Ocluzia intestinala la copii: cauze, simptome si optiuni de tratament

Ocluzia intestinala la copii reprezinta o urgenta medicala caracterizata prin blocarea partiala sau completa a tranzitului intestinal. Aceasta afectiune poate fi cauzata de factori mecanici, precum invaginatia intestinala sau volvulusul, dar si de tulburari functionale. Simptomele includ dureri abdominale severe, varsaturi, distensie abdominala si absenta tranzitului intestinal. Diagnosticul precoce este esential pentru a preveni complicatiile grave, cum ar fi necroza intestinala sau peritonita. Tratamentul variaza in functie de cauza si poate include reechilibrare hidroelectrolitica, decompresie intestinala si, in unele cazuri, interventie chirurgicala. Prognosticul este favorabil cu o interventie prompta.

Ce este ocluzia intestinala la copii?

Ocluzia intestinala la copii este o afectiune caracterizata prin obstructia partiala sau completa a intestinului, ceea ce impiedica trecerea normala a continutului digestiv. Aceasta poate aparea atat la nivelul intestinului subtire, cat si la nivelul colonului si poate avea multiple cauze, inclusiv malformatii congenitale, invaginatie intestinala, volvulus sau obstructii mecanice datorate unor corpuri straine.

Exista doua tipuri principale de ocluzie intestinala:

• Ocluzia mecanica – determinata de un obstacol fizic care blocheaza intestinul, cum ar fi o hernie strangulata, o tumora sau o aderenta postoperatorie.
• Ileusul paralitic (ocluzie functionala) – apare atunci cand musculatura intestinului isi pierde capacitatea de a impinge continutul inainte, fara sa existe un blocaj fizic. Acest lucru poate fi cauzat de infectii, dezechilibre electrolitice sau interventii chirurgicale recente. 

Ocluzia intestinala poate deveni o urgenta medicala, necesitand diagnostic si tratament rapid pentru a preveni complicatii severe, cum ar fi ischemia si necroza intestinala. Programeaza un consult de Gastroenterologie in cazul in care copilul tau pare sa aiba probleme digestive!

Cauzele ocluziei intestinale la copii

Ocluzia intestinala la copii poate fi determinata de cauze mecanice (blocaj fizic) sau functionale (afectarea motilitatii intestinale fara obstructie fizica). Identificarea corecta a cauzei este esentiala pentru alegerea tratamentului adecvat.

Cauze mecanice

Reprezinta obstructii fizice care impiedica progresul normal al continutului intestinal.

Invaginatia intestinala

• Este cea mai frecventa cauza de ocluzie intestinala la sugari si copii mici (3 luni - 3 ani).
• Apare atunci cand un segment de intestin patrunde in segmentul adiacent, asemanator unui telescop.
• Poate fi declansata de infectii virale sau hiperplazia placilor Peyer (tesut limfatic intestinal).
• Simptome clasice: dureri abdominale colicative, varsaturi, scaune cu mucus si sange.

Malrotatia intestinala

• Este un defect congenital in care intestinul nu se roteste corect in timpul dezvoltarii fetale.
• Poate predispune la volvulus (rasucirea intestinului in jurul axului sau), ceea ce duce la ischemie intestinala.
• Simptome: varsaturi biloase (verzui), durere abdominala severa, distensie abdominala.

Atrezii si stenoze congenitale

• Atrezia intestinala este absenta unei portiuni de intestin, iar stenoza reprezinta ingustarea acestuia.
• Cea mai frecventa forma este atrezia duodenala, asociata adesea cu sindromul Down.
• Simptome: varsaturi biloase imediat dupa nastere, abdomen destins, imposibilitatea de a elimina meconiu.

Hernii incarcerate

• Apar atunci cand o ansa intestinala patrunde intr-o hernie inghinala sau ombilicala si nu mai poate reveni in abdomen.
• Poate duce la ischemie intestinala si necroza daca nu este tratata rapid.
• Simptome: umflatura dureroasa in zona inghinala/ombilicala, varsaturi, absenta tranzitului intestinal.

Volvulus

• Se produce prin rasucirea unei portiuni de intestin in jurul axului sau vascular, blocand fluxul sanguin.
• Cel mai frecvent afecteaza intestinul subtire si colonul sigmoid.
• Simptome: durere abdominala severa, varsaturi biloase, abdomen destins, semne de ischemie intestinala.

Corpi straini ingerati

• Copiii mici pot inghiti accidental obiecte (monede, jucarii mici, magneti), care pot cauza obstructie intestinala.
• In cazurile severe, obiectele ascutite sau magnetii multipli pot perfora intestinul.
• Simptome: durere abdominala, dificultati la inghitire, varsaturi, absenta tranzitului intestinal.

Boala Hirschsprung

• Este o afectiune congenitala caracterizata prin absenta celulelor nervoase in peretele intestinal, ceea ce duce la lipsa motilitatii intestinale in zona afectata.
• Simptome: constipatie severa de la nastere, abdomen destins, varsaturi, imposibilitatea eliminarii meconiului in primele 48 de ore de viata.

Tumori intestinale (mai rar)

• Tumorile intestinale sunt o cauza rara de obstructie la copii.
• Pot fi benigne (polipi, hamartoame) sau maligne (limfom intestinal).
• Simptome: scadere in greutate, dureri abdominale persistente, sangerari digestive, obstructie intestinala progresiva.

Cauze functionale (ileus paralitic)

In aceste cazuri, intestinul nu mai functioneaza corect, desi nu exista un obstacol fizic.

Infectii sistemice (ex. peritonita, sepsis)

• Peritonita (inflamatia peritoneului) sau sepsisul pot afecta motilitatea intestinala.
• Inflamatia severa blocheaza activitatea normala a musculaturii intestinale, determinand ileus paralitic.
• Simptome: febra, letargie, distensie abdominala, absenta zgomotelor intestinale.

Dezechilibre electrolitice

• Niveluri anormale de sodiu, potasiu, calciu sau magneziu pot afecta contractilitatea intestinala.
• Hipokaliemia (nivel scazut de potasiu) este o cauza frecventa a ileusului paralitic.
• Simptome: slabiciune generala, letargie, balonare, lipsa tranzitului intestinal.

Afectiuni metabolice

• Hipotiroidismul congenital poate duce la motilitate intestinala redusa si megacolon functional.
• Fibroza chistica, prin productia excesiva de mucus gros, poate determina ileus meconial la nou-nascuti.
• Simptome: constipatie cronica, distensie abdominala, dificultati in alimentatie.

Simptomele ocluziei intestinale la copii

Simptomele ocluziei intestinale la copii variaza in functie de cauza, localizarea obstructiei si severitatea afectiunii. Unele semne pot fi subtile la inceput, dar evolutia rapida poate duce la complicatii grave, motiv pentru care este esential ca parintii sa recunoasca simptomele si sa solicite asistenta medicala de urgenta.

Durerea abdominala: tipologie, localizare, severitate

• Durerea abdominala este adesea colicativa, cu episoade intermitente de intensificare, mai ales in cazurile de invaginatie intestinala sau volvulus. In obstructiile severe, durerea poate deveni continua si intensa.
• Localizarea poate varia in functie de locul obstructiei:
  • In obstructiile intestinului subtire, durerea este localizata in zona periombilicala.
  • In obstructiile intestinului gros, durerea poate fi in etajul inferior al abdomenului.
  • In volvulus, durerea este severa si difuza, cu tendinta de agravare rapida.
• Severitate: la debut, copilul poate avea episoade de plans intens din cauza durerii. Pe masura ce obstructia se agraveaza, durerea poate deveni constanta, iar copilul poate deveni letargic.

Varsaturi (biloase/non-biloase)

• Varsaturile biloase (verzui) apar in obstructiile intestinale inalte (proxime de stomac), cand blocajul impiedica trecerea bilei in intestin. Acest simptom este un semnal de alarma si necesita interventie medicala urgenta.
• Varsaturile non-biloase sunt mai frecvente in obstructiile joase si pot avea continut alimentar stagnant.
• In cazurile severe, varsaturile pot deveni fecaloide (cu miros de materii fecale), indicand o obstructie intestinala completa sau o suferinta avansata a intestinului.

Distensie abdominala

• Abdomenul copilului poate deveni vizibil marit si tensionat, in special in obstructiile intestinului gros.
• Distensia este mai accentuata in obstructiile joase, unde acumularea de gaze si lichide este mai marcata.
• In obstructiile severe, distensia poate fi insotita de durere intensa si sensibilitate la palpare.

Lipsa scaunului si a eliminarii gazelor

• Este un semn caracteristic al obstructiei complete. Lipsa tranzitului intestinal indica faptul ca intestinul nu mai permite trecerea continutului digestiv.
• In unele cazuri, copilul poate avea initial diaree, urmata de absenta completa a scaunului. Acest fenomen apare in invaginatia intestinala, cand doar o cantitate mica de mucus si sange este eliminata.
• In obstructiile partiale, scaunele pot fi reduse, dar persistenta balonarii si a durerii abdominale indica o problema subiacenta.

Semne generale de deshidratare si soc

Deshidratarea poate aparea rapid din cauza varsaturilor si lipsei absorbtiei lichidelor la nivel intestinal. Semnele includ:

• Gura si mucoasele uscate
• Scaderea lacrimilor si a urinarii (scutece uscate la sugari)
• Letargie si iritabilitate
• Piele palida si rece

Semne de soc apar in obstructiile severe sau complicate de ischemie intestinala:

• Piele cenusie sau marmorata
• Puls slab si accelerat
• Respiratie rapida si superficiala
• Scaderea tensiunii arteriale
• Lipsa raspunsului la stimuli

Diagnosticarea ocluziei intestinale la copii

Diagnosticul ocluziei intestinale se bazeaza pe evaluarea simptomelor, examinarea clinica si investigatiile paraclinice. Identificarea rapida a obstructiei este esentiala pentru prevenirea complicatiilor, cum ar fi ischemia intestinala si perforatia.

Examinarea clinica

Medicul pediatru sau chirurgul va efectua o examinare detaliata a abdomenului copilului pentru a identifica semnele sugestive ale obstructiei intestinale.

Palparea abdomenului

• Abdomenul poate fi distins si sensibil la palpare.
• In caz de invaginatie intestinala, se poate simti o masa abdominala in forma de "carnat", situata frecvent in partea dreapta a abdomenului.
• Prezenta unei mase herniare dureroase poate sugera o hernie incarcerata.
• In obstructiile severe, palparea poate declansa durere intensa, iar copilul poate avea o reactie de aparare abdominala (abdomen rigid).

Auscultatia peristaltismului intestinal

• In fazele initiale ale obstructiei, zgomotele intestinale pot fi accentuate si metalice, deoarece intestinul incearca sa depaseasca blocajul.
• In stadiile avansate, peristaltismul poate fi absent, sugerand ileus paralitic sau ischemie intestinala.

Investigatii imagistice

Pentru confirmarea diagnosticului si identificarea cauzei obstructiei, medicul va solicita investigatii imagistice.

Radiografie abdominala

• Radiografia abdominala este prima investigatie efectuata in suspiciunea de ocluzie intestinala.
• Poate arata:
  • Nivele hidroaerice (bule de gaz si lichid suprapuse) in cazul obstructiilor mecanice.
  • Distensie intestinala cu acumulare de gaze.
  • Absenta gazelor in colon in obstructiile complete.
  • In cazul volvulusului, poate fi vizibila „semnatura dubla”.

Ecografie abdominala

• Este utila in diagnosticarea invaginatiei intestinale, unde poate arata aspectul tipic de „tinta” (o structura in straturi concentrice).
• Poate detecta lichid liber in abdomen, sugerand perforatie sau peritonita.
• Este utila pentru identificarea unor cauze precum hernii incarcerate sau malformatii congenitale.

Tomografie computerizata (CT)

• Tomografia computerizata este utilizata in cazurile severe sau atunci cand diagnosticul nu este clar.
• Ofera imagini detaliate si poate identifica:
  • Punctul exact al obstructiei.
  • Semne de ischemie intestinala (ingrosarea peretelui intestinal, lipsa fluxului sanguin).
  • Posibila perforatie intestinala.

Analize de laborator

Analizele de sange sunt esentiale pentru evaluarea severitatii afectiunii si identificarea unor complicatii.

• Hemoleucograma poate indica leucocitoza (numar crescut de globule albe), sugestiva pentru infectie sau inflamatie. Anemia poate aparea in cazurile de sangerare intestinala.
• Markeri inflamatori: proteina C reactiva (CRP) si viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) pot fi crescute in caz de inflamatie severa sau ischemie intestinala.
• Bilant electrolitic: se evalueaza nivelurile de sodiu, potasiu, clor, calciu si magneziu, deoarece dezechilibrele electrolitice sunt frecvente in ocluzia intestinala. Hipokaliemia poate indica varsaturi prelungite. Acidoza metabolica poate sugera ischemie intestinala.

Optiuni de tratament

Tratamentul ocluziei intestinale la copii depinde de cauza, severitatea afectiunii si prezenta complicatiilor. In general, managementul include stabilizarea pacientului, tratamentul specific pentru cauza obstructiei si ingrijirea postoperatorie, daca este necesara interventia chirurgicala.

Masuri initiale

Tratamentul incepe cu stabilizarea pacientului pentru a preveni complicatiile cauzate de deshidratare, dezechilibre electrolitice si soc.

Resuscitare volemica

• Copiii cu ocluzie intestinala pot prezenta deshidratare severa din cauza varsaturilor si a imposibilitatii de a absorbi lichide.
• Se administreaza fluide intravenoase (ser fiziologic sau solutii cu electroliti) pentru a corecta deshidratarea si a mentine perfuzia tisulara.

Corectarea dezechilibrelor electrolitice

• Se monitorizeaza si corecteaza nivelurile de sodiu, potasiu, clor si calciu, deoarece dezechilibrele electrolitice pot agrava ileusul sau pot afecta functia cardiaca si renala.
• In caz de acidoza metabolica, se poate administra bicarbonat de sodiu.

Decompresia intestinala prin sonda nazogastrica

• Se introduce o sonda nazogastrica pentru a aspira continutul gastric si a reduce presiunea din tractul digestiv.
• Acest procedeu ajuta la ameliorarea varsaturilor si la prevenirea aspiratiei pulmonare.

Tratamentul specific in functie de cauza

Dupa stabilizarea pacientului, se instituie tratamentul specific in functie de tipul obstructiei.

Reducerea invaginatiei prin clisma cu aer sau substanta de contrast

• In cazurile de invaginatie intestinala, prima optiune de tratament este reducerea non-chirurgicala printr-o clisma cu aer sau cu substanta de contrast (sub ghidaj radiologic).
• Daca reducerea nu reuseste sau daca exista semne de perforatie intestinala, este necesara interventia chirurgicala.

Corectarea chirurgicala a volvulusului, atreziilor si herniilor

• Volvulusul intestinal necesita de obicei interventie chirurgicala de urgenta, deoarece poate duce rapid la ischemie intestinala. Chirurgul remediaza rotatia intestinului si, daca este necesar, rezeca segmentele necrozate.
• Atreziile si stenozele intestinale sunt corectate prin rezectie chirurgicala si anastomoza (unirea capetelor intestinale sanatoase).
• Herniile incarcerate sunt tratate chirurgical, pentru a elibera ansa intestinala blocata si a preveni ischemia sau perforatia.

Abordarea conservatoare in unele cazuri

• In ileusul paralitic postoperator, tratamentul este conservator si include:
  • Administrare de fluide intravenoase.
  • Monitorizarea echilibrului electrolitic.
  • Decompresie intestinala cu sonda nazogastrica, daca sunt prezente varsaturi.
  • Mobilizare precoce pentru a stimula motilitatea intestinala.
• Interventia chirurgicala este necesara doar daca ileusul persista sau apar complicatii.

Postoperator si recuperare

Dupa tratamentul chirurgical sau conservator, copilul necesita monitorizare si recuperare atenta pentru a preveni complicatiile.

Monitorizare postoperatorie

• Se monitorizeaza semnele vitale, diureza si functia intestinala.
• Se verifica aparitia semnelor de infectie sau de insuficienta circulatorie intestinala.
• In cazurile severe, copilul poate necesita suport nutritional parenteral pana la reluarea functiei intestinale.

Reinceperea progresiva a alimentatiei

• Initial, se administreaza fluide intravenoase pana cand intestinul isi reia functia.
• Se introduce progresiv alimentatia enterala, incepand cu lichide clare, apoi lapte matern sau formule speciale.
• In cazul copiilor cu rezectii intestinale extinse, se poate impune nutritie parenterala prelungita.

Complicatiile ocluziei intestinale netratate

Daca ocluzia intestinala nu este diagnosticata si tratata la timp, aceasta poate duce la complicatii severe, unele dintre ele punand viata in pericol. Acumularea continutului intestinal, cresterea presiunii in ansa blocata si lipsa circulatiei sanguine pot provoca leziuni grave ale peretelui intestinal si raspandirea infectiei in organism.

Perforatie intestinala si peritonita

In obstructiile severe, cresterea presiunii in intestin poate slabi peretele intestinal, determinand perforatia acestuia.

Odata perforat, continutul intestinal (inclusiv bacterii si toxine) se revarsa in cavitatea abdominala, ducand la peritonita – o inflamatie severa si generalizata a peritoneului.

Simptomele perforatiei si peritonitei includ:

• Durere abdominala intensa, difuza, insotita de rigiditate abdominala.
• Febra ridicata.
• Scaderea tensiunii arteriale si semne de soc.
• Greata, varsaturi si incapacitatea de a elimina gaze sau scaun.

Peritonita este o urgenta medicala care necesita tratament chirurgical imediat si administrare de antibiotice cu spectru larg.

Sepsis

Daca peritonita sau infectia locala nu sunt tratate prompt, bacteriile din intestin pot patrunde in sange, provocand sepsis – o reactie inflamatorie sistemica severa.

Sepsisul poate afecta mai multe organe si poate duce la insuficienta multipla de organ.

Simptomele sepsisului includ:

• Febra ridicata sau, dimpotriva, temperatura scazuta (hipotermie).
• Puls accelerat si respiratie rapida.
• Stare de confuzie sau letargie.
• Scaderea tensiunii arteriale, care poate duce la soc septic.

Sepsisul necesita tratament intensiv cu antibiotice, fluide intravenoase si, in cazurile severe, suport hemodinamic si respirator in unitatea de terapie intensiva.

Necroza intestinala

In obstructiile severe, fluxul sanguin catre ansa intestinala afectata poate fi compromis, ducand la ischemie si, ulterior, necroza intestinala (moartea tesutului intestinal).

Necroza intestinala este frecventa in volvulus sau in obstructiile strangulate (cum ar fi herniile incarcerate).

Semnele ischemiei si necrozei intestinale includ:

• Durere abdominala severa, care devine constanta si difuza.
• Abdomen rigid si sensibil.
• Febra si semne de infectie generalizata.
• Aparitia sangelui in scaun (hematochezie).

In caz de necroza intestinala, este necesara interventie chirurgicala de urgenta, deoarece intestinul necrozat trebuie indepartat pentru a preveni perforatia si raspandirea infectiei.

Sindrom de intestin scurt (post-rezectie)

Daca ocluzia intestinala a dus la necroza si a fost necesara o rezectie intestinala extinsa, copilul poate dezvolta sindrom de intestin scurt.

Acest sindrom apare cand ramane o lungime insuficienta de intestin pentru a absorbi in mod corespunzator nutrientii si lichidele.

Simptomele sindromului de intestin scurt includ:

• Diaree cronica si malabsorbtie.
• Deficit de vitamine si minerale.
• Necesitatea unei nutritii parenterale prelungite.

Copiii afectati de acest sindrom pot necesita terapie nutritionala speciala si, in cazurile severe, transplant de intestin subtire.

Preventie si recomandari pentru parinti

Desi nu toate cauzele ocluziei intestinale pot fi prevenite, parintii pot lua anumite masuri pentru a reduce riscul aparitiei acestei afectiuni si pentru a recunoaste semnele care necesita interventie medicala urgenta. Diagnosticul precoce si tratamentul rapid sunt esentiale pentru a preveni complicatiile severe.

Semne de alarma care necesita prezentare urgenta la medic

Parintii trebuie sa fie atenti la simptomele care pot indica o obstructie intestinala si sa solicite asistenta medicala de urgenta daca observa:

• Durere abdominala intensa, persistenta sau intermitenta, care nu se amelioreaza si este insotita de plans excesiv la sugari.
• Varsaturi biloase (verzui) sau persistente, mai ales la nou-nascuti si sugari, deoarece pot indica o obstructie severa.
• Distensie abdominala marcata, cu abdomen umflat si tare.
• Lipsa eliminarii scaunului si gazelor pentru o perioada indelungata.
• Scaune cu sange, mai ales in cazul invaginatiei intestinale (scaune asemanatoare cu „jeleul de coacaze”).
• Semne de deshidratare: gura uscata, lipsa lacrimilor la plans, scaderea cantitatii de urina.
• Stare de letargie, slabiciune sau iritabilitate severa.

Daca oricare dintre aceste simptome apare, este esential ca parintii sa mearga de urgenta la spital, deoarece ocluzia intestinala poate evolua rapid spre complicatii grave.

Masuri pentru prevenirea unor cauze de ocluzie intestinala

Desi multe dintre cauzele ocluziei intestinale nu pot fi prevenite, exista si situatii in care masurile de precautie pot evita astfel de complicatii. 

Evitarea ingerarii corpurilor straine

Copiii mici exploreaza lumea punand obiecte in gura, ceea ce creste riscul ingerarii accidentale de monede, jucarii mici, baterii sau alte corpuri straine.

Parintii trebuie sa:

• Evite sa lase la indemana copilului obiecte mici care pot fi inghitite.
• Supravegheze copiii atunci cand se joaca cu jucarii care contin piese detasabile.
• Fie atenti la simptomele de obstructie intestinala dupa un episod de ingestie accidentala (varsaturi, dificultati la inghitire, dureri abdominale).

Monitorizarea alimentatiei la sugari si copii mici

Pentru a preveni invaginatia intestinala, este recomandata o diversificare corecta a alimentatiei la sugari, evitand trecerile bruste de la lapte la alimente solide.

Este important ca bebelusii sa fie hraniti in pozitie corecta, iar parintii sa evite oferirea de alimente dure sau dificil de digerat (ex. alune, boabe de porumb, struguri intregi).

Identificarea si tratamentul precoce al afectiunilor congenitale

Anumite malformatii intestinale congenitale (ex. atrezii intestinale, malrotatie) pot duce la ocluzie intestinala. Nou-nascutii care prezinta varsaturi persistente, balonare abdominala sau imposibilitatea de a elimina meconiu in primele 24 de ore de viata trebuie investigati rapid.

Daca exista un istoric familial de boli digestive congenitale, este importanta supravegherea atenta a copilului in primele luni de viata.

Prevenirea herniilor incarcerate

Herniile ombilicale si inghinale sunt relativ frecvente la copii si, daca nu sunt tratate, pot duce la ocluzie intestinala prin incarcerare.

Parintii trebuie sa fie atenti la:

• Umflaturi in zona inghinala sau ombilicala, care devin dureroase si nu se reduc spontan.
• Plans excesiv sau refuzul alimentatiei la sugari cu hernie diagnosticata.

In cazul unei hernii simptomatice, interventia chirurgicala poate preveni complicatiile.

Ocluzia intestinala la copii este o afectiune serioasa, care necesita diagnostic si tratament rapid pentru a preveni complicatiile grave. Parintii joaca un rol esential in recunoasterea simptomelor de alarma si in solicitarea ajutorului medical la timp. Desi nu toate cauzele pot fi prevenite, masuri precum evitarea ingerarii corpurilor straine si monitorizarea atenta a alimentatiei pot reduce riscul unor obstructii intestinale. Printr-o interventie prompta si un tratament adecvat, majoritatea copiilor se recupereaza complet si fara consecinte pe termen lung.

Surse: 

1. “Bowel Obstruction in Children: Care Instructions.” Alberta.ca, 2024, myhealth.alberta.ca/Health/aftercareinformation/pages/conditions.aspx?hwid=bo1301, accesat la 24.03.2025;
2. Cleveland Clinic. “What Is a Bowel Obstruction?” Cleveland Clinic, 2023, my.clevelandclinic.org/health/diseases/bowel-obstruction, accesat la 24.03.2025;
3. Hryhorczuk, Anastasia, et al. “Bowel Obstructions in Older Children.” American Journal of Roentgenology, vol. 201, no. 1, July 2013, pp. W1–W8, https://doi.org/10.2214/ajr.12.8528, accesat la 24.03.2025;
4. Isaie Twahirwa, et al. “Pediatric Intestinal Obstruction: Analysis of Etiologies and Factors Influencing Short-Term Outcomes in Rwanda.” World Journal of Pediatric Surgery, vol. 5, no. 4, 1 Oct. 2022, pp. e000424–e000424, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9716890/, https://doi.org/10.1136/wjps-2022-000424, accesat la 24.03.2025;
5. “Pediatric Bowel Obstruction Treatments and Doctors at Johns Hopkins Medicine.” Www.hopkinsmedicine.org, 12 Oct. 2023, www.hopkinsmedicine.org/health/treatment-tests-and-therapies/general-pediatric-surgery/pediatric-bowel-obstruction-treatments-and-doctors, accesat la 24.03.2025;
6. Pranit Chotai, MD. “Pediatric Small Bowel Obstruction: Background, Pathophysiology, Etiology.” Medscape.com, Medscape, 12 Mar. 2024, emedicine.medscape.com/article/930411-overview?form=fpf#a3, accesat la 24.03.2025.