Psihologie: Cum discutăm cu pacienţii oncologici și aparţinătorii

Cancerul este unul dintre cele mai crunte diagnostice pe care un pacient le poate primi în cursul vieţii. Deși medicina a evoluat foarte mult în ultimii ani și există soluţii pentru o mare parte dintre patologiile oncologice, odată ce primesc acest diagnostic majoritatea pacienţilor se întreabă: „De ce eu?, „Cu ce am greșit?”, „De ce mi se întâmplă tocmai mie asta?”.

Dacă viaţa îl pune la încercare într-un asemenea mod, nu înseamnă că trebuie să renunţe sau să-și înfrunte singur aceste dificultăţi.

În acest context intervine psiho-oncologia, un întreg domeniu de activitate, care are ca obiectiv susţinerea atât a pacienţilor oncologici, cât și a familiilor acestora, în toate etapele bolii, în lupta cu un crunt diagnostic.

Ce este psiho-oncologia și cum funcţionează

Psiho-oncologia este un domeniu situat la graniţa dintre psihologie-oncologie, ce se adresează pacienţilor diagnosticaţi cu boli din sfera de oncologie. Această arie a psihologiei este considerată în prezent un domeniu interdisciplinar, deoarece se bazează atât pe elemente psihologice, cât și pe date medicale oncologice, adresându-se strict pacienţilor care suferă de diverse forme de cancere, cât și aparţinătorilor acestora.

Psiho-oncologia este menită să aline psihic pacientul oncologic, să ofere suport emoţional, să identifice nevoile acestuia, să îi fie alături pe parcursul acestui drum anevoios, să îl înţeleagă și să îl încurajeze să lupte cu boala prin declanșarea în interiorul pacientului, cu ajutorul unor tehnici speciale, a unui comportament diferit în faţa bolii.

Care este rolul psihologului în viaţa unui pacient oncologic

În faţa unui diagnostic din sfera cancerelor, pacientul se adresează medicului oncolog care are cunoștinţele necesare din punct de vedere medical de a implementa un tratament pentru vindecarea bolii, a trupului.

Însă un individ nu este doar trup, ci și minte, suflet, emoţii, gânduri, sentimente care, la primirea unui astfel de diagnostic, suferă la fel de tare precum trupul, deoarece toate sistemele corpului nostru (ex. sistemul nervos, endocrin, imunitar, circulator, respirator, psihic) sunt interconectate.

Întocmai cum pentru a trata trupul de boală ne adresăm medicului oncolog, pentru a ne liniști și susţine mintea și sufletul, este nevoie de psiholog.

Astfel a luat naștere această nobilă specialitate psiho-medicală, care este extrem de importantă pentru nevoile emoţionale ale bolnavilor oncologici, dar și ale aparţinătorilor, în toate etapele de evoluţie ale bolii, atât în timpul, cât și după terminarea tratamentelor de specialitate.

Psihologul alină sufletul și face mai ușor de suportat perioada dificilă pe care pacientul o are de traversat, ajutându-l pe acesta să se adapteze diagnosticului, intervenţiilor chirurgicale și tratamentelor ulterioare. Psihologul încurajează pacientul oncologic să își dezvolte abilităţi de auto-reglare emoţională pentru a face faţă bolii, contribuie la deprinderea tehnicilor de management al durerii, ajutându-l, totodată, să-și numească emoţiile, să le înţeleagă, să le accepte și să identifice nevoile ce stau în spatele emoţiilor, să aibă grijă de ele.

În plus, mintea și trupul sunt interconectate: fiecare gând se materializează sub forma unor acţiuni; dacă mintea și sufletul sunt în contact, se înţeleg și se ascultă reciproc, pot fuziona și pot stimula vindecarea trupului. În acest sens, studiile de specialitate au arătat faptul că intervenţia psiho-oncologică poate influenţa răspunsul la tratamentul medicamentos, grăbind astfel procesul de vindecare.

De ce este important pentru pacienţii oncologici și aparţinători

Cancerul este considerat o afecţiune cronică, de lungă durată, cu implicaţii și repercursiuni serioase pe toate planurile vieţii pacientului aflat în cauză. Acest diagnostic are un impact major atât asupra pacienţilor, cât și aparţinătorilor acestora, modificându-le activităţile de zi cu zi și scăzând calitatea vieţii.

În faţa acestor schimbări, pacientul se poate simţi debusolat, depășit de situaţie, copleșit de emoţii, neajutorat. De aceea, sprijinul de specialitate ajută pacientul oncologic să se adapteze situaţiei, să facă faţă noilor provocări (operaţii, tratamente medicale etc), să găsească în interior resursele necesare pentru a lupta cu boala.

Pacienţii oncologici care cer și primesc ajutor își pot îmbunătăţi semnificativ calitatea vieţii și rezultatul tratamentului. De multe ori diagnosticul de cancer vine cu o mulţime de emoţii copleșitoare, cu sentimentul de ngare, iar ajutorul specializat îi poate oferi pacientului oncologic suport emoţional, informaţii despre tratament și gestionarea efectelor secundare.

De asemenea, aparţinătorii, jucătorii-cheie din viaţa pacienţilor oncologici, pot beneficia de ajutor specializat. Aceștia pot primi informaţii despre cum să-i ajute pe pacienţi în gestionarea emoţiilor și efectele secundare ale emoţiilor, dar și cum să se ajute ei înșiși în acest proces deosebit de dificil, cum să-și gestioneze stresul și să-și îmbunătăţească rezistenţa emoţională.

Sănătatea lor emoţională

Psihologul are un rol important în a gestiona un pacient oncologic. În timpul diagnosticului și tratamentului cancerului, pacienţii se pot confrunta cu o serie de probleme psihologice, cum ar fi anxietatea, depresia, durerea, sentimentele de singurătate și disperare. Psihologul poate ajuta pacienţii să facă faţă acestor probleme, oferind suport emoţional și strategii de adaptare.

Psihologul poate, de asemenea, ajuta pacientul să-și stabilească obiective și să găsească modalităţi de a-și menţine motivaţia în timpul tratamentului și pe perioada recuperării.

Într-un mod mai general, psihologul poate ajuta pacientul să-și dezvolte o atitudine pozitivă faţă de viaţă, să se concentreze asupra resurselor și punctelor forte și să-și găsească un sens în viaţă. Astfel de strategii pot ajuta pacientul să depășească momentele dificile și să trăiască o viaţă mai satisfăcătoare în ciuda diagnosticului de cancer și a tratamentelor asociate cu aceasta.

În faţa unui astfel de diagnostic, majoritatea pacienţilor sunt copleșiţi, deoarece în corp se acumulează foarte multă emoţie care nu este exprimată. Pacientul poate fi încercat de semntimente de furie („De ce mi se întâmplă tocmai mie asta?”, „De ce am parte numai de situaţii negative?”, „Cu ce am greșit să merit asta?”), anxietate (teama de moarte, de necunoscut, de responsabilizare a altor persoane), deprimare (incapacitatea de a vedea o soluţionare prentru problemă și canalizarea minţii în direcţii negative).

Ceea ce trebuie să știe pacientul este faptul că toate aceste emoţii sunt normale, deși sunt greu de tolerat. Psiho-oncologia și psihologul intervin prin suportul oferit pacientului oncologic în a-și înţelege toate aceste emoţii, a le accepta și a le elibera. 

Odată cu eliberarea acestora, sufletul se va simţi mai ușor, mintea - mai liniștită, iar atenţia se va putea focusa pe lucrurile cu adevătat improtante, cum ar fi lupta cu boala.

Odată ce pacientul este diagnosticat cu cancer, nu numai el resimte suferinţă, ci și aparţinătorii lui, care încep o luptă nedreaptă și inegală cu neputinţa. Ei încearcă din răsputeri să ofere ajutor și suport emoţional persoanei bolnave, însă uită să se îngrijească de propriul suflet, de propriile emoţii și nevoi. Din dorinţa de a fi puternici pentru cei aflaţi în suferinţă, omit propria durere.

De aceea, psiho-omcologia oferă suport și aparţinătorilor pacienţilor oncologici, deoarece este important ca înainte de a oferi sprijin celui de lângă mine, eu sa fiu sănătos fizic, psihic și emoţional pentru ca ajutorul oferit ulterior să fie unul de calitate.

Dacă aparţinătorii nu se îngrijesc de propia durere, de propriile suferinţe și omit să își aplece privirea asupra propiilor nevoie, riscă să fie cuprinși de sentimente de teamă, furie, anxietate, depresie, fapt ce îngreunează întregul context al bolii pacientului oncologic.

Comunicarea cu un pacient oncologic sau cu aparţinătorii

Cel mai important, când comunicăm cu un pacient oncologic, este să ţinem cont de faptul că acesta trece printr-o serie de modificări atât la nivel fizic, cât și la nivel emoţional.

Atât corpul cât și mintea sunt fragilizate de boală, iar nevoile unui pacient diagnosticat cu cancer pot fi diferite faţă de restul persoanelor aflate în suferinţă, deoarece bolnavii oncologici trăiesc în fiecare zi cu gândul că boala îi va doborî cât de curând. 

În discuţiile cu pacienţii oncologici, trebuie să fim empatici, să ascultăm activ suferinţa exprimată de bolnav, să evităm pe cât posibil expresiile precum: „O să fie bine”, „O să treacă”, „Trebuie să fii puternic/ă”.

Este nevoie de mult tact, răbdare și empatie în cadrul unei discuţii cu un bolnav de cancer, deoarece acesta este încercat de o multitudine de stări și emoţii contradictorii, pe care de cele mai multe ori nu le poate înţelege.

Aici intervine rolul extrem de important al psiho-oncologiei, care se îngrijește de partea emoţională a bolnavilor de cancer, susţinând exprimarea sentimentelor într-un mod autentic, într-un cadru securizat, fapt ce contribuie la o creștere a calităţii vieţii, dar și a ratei succesului terapeutic.

Aparţinătorii

Deloc de neglijat într-un astfel de context sunt aparţinătorii pacienţilor bolnavi de cancer. Din păcate, toată atenţia în cazul unui diagnostic oncologic se focusează pe persoana bolnavă, iar suferinţa celor din jur scapă din vedere.

Familia încearcă din răsputeri să fie puternică crezând că în acest fel pot susţine bolnavul, însă, în realitate, studiile au arătat că impactul emoţional este aproape la fel de puternic pentru familie la primirea unei astfel de vești ca pentru bolnav.

Din acest motiv, psiho-oncologia vine în spijinul aparţinătorilor cu ședinţe de consiliere pentru a oferi spijin și suport. De asemenea, în cadrul ședinţelor de consiliere psihologică, aparţinătorii primesc informaţii referitoare la modul în care aceștia trebuie să relaţioneze și să comunice cu bolnavul.