Elastografie, metodă ecografică revoluţionară

Ce este elastogriafia

Elastografia este o metodă ecografică revoluţionară ce presupune evaluarea elasticităţii ţesuturilor și a deformării lor în urma trecerii undelor ultrasonice.

Elastografia nu este un tip special de ecografie, ci este o completare a unei ecografii obișnuite, atunci când unui pacient îi este descoperit un nodul sau o formaţiune suspectă ce necesită explorări suplimentare, pentru a determina dacă nodulul respectiv este benign sau malign.

Ce aduce nou elastografia?

 Elastografia (cunoscută și sub denumirea de sonoelastografie sau ecografie cu elastografie) este o metodă ecografică despre care pot spune că reprezintă una din cele mai mari realizări în domeniu, alături de explorarea Doppler. În timp ce la ecografia Doppler putem să punem un diagnostic pe baza vascularizării ţesuturilor, elastografia evaluează elasticitatea ţesuturilor. Întotdeauna plecăm de la o explorare ecografică convenţională, pe care, în funcţie de ce descoperim la pacient, o completăm cu o elastografie, pentru a ne face o imagine cât mai clară asupra unor structuri (noduli) ce pot avea caracter malign.

Avantaje elastografie

Elastografia prezintă avantajul de a ne putea oferi un diagnostic diferenţial: nu de puţine ori vedem noduli care par a fi simpli la explorarea ecografică convenţională, dar care la elastografie au caractere maligne, respectiv au un grad mare de duritate și infiltrează ţesuturile învecinate. Există și situaţia opusă, în care noduli aparent maligni, aparent cu suspiciune, pot fi clasificaţi ca fiind benigni numai prin folosirea elastografiei. Astfel, în locul unei tumori putem găsi de fapt doar un chist complex sau complicat și dintr-o dată trebuie schimbată complet abordarea diagnostică și terapeutică.

Ce fel de informaţii ne oferă elastografia?

Elastografia ne oferă două tipuri de informaţii utile: calitative (prin metoda Strain) și cantitative (prin metoda ShareWave).

Metoda Strain presupune deformarea ţesuturilor prin presiunea care se exercită pe sonda ecografului, obţinându-se astfel o imagine colorată a unui nodul descoperit la pacient.

Pe baza codurilor de culoare identificate rezultă o clasificare (5 tipuri) ce ne permite să evaluăm dacă nodulul respectiv este benign sau malign. Această clasificare pe coduri de culori a fost inventată de către un medic japonez și reprezintă, practic, începuturile elastografiei. În acest caz vorbim despre o elastografie calitativă.

În prezent, aparatele moderne deţin un soft special, ce permite efectuarea și a unei evaluări cantitative a nodulului respectiv (metoda ShareWave).

Astfel, în momentul în care identificăm la pacient un nodul, o anomalie sau o zonă cu suspiciune, putem să măsurăm efectiv, în punctul respectiv sau în zonele de ţesut învecinat, gradul de elasticitate al acelui nodul.

Se obţine o valoare în kilopascali (kPa) sau în metri pe secundă, ce ne permite să avem un diagnostic de înaltă precizie, întrucât, conform studiilor, există valori limită sub care nodulul respectiv este benign sau invers, peste care nodulul este malign.

Efectuarea unei elastografii

Deși aparent sunt foarte multe ecografe care pot face elastografie, este o mare diferenţă între ele, pentru că unele pot face doar o evaluare calitativă a elastografiei, în timp ce altele pot să facă o evaluare complexă, și calitativă și cantitativă, și deci aceste ecografe aduc un plus în diagnosticare.

Trebuie de asemenea avut în vedere că elastografia prezintă și o serie de alte limitări: este operator dependentă, adică contează foarte mult ca tehnica aplicată să fie una corectă, pentru că, în caz contrar, imaginile pe care le obţinem pot să nu fie cele adecvate și să nu ofere date diagnostice bune.

Cu alte cuvinte, contează atât tehnica, care trebuie neapărat să fie una corectă, cât și operatorul, adică medicul, care trebuie să posede abilităţile de operare corespunzătoare pentru această metodă.

Elastografie mamara (a sânului)

Elastografia a pornit iniţial ca metodă de investigare a sânului și, alături de ecografia ductală, permite o explorare complexă, în peste 90% din cazuri oferind un diagnostic suficient de bun pentru orice nodul mamar.

Elastografie noduli tiroida

Ecografia cu elastografie este foarte importantă și în explorarea tiroidei pentru că ajută la clasificarea nodulilor tiroidieni, ca fiind benigni sau maligni, atât prin practicarea ecografiei calitative Strain, cât și a celei cantitative ShareWave și de multe ori putem să avem surpriza ca, noduli aparent solizi la o ecografie clasică, să apară de fapt ca fiind semisolizi sau chiar lichidieni în urma elastografiei, acest aspect având o mare importanţă pentru diagnostic și pentru terapia ulterioară.

De exemplu, există metode terapeutice de ablaţie termică pentru nodulii tiroidieni, așa-numita ecoterapie, care nu pot fi folosite la nodulii lichidieni și atunci când un astfel de nodul, considerat iniţial solid, apare după elastografie ca fiind lichidian sau semisolid, ecoterapia nu mai poate fi efectuată.

Elastografie noduli pancreas

Alte aplicaţii ale elastografiei mai întâlnim în patologia abdominală: în explorarea nodulilor pancreatici sau pentru evaluarea unor noduli renali sau a statusului renal, mai ales după transplant. Prin intermediul elastografiei se poate evalua apariţia fibrozei, a parenchimului sau a capsulei renale.

Elastografie hepatică (la ficat)

Elastografia la ficat este o alternativa modernă la puncţia hepatică

De asemenea, aș vrea să amintesc în mod deosebit un domeniu în care elastografia vine puternic din urmă: explorarea hepatică.

Elastografia hepatică reprezintă alternativa modernă la puncţia hepatică și la vechiul fibroscan, pentru că permite evaluarea ţintită a ţesutului hepatic sau a unor noduli hepatici. Astfel, în urma unor măsurători cantitative, se poate încadra fibroza într-un grad clar, de la F0 la F4.

Elastografia hepatică, prin faptul că este o metodă neiradiantă, poate determina și eficacitatea tratamentului ce i-a fost administrat pacientului, ori de câte ori este nevoie.

În vederea efectuării unei elastografii adecvate, pacientul trebuie să fie nemâncat de obicei două-trei ore și să nu facă efort fizic (chiar să stea în repaus 10 minute înaintea realizării investigaţiei). De asemenea, metoda prezintă o serie de limitări legate de obezitate, sarcină sau dispozitive implantate, cum ar fi pacemaker-ul. Însă în cea mai mare parte din cazuri elastografia hepatică se poate practica cu ușurinţă și aduce date certe, confirmate știinţific, care au făcut ca din ce în ce mai mult să fie folosită în locul puncţiei hepatice, pentru stabilirea, în principal, a gradului de fibroză hepatică.

Elastografie noduli prostata

Elastografia este de asemenea utilă în evaluarea prostatei, a nodulilor prostatici, pentru că putem să vedem zonele care prezintă suspiciune în parenchimul prostatic. În afară că ne permite să măsurăm exact gradul de duritate al unui nodul, ne ajută și să ghidăm puncţiile prostatice, să puncţionăm exact nodulul care este cu suspiciune.

Elastografie pentru evaluare mușchii și tendoane

Nu în ultimul rând, o aplicaţie mai puţin cunoscută a elastografiei este în evaluarea ţesuturilor moi și în ecografia musculo-scheletală. Cu ajutorul elastografiei putem să evaluăm chiar și mușchii și tendoanele, atât în patologia inflamatorie, cât și în patologia degenerativă.

În cadrul Spitalului Memorial, pacienţii pot realiza o paletă largă de elastografii, atât mamare, cât și de explorare a organelor enumerate mai sus: tiroidă, pancreas, rinichi, ficat, prostată sau de evaluare a ţesuturilor moi.