Hipotiroidism: cauze, simptome, riscuri, tratament

Ce este hipotiroidismul?

Hipotiroidismul (sau hipofunctia tiroidiana) reprezinta diminuarea activitatii normale a glandei tiroide.

Aceasta afectiune se caracterizeaza printr-un nivel crescut al hormonului TSH, asociat cu o productie insuficienta de hormoni tiroidieni (triiodotironina - T3 si tiroxina - T4) de catre glanda tiroida, fapt ce impiedica functionarea optima a organismului.

Este mult mai frecvent la persoanele de sex feminin si la cele cu varsta de peste 60 ani.

Hipotiroidismul subclinic este definit ca o stare precursoare hipotiroidismului manifest, ce afecteaza cel mai frecvent persoanele de sex feminin.

Se caracterizeaza printr-un nivel crescut in sange al hormonului TSH asociat cu niveluri normale ale hormonilor T3 si T4. 
Hipotiroidismul subclinic este cel mai frecvent asimptomatic si de multe ori are doar caracter temporar, solutionandu-se fara tratament; cu toate acestea, are potentialul de a se dezvolta in hipotiroidism manifest si este nevoie de o monitorizare atenta, regulata, prin testarea hormonilor tiroidieni.

Care sunt cauzele hipotiroidismului?

Exista multiple conditii medicale ce pot duce la aparitia hipotiroidismului. In functie de natura si localizarea acestor afectiuni, hipotiroidismul poate fi incadrat in doua clase distincte:

• hipotiroidismul primar (fiind si cel mai des intalnit)
• hipotiroidismul secundar

Hipotiroidismul primar

Hipotiroidismul primar este una dintre cele mai des intalnite patologii endocrine. Acesta apare atunci cand exista o afectiune localizata la nivelul glandei tiroide ce determina in mod direct un nivel scazut al hormonilor tiroidieni in sange. Cu alte cuvinte, tiroida bolnava nu poate produce o cantitate adecvata de hormoni tiroidieni pentru a sustine functiile normale ale organismului. 

Cele mai frecvente cauze ale hipotiroidismului de tip primar sunt:

1.    Tiroidita autoimuna – apare cel mai frecvent la femei. Aceasta poate fi, la randul ei, de tip atrofic, tiroidita Hashimoto sau tiroidita postpartum. 
Se caracterizeaza prin prezenta anormala a unor anticorpi produsi de organism pentru a actiona impotriva propriilor celule tiroidiene (autoanticorpi anti-tiroidieni). Procesele autoimune si inflamatorii ce se desfasoara la nivelul glandei tiroide duc la infiltrarea acesteia cu celule albe (infiltrate limfocitar) si marirea in volum a acesteia, formand gusa tiroidiana. 
Tiroidita postpartum este, uzual, tranzitorie, cel mai adesea vindecandu-se fara tratament. Exista totusi cazuri rare in care aceasta evolueaza catre hipotiroidism permanent. 

2.    Deficitul de iod – alimentar, este mai des intalnit in Olanda, India, Rusia, Asia de Sud-Est si in anumite parti din Africa. In Romania, frecventa tulburarilor prin deficit de iod nu este crescuta, datorita strategiei nationale ce consta in iodarea universala a sarii destinate consumului uman direct si fabricarii painii. 

3.    Tratamentul hipertiroidismului – in cazul in care este prescris sau administrat incorect, in doze prea mari sau pe o perioada prea lunga de timp, poate inhiba excesiv functia glandei tiroide, ducand la hipotiroidism primar.

4.    Hipotiroidismul congenital – apare la aproximativ 1:3000 nou-nascuti, iar daca acesta este sever si netratat corespunzator, poate duce la o deteriorare neurologica si intelectuala permanenta, denumita cretinsim. Screening-ul de rutina consta in dozarea hormului TSH dintr-o picatura de sange, fiind o metoda eficienta si rentabila de a descoperi aceasta afectiune la debut. Tratamentul trebuie initiat in primele luni de viata pentru a evita complicatiile.

Hipotiroidismul secundar

Hipotiroidismul secundar se manifesta atunci cand sunt afectate organele aflate in stransa legatura cu glanda tiroida - cel mai frecvent glanda pituitara sau hipotalamusul. Hipotiroidismul postprocedural este o alta cauza secundara de hipofunctie tiroidiana.

Cele mai frecvente cauze ale hipotiroidismului de tip secundar sunt:

1.    Un neoplasm la nivelul hipotalamusului sau la nivelul glandei pituitare anterioare – aceste doua structuri, localizate la nivel cerebral, controleaza functia tiroidiana prin secretie hormonala proprie. O tumora ce afecteaza functia hipotalamusului sau a glandei hipofize va duce, in timp, la dezvoltarea hipotiroidismului secundar.

2.    Hipotiroidismul postprocedural – poate aparea in urma unei proceduri efectuate asupra tiroidei, fie de tip radioactiv (terapia cu iod radioactive sau iradierea externa a gatului), fie de tip chirurgical (excizia partiala sau totala a tiroidei). 

Simpltome, cum se manifesta

TSH (hormonul de stimulare tiroidiana) este un hormon eliberat de glanda pituitara din creier, ce “anunta” glanda tiroida ca organismul are nevoie de mai multi hormoni tiroidieni. T3 si T4 sunt hormonii secretati de glanda tiroida ca raspuns la nivelul crescut de TSH. 
Diagnosticul de hipotiroidism se stabileste atunci cand nivelul TSH-ului din sange (TSH seric) este crescut si se asociaza cu un fT4 (free T4) scazut.

Hormonii tiroidieni indeplinesc o multitudine de roluri in functionarea normala a organismului uman. Ei influenteaza permanent sistemul nervos, cardiovascular, pulmonar, digestiv si mentin metabolismului bazal al celulelor la un nivel optim. 

Un deficit al hormonilor T3 si T4, fie ca este de natura primara sau secundara, va duce initial la simptome ca: oboseala fizica, letargie, pierderea apetitului alimentar asociata cu o crestere in greutate, intoleranta la frig, aparitia gusei, par uscat si fragil, piele uscata si aspra, dureri articulare si musculare, diminuarea capacitatii de memorare, libido scazut, bradicardie (incetinirea batailor inimii), constipatie. 

In timp, daca hipotiroidismul nu este tratat sau este tratat insuficient, poate aparea mixedemul – termen ce descrie infiltrarea tegumentelor, care determina umflarea fetei, a mucoaselor (cel mai frecvent fiind afectata limba) si a membrelor, asociata cu ingrosarea pielii, ingrosarea vocii, crestere in greutate, constipatie, bradicardie si intoleranta la frig. 

Hipotiroidismul congenital

Hipotiroidismul congenital se manifesta prin urmatoarele simptome: somnolenta excesiva – poate fi unicul simptom prezent in perioada de nou-nascut, retard mental, dizabilitate intelectuala (cretinism), crestere intarziata si consecutiv o inaltime scazuta la varsta adulta – date de intarzierea diagnosticului si a tratamentului sau de tratamentul ineficient pe perioada copilariei.

Ce riscuri prezinta hipotiroidismul?

Hipotiroidismul se poate agrava, ducand la starea numita medical coma mixedematoasa. 
Coma mixedematoasa este o complicatie rara si are multiple cauze, printer care se numara: tratamentul inadecvat pentru hipotiroidism, stresul psihic sau chirurgical, infectii grave locale sau sistemice. 
Persoanele la risc de a dezvolta coma mixedematoasa sunt cel mai adesea varstnicii.

Coma mixedematoasa se manifesta cel mai frecvent prin: confuzie, dezorientare temporo-spatiala, alterarea starii de constienta (coma), hipotermie, insuficienta cardiaca severa, insuficienta respiratorie acuta, hipoglicemie. 
Tratamentul medicamentos al acestei afectiuni trebuie efectuat intr-un centru ce dispune de terapie intensiva, deoarece acesti pacienti au nevoie de monitorizare atenta, continua.

Tratamentul hipotiroidismului

Hipotiroidismul este o boala cronica, ce adesea necesita tratament cronic, pe tot parcursul vietii.

Exista insa cateva exceptii: hipotiroidismul primar cauzat de un deficit de iod are potentialul de a fi tratat prin alimentatie sau suplimentare de iod, iar hipotiroidismul primar cauzat de tratamentul excesiv al hipertiroidismului poate fi tratat prin modificarea medicatiei de fond. 
Cu toate acestea, medicul endocrinolog este singurul in masura de a decide cauza hipotiroidismului, tipul de tratament necesar si durata pentru care acesta trebuie urmat. 

Tratamentul hipotiroidismului are scopul de a restabili nivelul normal al hormonilor tiroidieni T3 si T4, prin suplimentarea medicamentoasa a acestora. Terapia este denumita medical “terapie de substitutie hormonala” si consta in administrarea unei substante numite Levotiroxina (substituent al hormonului T4) pe tot parcursul vietii. 

Doza initiala este stabilita de catre medicul specialist endocrinolog in functie de varsta, starea de sanatate a pacientului si in functie de severitatea manifestarilor hipotiroidismului, iar ulterior este crescuta progresiv pana se atinge doza eficienta terapeutic. 
Corectitudinea tratamentului este evaluata clinic si biologic (analize de sange cu masurarea nivelurilor de TSH, T3, T4) dupa minim 6 saptamani de tratament cu o doza constanta. Normalizarea nivelului de TSH seric semnifica un control bun al hipotiroidismului. 
O parte dintre pacientii ce sufera de hipotiroidism pot avea, de asemenea, manifestari psihiatrice (de tipul dementei, psihozei, depresiei) pe parcursul bolii. Colaborarea cu un medic specialist psihiatru si cu un psihoterapeut poate spori calitatea tratamentului. 

Pacientii pot observa o ameliorare a simptomelor date de hipotiroidism dupa aproximativ 2 saptamani de tratament, insa remisia completa a acestora poate dura pana la 6 luni. 
Cu toate acestea, experienta individuala difera in functie de fiecare persoana.

Unul dintre cele mai importante aspecte ale tratamentului este comunicarea sincera si libera cu medicul curant, pentru a putea combate cat mai bine aceasta patologie.

Bibliografie:

1.    https://www.uptodate.com/contents/clinical-features-and-detection-of-congenital-hypothyroidism

2.    Franco JS, Amaya-Amaya J, Anaya JM. Thyroid disease and autoimmune diseases. In: Anaya JM, Shoenfeld Y, Rojas-Villarraga A, et al., editors. Autoimmunity: From Bench to Bedside [Internet]. Bogota (Colombia): El Rosario University Press; 2013 Jul 18. Chapter 30. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK459466/

3.    https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/23544-subclinical-hypothyroidism

4.    Kumar&Clark, “Medicina Clinica”