Diabetul - cum afecteaza sistemul endocrin

Diabetul este o afecțiune metabolică cronică caracterizată prin hiperglicemie persistentă, cauzată de disfuncția secreției de insulină, de rezistența la insulină sau de ambele. Această boală afectează profund sistemul endocrin și alte funcții metabolice esențiale ale organismului.

Sistemul endocrin joacă un rol central în homeostazia metabolică, iar orice perturbare a acestuia poate duce la complicații severe.

Pancreasul endocrin, responsabil de secreția insulinei, este glanda cel mai direct afectată de diabet. Cu toate acestea, tulburările glicemice pot influența și activitatea altor glande endocrine, precum suprarenalele, tiroida, hipofiza și gonadele. Această interconectare complexă între diabet și sistemul endocrin necesită o abordare integrată a tratamentului și monitorizării.

Pancreasul endocrin și diabetul

Pancreasul are atât funcție exocrină, cât și endocrină. Partea endocrină este alcătuită din insulele Langerhans, care conțin diferite tipuri de celule responsabile de secreția unor hormoni esențiali:

• Celulele beta, care secretă insulina, hormonul cheie în metabolizarea glucozei.
• Celulele alfa, care secretă glucagonul, un hormon care stimulează eliberarea glucozei în sânge.
• Celulele delta, care produc somatostatina, responsabilă de reglarea secreției hormonilor pancreasului.

În diabetul zaharat de tip 1, sistemul imunitar atacă și distruge celulele beta pancreatice, ceea ce duce la o lipsă absolută de insulină. În diabetul zaharat de tip 2, apare o combinație între rezistența la insulină și un deficit relativ al secreției de insulină. Ambele forme de diabet perturbă echilibrul endocrin și pot genera complicații multiple.

Impactul diabetului asupra altor glande endocrine

1. Glanda suprarenală

Glandele suprarenale joacă un rol crucial în gestionarea stresului prin secreția de cortizol, adrenalină și noradrenalină. Cortizolul, cunoscut ca „hormonul stresului”, crește nivelul de glucoză din sânge pentru a furniza energie organismului în situații critice. Diabetul, însă, poate duce la hipersecreția de cortizol, ceea ce agravează rezistența la insulină și contribuie la hiperglicemie.

Pacienții cu diabet au un risc crescut de sindrom Cushing, o afecțiune cauzată de excesul de cortizol, care favorizează obezitatea, hipertensiunea și hiperglicemia. De asemenea, insuficiența suprarenaliană (boala Addison) poate apărea mai frecvent la pacienții cu diabet de tip 1, având o bază autoimună comună.

2. Glanda tiroidă

Există o relație strânsă între diabet și disfuncțiile tiroidiene. Hipotiroidismul (deficitul de hormoni tiroidieni) poate încetini metabolismul, favorizând obezitatea și agravând rezistența la insulină. Pe de altă parte, hipertiroidismul (excesul de hormoni tiroidieni) accelerează metabolismul și crește necesarul de insulină, făcând controlul diabetului mai dificil.

Pacienții cu diabet de tip 1 prezintă un risc crescut de tiroidită autoimună Hashimoto, o afecțiune care afectează funcția tiroidiană și necesită monitorizare constantă. La pacienții cu diabet de tip 2, disfuncțiile tiroidiene pot contribui la tulburările lipidice și cardiovasculare.

3. Ovare și testicule 

Diabetul afectează și sănătatea reproductivă prin influențarea secreției hormonilor sexuali:

• La femei, diabetul este asociat cu sindromul ovarelor polichistice, caracterizat prin cicluri menstruale neregulate, infertilitate și hiperandrogenism. Acest sindrom este strâns legat de rezistența la insulină și de riscul crescut de diabet de tip 2.
• La bărbați, diabetul poate duce la scăderea nivelului de testosteron, afectând fertilitatea și provocând disfuncție erectilă. Acest fenomen este determinat de afectarea vasculară și neuropatică cauzată de hiperglicemie.

4. Glanda hipofiză

Hipofiza reglează secreția de hormoni esențiali pentru metabolism, creștere și reproducere. În diabet, secreția excesivă a hormonului de creștere (GH) poate agrava rezistența la insulină și hiperglicemia. Diabetul poate influența și secreția hormonului adrenocorticotrop (ACTH), care controlează activitatea suprarenalelor, afectând astfel răspunsul la stres.

Complicațiile endocrine ale diabetului

Diabetul pe termen lung poate determina multiple complicații endocrine și metabolice:

• Neuropatia autonomă, care afectează reglarea hormonală prin perturbarea sistemului nervos autonom.
• Boala Addison, mai frecventă la pacienții cu diabet de tip 1, afectează răspunsul organismului la stress.
• Hipoglicemia frecventă, cauzată de tratamentele antidiabetice, poate influența secreția hormonală și metabolismul energetic.
• Sindromul metabolic, caracterizat prin diabet, obezitate, hipertensiune și dislipidemie, crește riscul cardiovascular.

Măsuri de prevenire și tratament

Pentru a minimiza impactul diabetului asupra sistemului endocrin, se recomandă:

• Monitorizarea constantă a glicemiei pentru prevenirea complicațiilor metabolice.
• Adoptarea unei diete echilibrate, bogate în fibre și proteine, pentru a menține echilibrul glicemic.
• Activitatea fizică regulată, care îmbunătățește sensibilitatea la insulină și reduce riscul de complicații.
• Controlul periodic al funcției endocrine, inclusiv analize ale hormonilor tiroidieni, cortizolului și testosteronului.
• Tratament medicamentos adaptat pentru reglarea glicemiei și a dezechilibrelor hormonale asociate diabetului.

Bibliografie:

https://diabetesjournals.org/care/article/43/Supplement_1/S14/30640/2-Classification-and-Diagnosis-of-Diabetes

https://www.e-enm.org/journal/view.php?doi=10.3803/EnM.2024.101

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10454882/