Uter fibromatos: ce este, cauze, simptome, diagnosticare și tratament

Uterul fibromatos reprezintă una dintre cele mai comune afecțiuni benigne (necanceroase) ale sistemului reproducător feminin. Fibroamele uterine (formațiuni tumorale) se dezvoltă din țesutul muscular neted al uterului și pot varia considerabil ca dimensiune, de la niște puncte abia vizibile până la mase voluminoase care pot deforma uterul. Deși sunt benigne, fibroamele pot provoca o serie de simptome neplăcute și pot afecta calitatea vieții femeilor.

Cum se clasifică fibroamele uterine?

În funcție de localizarea lor, aceste formațiuni tumorale se pot clasifica astfel:

• intramurale: cea mai ridicată rată de incidență; se dezvoltă în perete muscular al uterului;
• subseroase: se formează pe suprafața exterioară a uterului și pot se pot extinde spre cavitatea abdominală; uneori, pot fi atașate de uter printr-un peduncul (tulpină);
• submucoase: cel mai puțin frecvente, dar adesea cele mai simptomatice; se dezvoltă chiar sub mucoasa uterină (endometru) și pot protruziona în cavitatea uterină;
• intraligamentare: se dezvoltă în ligamentele care susțin uterul.

Uter fibromatos: cauze și factori de risc

Cauza exactă a apariției fibroamelor uterine nu este pe deplin înțeleasă, dar se crede că mai mulți factori contribuie la dezvoltarea lor:

• hormonii ovarieni: estrogenul și progesteronul, care stimulează dezvoltarea mucoasei uterine în timpul fiecărui ciclu menstrual, par să promoveze creșterea fibroamelor; fibroamele conțin mai mulți receptori de estrogen și progesteron decât celulele musculare uterine normale; de aceea, tind să crească în timpul anilor reproductivi și să se micșoreze după menopauză, când nivelurile hormonale scad;
• istoricul familial: dacă rudele de gradul I (mama sau sora) au avut fibroame, riscul de a dezvolta această afecțiune este mai mare;
• factori genetici: studiile sugerează că fibroamele pot avea o componentă genetică, existând modificări genetice specifice găsite în celulele fibroamelor;
• alți factori de risc: vârsta (cel mai frecvent între 30 și 50 de ani), obezitatea, dieta (consumul ridicat de carne roșie și alcool) și deficiența de vitamina D pot influența riscul.

Simptome specifice uterului fibromatos

Multe paciente cu fibroame uterine sunt asimptomatice. Manifestările specifice (în cazul în care apar) depind de numărul, dimensiunea și localizarea fibroamelor. Cele mai comune includ:

• sângerări menstruale abundente: este cel mai frecvent simptom, ducând adesea la anemie;
• menstruații prelungite: perioade care durează mai mult de șapte zile;
• dureri pelvine: crampe menstruale severe, durere cronică în zona pelvină sau o senzație de presiune;
• senzație de presiune sau plenitudine în abdomenul inferior: fibroamele mari pot exercita presiune asupra organelor învecinate;
• urinare frecventă: dacă un fibrom apasă pe vezica urinară;
• dificultăți la golirea vezicii urinare;
• constipație: dacă un fibrom apasă pe rect;
• dureri de spate sau de picioare: dacă fibroamele apasă pe nervi;
• dureri în timpul actului sexual (dispareunie);
• probleme de fertilitate: în cazuri rare, fibroamele, în special cele submucoase, pot interfera cu implantarea embrionului sau cu fluxul spermatozoizilor.

Diagnosticarea fibroamelor uterine

Diagnosticul se bazează de obicei o combinație de metode specifice:

• examen pelvin: un doctor ginecolog poate simți fibroamele mari în timpul unei examinări medicale;
• ecografie pelvină: este principala metodă de diagnostic, oferind imagini detaliate ale uterului și identificând dimensiunea și localizarea fibroamelor; se pot efectua ecografii transabdominale sau transvaginale;
• RMN: oferă imagini mai detaliate și poate fi util în cazuri complexe de uter fibromatos, pentru planificarea intervențiilor chirurgicale sau pentru a distinge fibroamele de alte formațiuni;
• histeroscopie: un tub subțire și iluminat este introdus prin vagin și colul uterin în uter, pentru a se putea vizualiza astfel interiorul cavității uterine; histeroscopia este deosebit de utilă pentru identificarea fibroamelor submucoase;
• laparoscopie: procedură chirurgicală minim invazivă, ce implică introducerea unui tub subțire cu o cameră în abdomen, printr-o incizie de mici dimensiuni, pentru a se putea vizualiza exteriorul uterului;
• analize de sânge: pot fi efectuate pentru a se verifica anemia (datorată sângerărilor abundente) și pentru a exclude alte afecțiuni.

Tratament pentru fibroamele uterine

Abordarea terapeutică depinde de vârsta pacientei, simptomele cu care se confruntă, dimensiunea și localizarea fibroamelor, dorința de a avea copii și starea generală de sănătate. Opțiunile de tratament variază de la managementul expectativ (fără tratament, doar monitorizare) până la intervenții chirurgicale.

Opțiuni non-chirurgicale

• monitorizarea atentă: pentru fibroamele mici și asimptomatice, medicul poate recomanda doar monitorizare periodică;
• medicamente pentru controlul simptomelor:
  • antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): pentru a reduce intensitatea durerilor resimțite și volumul sângerărilor;
  • contraceptive orale sau alte forme de progestative: pot ajuta la controlul sângerărilor abundente și al crampelor;
  • agoniști ai GnRH: blochează producția de estrogen și progesteron, ducând la o stare temporară de menopauză și cauzând micșorarea fibroamelor; sunt folosiți de obicei pe termen scurt înainte de intervenția chirurgicală, deoarece pot avea efecte secundare semnificative (bufeuri, uscăciune vaginală, pierdere de masă osoasă);
  • modulatori selectivi al receptorilor de progesteron: pot reduce dimensiunea fibroamelor și controla sângerările;
• embolizarea arterei uterine: procedură minim invazivă, ce implică injectarea unor particule specifice la nivelul arterele care irigă fibroamele, blocând astfel fluxul sanguin și ducând la micșorarea acestora;
• ablația cu ultrasunete focalizate prin ghidată RMN: tehnică non-invazivă care folosește ultrasunete de înaltă intensitate pentru a distruge fibroamele uterine.

Opțiuni chirurgicale:

• miomectomia: îndepărtarea selectivă a fibroamelor, cu păstrarea uterului; este o opțiune preferată pentru pacientele care doresc să-și mențină fertilitatea; poate fi efectuată prin laparoscopie, histeroscopie sau chirurgie deschisă (laparotomie);
• histerectomia: îndepărtarea completă a uterului; este singura soluție permanentă pentru fibroame și adesea recomandată pacientelor care nu mai doresc copii sau care au simptome severe și nu răspund la alte tratamente; poate fi totală (uter și col) sau subtotală (doar corpul uterului);
• ablația endometrială: distrugerea căptușelii uterine, eficientă pentru controlul sângerărilor abundente, dar nu pentru micșorarea fibroamelor în sine; nu este o opțiune pentru pacientele care doresc sarcini viitoare.

Uterul fibromatos este o afecțiune gestionabilă. Un diagnostic pus corect și un plan de tratament personalizat te pot ajuta să gestionezi eficient fibroamele și să îți îmbunătățești calitatea vieții. Programează-te acum pentru o consultație de specialitate la Memorial România și află mai multe despre managementul fibroamelor!

Disclaimer: Acest articol are un rol strict informativ, iar informațiile prezentate nu înlocuiesc sfatul avizat al specialistului. Dacă te confrunți cu simptome neplăcute, adresează-te cât mai curând unui medic. Numai acesta este în măsură să îți evalueze starea de sănătate și să recomande testele necesare sau măsurile de tratament adecvate pentru ameliorarea simptomelor!

BIBLIOGRAFIE: 

https://www.healthline.com/health/uterine-fibroids

https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/uterine-fibroids

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/9130-uterine-fibroids

https://www.healthdirect.gov.au/uterine-fibroids