

• Giardia lamblia;
• Cryptosporidium;
• Entamoeba histolytica;
• Balantidium coli.

Tipuri de enterocolită?

Există mai multe criterii de clasificare a enterocolitelor; după modalitatea de debut și evoluție, există:

• Enterocolită acută: afecțiunea debutează brusc prin febră, dureri abdominale, diaree, greață și vărsături; la nivelul tubului digestiv există un proces inflamator acut, care se remite în 3-4 zile de la debutul bolii; de cele mai multe ori etiologia enterocolitei acute este infecțioasă;
• Enterocolită cronică: se caracterizează prin existența unui proces inflamator cronic la nivelul tubului digestiv; de cele mai multe ori se asociază cu boala Crohn sau colita ulcerativă.

În funcție de etiologie, există:

• Enterocolită bacteriană: inflamația de la nivelul tubului digestiv inferior este produsă de bacterii;
• Enterocolită virală: virusurile declanșează manifestările digestive caracteristice bolii;
• Enterocolită fungică: contaminarea cu diferite ciuperci determină apariția procesului inflamator digestiv;
• Enterocolita parazitară: inflamația se datorează paraziților intestinali;
• Enterocolită mecanică: apare ca urmare a leziunilor sau traumatismelor diverse localizate la nivel digestiv;
• Enterocolita toxică: apare ca urmare a consumului de medicamente, droguri sau băuturi specifice.

În funcție de tabloul clinic și manifestări, există:

• Enterocolită necrozantă: se caracterizează prin apariția necrozei la nivelul celulelor intestinale;
• Enterocolită pseudomembranoasă: se caracterizează prin leziunea mucoasei intestinale;
• Enterocolită hemoragică: se caracterizează prin existența sângerării în materiile fecale;
• Enterocolită declanșată de antibiotice: leziunile mucoasei intestinale apar ca urmare a consumului cronic de antibiotice.

Factori de risc pentru enterocolită

Există o serie de factori de risc care contribuie la apariția bolii, precum:

• Anotimpul cald;
• Depozitarea alimentelor la temperaturi ridicate;
• Igienă deficitară a mâinilor și a locuinței;
• Consumul de apă din surse nepotabile;
• Expunerea în colectivități;
• Imunosupresia;
• Boli inflamatorii intestinale: boala Crohn, colita ulcerativă.

Tabloul clinic al enterocolitei

Tabloul clinic al enterocolitei, indiferent că este vorba despre o etiologie bacteriană, virală, fungică sau parazitară, cuprinde:

• Scaune diareice;
• Prezența sângerării la nivelul materiilor fecale;
• Greață și vărsături;
• Dureri abdominale difuze;
• Scăderea poftei de mâncare;
• Febră, frisoane;
• Distensie abdominală, balonare, meteorism abdominal;
• Alterarea stării generale;
• Oboseală marcată;
• Deshidratare.

Stabilirea diagnosticului pentru enterocolită

Pentru stabilirea diagnosticului de enterocolită este necesar un consult medical de specialitate. Medicul gastroenterolog va adresa pacientului câteva întrebări cu privire la momentul de debut al bolii, simptomele de debut, bolile asociate, prezența simptomelor la alți membrii ai familiei, istoric de consum recent de antibiotice. Examenul clinic va continua cu inspecția și palparea abdomenului, pentru identificarea zonelor dureroase.

Analize enterocolita

Deși diagnosticul de enterocolită se poate stabilii pe baza tabloului clinic și al examenului fizic, pentru susținerea diagnosticului și confirmarea acestuia, se efectuează:

• Recoltarea probelor din materiile fecale- coprocultură: pentru identificarea microorganismului incriminat;
• Recoltarea probelor de sânge: pentru identificarea unei infecții fungice;
• Colonoscopie: modalitate prin care se vizualizează interiorul tubului digestiv inferior și se pot preleva biopsii din zonele suspecte;
• Ecografie abdominală: pentru efectuarea unui bilanț general;

Tratamentul enterocolitei

Tratamentul enterocolitei se administrează conform recomandărilor medicului curant. Acesta cuprinde măsuri igieno-dietetice, terapie medicamentoasă și terapie antibiotică.

Măsuri igieno-dietetice:

• Prevenirea deshidratării prin consum crescut de lichide (apă, supă, ceai, săruri de rehidratare);
• Pacienții pot consuma în primele zile alimente precum orez fiert, supă de legume, morcovi fierți, mere coapte, carne fiartă de pui sau de curcan;
• Pentru sugari, se recomandă laptele fără lactoză;
• Pe măsură ce simptomele se remit, se pot reintroduce treptat în dietă alte alimente;
• A nu se consuma: lactate, mezeluri, dulciuri din comerț, fructe și legume proaspete, broccoli, mazăre, fasole, prăjeli, condimente, alimente fast-food, cafea, alcool.

Tratament medicamentos:

• Antitermice: pentru combaterea febrei;
• Antispastice: pentru diminuarea durerilor abdominale;
• Antidiareice: pentru reducerea scaunelor diareice;
• Antiemetice: pentru combaterea vărsăturilor.

Tratament antibiotic

• Conform antibiogramei, dacă se dovedește prezența unei bacterii la nivel digestiv care determină inflamația locală și tabloul clinic specific.

Complicațiile enterocolitei

De cele mai multe ori enterocolita are o evoluție favorabilă, cu remiterea completă a tabloului clinic în 5-7 zile la de la debut. O atenție sporită necesită copiii, vârstnicii, femeile însărcinate și pacienții cu imunosupresie. Cea mai de temut complicație a enterocolitei este reprezentată de deshidratarea severă.

Semne de deshidratare:

• Aport hidric oral redus;
• Scaune multiple, apoase, cu sânge;
• Febră ridicată;
• Reducerea volumului de urină;
• Urina devine închisă la culoare și capătă un miros intens;
• Tulburări de echilibru și amețeală.

Prevenția enterocolitei

Măsurile de prevenție pentru enterocolită cuprind:

• Depozitarea alimentelor la temperaturi corespunzătoare, în zone curate, special amenajate;
• Igiena adecvată a mâinilor;
• Evitarea contactului cu persoane bolnave;
• Evitarea consumului de apă din surse nepotabile;
• Se recomandă consumul de apă îmbuteliată sau filtrată;
• Utilizarea tacâmurilor pentru a servi masa;
• Gătirea separată a alimentelor;
• Igienizarea și aerisirea constantă a locuințelor;
• Gătirea termică a alimentelor la temperatura corectă pentru fiecare tip de aliment în parte;
• Reducerea consumului de alcool;
• Limitarea fumatului.

Important de reținut

► Enterocolita este o afecțiune gastro-intestinala care se caracterizează prin existența unui proces inflamator localizat la nivelul tubului digestiv.

► De cele mai multe ori afecțiunea se datorează consumului de apă sau alimente contaminate, în special în sezonul cald. Etiologia enterocolitei poate fi bacteriană, virală, fungică, parazitară, toxică sau medicamentoasă.

► Tabloul clinic cuprinde febră, dureri importante abdominale, greață, vărsături, scaune diareice, deshidratare, oboseală, stare generală alterată.

► De cele mai multe ori simptomele se remit in 5-7 zile de la debut; o atenție sporită necesită sugarii și pacienții cu imunosupresie.

► Tratamentul cuprinde măsuri generale igieno-dietetice, tratament simptomatic (antiemetice, antispastice, antipiretice, antidiareice) și tratament antibiotic (dacă se dovedește etiologia bacteriană a bolii).

Bibliografie:

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/24633-enterocolitis

https://www.medicalnewstoday.com/articles/318567

https://universum.clinic/en/service/zagalni-napryamki/gastroenterologiya/enterokolit/