Herpesul genital: cauze, simptome, diagnostic și tratament

Herpesul genital este o boală cu transmitere sexuală, posibil provocată de două virusuri: herpes simplex de tip 1 (HSV-1) și herpes simplex de tip 2 (HSV-2). Deși ambii agenți patogeni pot cauza herpes genital, HSV-2 este asociat cu o incidență mai mare a acestei afecțiuni.

Manifestările specifice pot afecta calitatea vieții unui pacient și sporesc riscul de a contacta alte boli cu transmitere sexuală. Odată ce organismul a fost infectat, acesta poate rămâne un purtător al virusului pe toată durata vieții, cu perioade de activare și inactivare a agentului patogen responsabil pentru apariția herpesului genital.

Înțelegerea modului în care se transmite această boală, a simptomelor și a metodelor de prevenție sau tratament, ajută la reducerea numărului de cazuri noi înregistrate. Acest articol își propune să analizeze informațiile de bază despre cauzele, simptomele, opțiunile de diagnostic, tratarea și prevenirea herpesului genital. 

Cauzele herpesului genital

Herpesul genital este cu preponderență cauzat de două tipuri de virus: herpes simplex de tip 1 (HSV-1) și herpes simplex de tip 2 (HSV-2). Cele mai multe cazuri de herpes genital sunt cauzate de HSV-2, virus transmis prin contactul direct cu pielea sau mucoasele unei persoane infectate, de obicei, în timpul actului sexual.

Odată ce o persoană este infectată, virusul rămâne în organism pe tot parcursul vieții. În ciuda faptului că poate rămâne inactiv (latent) pentru perioade lungi de timp, fără a produce simptome, anumite condiții precum stresul sau scăderea imunității îl pot reactiva.

Reinfectarea cu herpesul genital reprezintă, de asemenea, o posibilitate. Un pacient poate contracta ambele tipuri de virus HSV, sau se poate reinfecta cu același tip de virus, dacă are contact sexual cu o persoană infectată în timpul unei perioade de activitate virală. 

Herpes genital: simptome specifice

Simptomele herpesului genital pot fi de multe ori asociate cu alte afecțiuni sau infecții și pot avea de la forme ușoare până la unele severe. De regulă, pacientul infectat se poate confrunta cu:

• dureri și mâncărimi în zona genitală;
• apariția unor vezicule dureroase pe organele genitale, rect sau gură;
• febră, oboseală și o stare generală de rău.

Pentru că în perioadele de inactivitate, virusul prezent în organism nu cauzează manifestări specifice, există posibilitatea ca specialistul în ginecologie sau urologie să amâne  stabilirea diagnosticului de herpes genital. Perioadele de acutizare și remisie ale herpesului genital pot varia mult de la o persoană la alta. În unele cazuri, simptomele pot fi atât de ușoare încât sunt complet ignorate. În alte cazuri, simptomele pot fi atât de severe încât pot limita activitățile zilnice ale persoanei afectate.

În timpul perioadelor de acutizare, simptomele herpesului genital pot dura până la două săptămâni, după care trec într-o fază de remisie, de-a lungul căreia virusul rămâne prezent în organism, dar nu produce simptome. În ceea ce privește diferența dintre simptomele la bărbați și femei, în timp ce majoritatea maniferstărilor sunt similare, există câteva diferențe notabile. Femeile pot întâmpina simptome mai severe, inclusiv:

• dureri pelvine;
• scurgeri vaginale neobișnuite;
• ulcerații atât în exteriorul, cât și în interiorul zonei genitale.

Complicațiile herpesului genital pot include:

• infecții secundare;
• probleme de fertilitate;
• transmiterea virusului la nou-născut, în cazul femeilor gravide.

Diagnosticarea herpesului genital

În cazul în care pacientul prezintă simptome vizibile, cum ar fi veziculele dureroase, medicul poate realiza o examinare fizică directă. Totuși, herpesul genital poate fi adesea asimptomatic, sau se poate manifesta prin simptome atât de ușoare, încât să nu fie recunoscute. În aceste cazuri, este necesară efectuarea unei evaluări mai detaliate:

• analizele de sânge - identifică prezența anticorpilor specifici virusului herpes simplex, indicând astfel că organismul a fost expus la virus;
• testarea PCR - identifică ADN-ul virusului în mostre prelevate de pe leziuni; este considerată ca fiind cea mai precisă metode de diagnosticare a herpesului genital.

Cu toate acestea, diagnosticarea herpesului genital poate fi dificilă. Simptomele pot fi adesea confundate cu alte afecțiuni, cum ar fi:

• afta - se poate manifesta sub formă de leziuni dureroase în zona genitală, asemănătoare celor cauzate de herpes;
• pioderma - infecție bacteriană a pielii, ce poate provoca, de asemenea, leziuni supurante;
• sifilisul - printre simptomele specifice se numără și ulcerațiile dureroase la nivelul zonei genitale;
• dermatita de contact - poate provoca mâncărimi și iritații în zona genitală.

Din acest motiv, este esențială consultarea unui medic specialist pentru a se asigura stabilirea unui diagnostic pus corect. Programează-te acum pentru o consultație de specialitate la Spitalul Memorial Băneasa și beneficiază de cele mai bune servicii medicale, puse la dispoziție de echipa noastră multidisciplinară. În cazul în care se confirmă suspiciunea de herpes genital, specialiștii pot oferi sfaturi și tratament adecvat, în conformitate cu simptomele pacientului și istoricul său medical. 

Tratarea și prevenirea herpesului genital

Herpesul genital, deși nu are un tratament curativ, poate fi gestionat eficient cu ajutorul terapiei antivirale. Aceste medicamente nu elimină virusul din organism, dar pot reduce severitatea și frecvența episoadelor.

O astfel de terapie poate fi aplicată fie în mod episodic, adică administrată doar în timpul episoadelor active, fie în mod supresiv, adică luată zilnic pentru a preveni apariția simptomelor. Antiviralele pot fi administrate sub formă de comprimate sau unguente.

Pentru pacienții care se confruntă cu un risc crescut de infectare, controalele ginecologice sau urologice regulate sunt recomandate. Acestea pot ajuta la identificarea timpurie a simptomelor, factor-cheie în administrarea tratamentului corespunzător.

Pe lângă tratamentul medicamentos, există și alte metode care pot ajuta la ameliorarea simptomelor: 

• aplicarea de comprese reci pe zona afectată poate reduce disconfortul; 
• evitarea produselor care pot irita zona genitală, cum ar fi săpunurile cu pH nepotrivit sau lenjeria sintetică;
• menținerea unei igiene riguroase, esențială pentru a preveni răspândirea virusului în alte zone ale corpului.

Un aspect important în tratamentul herpesului genital este comunicarea cu partenerul sexual. Persoanele cu herpes genital ar trebui să discute deschis despre situația lor și să folosească protecție în timpul actului sexual, pentru a preveni transmiterea virusului.

De asemenea, este cât se poate de importantă evitarea contactului cu leziunile localizate la nivel cutanat. Herpesul genital se transmite prin contactul direct cu o leziune activă. Așadar, evitarea contactului cu acestea poate reduce considerabil riscul de infectare. Dacă utilizezi loțiuni cu aplicare topică, recomandate de medicul specialist pentru ameliorarea simptomelor, asigură-te că utilizezi mănuși de unică folosință și te speli bine pe mâini. 

O altă măsură preventivă împotriva herpesului genital este vaccinarea, recomandată de OMS persoanelor care nu au fost încă infectate cu virusul. Cu toate acestea, eficacitatea acestora poate varia, așadar, este recomandat să discuți cu medicul specialist înainte de a lua o decizie.

Acest articol are un rol pur informativ și nu trebuie să înlocuiască expertiza medicului specialist. Dacă observi simptome posibil asociate infectării cu unul dintre virusurile care cauzează apariția herpesului genital, programează-te pentru o consultație la urologie sau ginecologie, în cadrul Spitalului Memorial Băneasa!

BIBLIOGRAFIE: 

https://www.nhs.uk/conditions/genital-herpes/

https://www.cdc.gov/std/herpes/stdfact-herpes.htm

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/genital-herpes/symptoms-causes/syc-20356161

https://www.healthline.com/health/std/genital-herpes

https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/herpes-hsv1-and-hsv2/genital-herpes