Paratiroidectomie – intervenția chirurgicală a glandele paratiroide

Despre paratiroidectomie (operație glanda paratiroidă)

Paratiroidectomia reprezintă intervenția chirurgicală prin care sunt îndepărtate una sau mai multe glande paratiroide.

Această procedură este utilizată în principal pentru tratarea hiperparatiroidismului, o afecțiune în care glandele paratiroide produc excesiv hormon paratiroidian (PTH), ducând la creșterea nivelului de calciu în sânge (hipercalcemie).

Anatomia și fiziologia glandelor paratiroide

Glandele paratiroide sunt, în mod obișnuit, patru structuri de mici dimensiuni (de aproximativ 3-5 mm), situate în partea posterioară a lobilor glandei tiroide. Acestea au un rol esențial în reglarea nivelului de calciu și fosfor din organism prin secreția hormonului paratiroidian (PTH).

PTH acționează asupra oaselor (stimulează resorbția osoasă), rinichilor (crește reabsorbția calciului și excreția fosfatului) și indirect asupra intestinului (prin activarea vitaminei D), menținând astfel homeostazia calciului.

Care sunt indicațiile paratiroidectomiei?

Principala indicație a paratiroidectomiei este hiperparatiroidismul primar, cauzat de obicei de un adenom paratiroidian (în aproximativ 85-90% din cazuri), hiperplazie sau, rar, carcinom paratiroidian. Alte indicații includ:

• Hiperparatiroidismul secundar, frecvent la pacienții cu boală renală cronică (BRC), unde secreția PTH este stimulată compensatoriu.
• Hiperparatiroidismul terțiar, apărut la pacienți cu insuficiență renală cronică de lungă durată și transplant renal.

Care sunt investigații necesare preoperator?

a) Teste biologice:

• Calcemie totală și calciu ionizat
• Fosfatemie
• PTH seric
• Creatinină, uree – pentru evaluarea funcției renale.
• 25-OH vitamina D
• Albumină serică (pentru corectarea calcemiei)

b) Investigații imagistice pentru localizare:

• Ecografie cervicală - pentru identificarea glandelor mărite.
• Scintigrafie Sestamibi - standard pentru localizarea paratiroidei hiperfuncționale.
• CT cervico-mediastinal - pentru localizarea glandelor ectopice.
• RMN cervical - în cazuri selectate.

c) Consulturi preoperatorii:

• Consult endocrinologic - pentru stadializarea bolii și evaluarea necesității chirurgicale.
• Evaluare cardiologică și anestezică - EKG, consult preanestezic.

Cum se realizează diagnosticul preoperator?

Diagnosticul hiperparatiroidismului se stabilește printr-o combinație de analize de laborator și imagistică. Cele mai frecvente teste includ:

• Niveluri serice crescute de calciu și PTH.
• Fosfatemie scăzută (în formele primare).
• Scanare cu sestamibi Tc-99m, ecografie cervicală, CT 4D sau RMN pentru localizarea adenoamelor sau glandelor hiperplazice.

Tipuri de paratiroidectomie

1. Paratiroidectomie focală (minim invazivă) - utilizată când imagistica localizează precis o singură glandă afectată; presupune incizie mică și disecție minimă.
2. Paratiroidectomie bilaterală exploratorie - se practică atunci când localizarea glandelor afectate este incertă; chirurgul examinează toate cele patru glande.
3. Paratiroidectomie subtotală - îndepărtarea a trei glande și jumătate din a patra.
4. Paratiroidectomie totală cu autotransplantare - toate glandele sunt excizate, iar un fragment este reimplantat în mușchiul brahial sau sternocleidomastoidian.

Riscuri și complicații

Ca orice intervenție chirurgicală, paratiroidectomia are riscuri:

• Hipocalcemia postoperatorie
• Disfonie(ragușeală)
• Hematom cervical
• Persistența sau recurența hiperparatiroidismului

Rezultate și prognostic

Pentru hiperparatiroidismul primar, paratiroidectomia are o rată de succes de peste 95%. Simptomele, cum ar fi oboseala, durerea osoasă, litiaza renală și tulburările neuropsihiatrice, se ameliorează semnificativ după intervenție.

În cazul hiperparatiroidismului secundar, rezultatele pot fi mai variabile, necesitând adesea tratamente adiționale, precum administrarea de calcimimetice sau vitamina D activă.

Managementul postoperator

Este esențială monitorizarea nivelurilor serice de calciu, fosfor și PTH în perioada imediat următoare intervenției. În cazurile de hipocalcemie, suplimentarea orală sau intravenoasă cu calciu și vitamina D este indicată. La pacienții cu boală renală cronică, echilibrul mineral este mai greu de obținut, necesitând un protocol terapeutic personalizat.

Cum te pregătești pentru paratiroidectomie

a) Pregătire generală:

• Oprirea tratamentelor anticoagulante (la indicația medicului).
• Corectarea hipocalcemiei sau hipervitaminozei D dacă sunt prezente.
• Post alimentar de minimum 6 ore înainte de intervenție.
• Informarea pacientului despre riscurile intervenției: hipocalcemie tranzitorie, disfonie (dacă este afectat nervul laringeu recurent).

b) Pentru pacienții cu boală renală cronică:

• Optimizarea dializei preoperatorii.
• Corectarea dezechilibrelor electrolitice.
• Eventuală administrare de calcimimetice sau fosfobindere înainte de intervenție.

 Cât durează recuperarea?

a) Durata intervenției:

• 1–2 ore, în funcție de numărul glandelor afectate și dificultatea localizării.

b) Spitalizare:

• De obicei 1–3 zile.
• Se monitorizează strict calcemia postoperator, deoarece scăderea bruscă a PTH poate duce la hipocalcemie de rebound

c) Recuperare postoperatorie:

• Reluarea alimentației în câteva ore.
• Durere cervicală moderată, controlabilă cu analgezice.
• Posibilă administrare de calciu și vitamina D oral sau intravenos, în caz de hipocalcemie.
• Reluarea activităților obișnuite în 1–2 săptămâni.
• Revenirea la consultații endocrinologice și monitorizarea calcemiei și PTH la 1, 3 și 6 luni.

Bibliografie

https://jamanetwork.com/journals/jamasurgery/fullarticle/2542667

https://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/j.1365-2796.2004.01422.x

https://www.surgical.theclinics.com/article/S0039-6109(09)00086-3/abstract

https://endocrinolrespract.org/Content/files/sayilar/121/ERP_January_2024-52-61.pdf

https://www.endocrinepractice.org/article/S1530-891X(24)00473-7/abstract