Totul despre hernia inghinală

Ce este hernia inghinală?

Hernia inghinală este o afecțiune care se caracterizează prin apariția unei rupturi la nivelul peretelui muscular abdominal datorită căreia, la nivelul canalului inghinal, pătrunde un organ abdominal (epiplon, intestin subțire sau intestin gros) ceea ce determină apariția unei umflături sub piele, care uneori poate genera durere. Afecțiunea poate apărea la orice vârstă, inclusiv la copii; din punct de vedere al sexului pacientului, incidența bolii este mai mare la bărbați comparativ cu femeile.

Hernia inghinală este o boală care necesită tratament chirurgical, deoarece afecțiunea se poate solda cu blocarea intestinelor în interiorul sacului hernial, ceea ce poate determina întreruperea vascularizației locale și poate pune viața pacientului în pericol.

Care sunt tipurile de hernie inghinală?

Există mai multe tipuri de hernii:

• Hernia inghinală directă: reprezintă cel mai frecvent tip de hernie; apare cel mai des la adulții de sex masculin;
• Hernia inghinală indirectă: apare la copiii născuți prematur; în timpul vieții intrauterine, canalul inghinal este prevăzut cu două capete care ulterior se închid; dacă acest eveniment nu se produce, o parte din țesutul abdominal poate pătrunde prin orificiu; hernia inghinală poate fi prezentă la naștere sau e posibil să apară la vârsta adultă;
• Hernia inghinală încarcerată: reprezintă o complicației a herniei și se caracterizează prin incapacitatea de a împinge țesutul herniat în interiorul abdomenului; reprezintă blocarea țesutului herniat la nivelul canalului inghinal;
• Hernia inghinală ștrangulată: reprezintă o complicației a herniei și se caracterizează prin întreruperea fluxului sangvin la nivelul țesutului herniat.

Care sunt cauzele de apariție ale herniei inghinale?

Din punct de vedere anatomic, canalul inghinal reprezintă o cale de comunicare între cavitatea abdominală și regiunea inghinală, în timpul vieții intrauterine, urmând ca această comunicare să se închidă înainte de naștere. Canalul inghinal este o structură care formează un pasaj de trecere pentru elementele vasculare și cordonul spermatic în cazul bărbaților, respectiv elementele vasculare și ligamentul rotund în cazul femeilor. În cazul herniei inghinale, cel mai frecvent herniază la nivelul canalului inghinal o porțiune din intestin.

Există o serie de cauze care pot determina apariția herniei inghinale, precum:

• Presiunea crescută la nivelul abdomenului;
• Slăbirea peretelui muscular abdominal;
• Obezitatea;
• Sarcina;
• Efortul fizic intens;
• Tusea cronică.

Care sunt factorii de risc care contribuie la apariția herniei inghinale?

Factorii de risc care contribuie la apariția herniei inghinale sunt:

• Sexul masculin: studiile de specialitate arată o incidență crescută a bolii la bărbați comparativ cu femeile;
• Vârsta înaintată: reprezintă un factor de risc deoarece, pe măsură ce organismul îmbătrânește, musculatura peretelui abdominal se slăbește;
• Antecedente heredo-colaterale: prezența bolii la rudele de gradul I crește riscul de apariție al afecțiunii;
• Fumatul: tusea cronică determinată de fumat poate favoriza apariția herniei inghinale;
• Tulburările de tranzit intestinal: constipația cronică poate determina apariția herniei inghinale prin efortul depus în timpul defecației;
• Sarcina: crește presiune intraabdominală;
• Obezitatea: favorizează apariția bolii.

Simptomele herniei inghinale

Pacienții care se confruntă cu hernia inghinală pot prezenta:

• Apariția unei umflături la nivelul regiunii pubiene care poate fi pusă în evidență cu ușurință în ortostatism sau tuse; inițial hernia este reductibilă, ceea ce înseamnă că poate fi împinsă cu ușurință în interior; ulterior se formează aderențe între sacul herniar și defectul muscular, ceea ce va face imposibilă reducerea herniei; hernia încarcerată (nereductibilă) necesită intervenție chirurgicală de urgență deoarece în orice moment se poate produce întreruperea vascularizației cu sânge a intestinului herniat și apariția ocluziei intestinale;
• Senzație de durere, disconfort, slăbiciune la nivelul zonei inghinale;
• În unele cazuri durerea iradiază până la nivelul testiculelor;
• Hernia apare când pacientul tușește, strănută, ridică greutăți sau are trunchiul aplecat în față.

În situația în care afecțiunea a avansat și pacientul prezintă deja o hernie ștrangulată, tabloul clinic este completat de următoarele semne și simptome:

• Febră;
• Durere cu debut brusc și intensitate crescută;
• Greață și vărsături;
• Pielea de la suprafața umflăturii capătă o tentă de roșu, violet sau negru. 

Diagnosticul herniei inghinale

De cele mai multe ori afecțiunea este descoperită de pacient prin obiectivarea umflăturii asimetrice care apare la nivelul zonei inghinale. În formele incipiente ale bolii, pacientul remarcă hernierea țesuturilor abdominale doar în timpul unor acțiuni care determină o presiune crescută la nivelul cavității abdominale (tuse, strănut, ridicat de greutăți). În această situație pacientul poate împinge sacul herniat în interior și poate reduce astfel hernia.

Pe măsură ce timpul trece, se formează aderențe între sacul herniat și defectul parietal care împiedică reducerea herniei, fapt ce determină apariția herniei încarcerate. În momentul în care vascularizația la nivelul intestinului herniat este obstrucționată parțial sau total, apare hernia ștrangulată, urgență medicală care poate pune viața pacientului în pericol.

Pentru stabilirea diagnosticului de certitudine, este indicat ca pacientul să se prezinte la medic de la primele semne ale afecțiunii. Medicul chirurg va examina cu atenție pacientul, va palpa zona herniată și va formula diagnosticul de boală. Palparea se va face cu blândețe, deoarece regiunea poate fi dureroasă; prin palpare medicul poate estima diametrul orificiului inghinal precum și stadiul de evoluție al herniei. Este obligatoriu ca examinarea să fie realizată atât în ortostatism cât și în clinostatism, bilateral.

Există situații în care se recomandă investigații suplimentare de tip imagistic pentru a oferi informații complexe și pentru a susține diagnosticul de certitudine. Cel mai frecvent medicul chirurg poate solicita efectuarea unei computer tomografii care permite stabilirea cu exactitate a mărimii precum și a localizării herniei. În cazul herniilor de dimensiuni mici, medicul chirurg poate solicita o ecografie de părți moi.

Tratamentul herniei inghinale

Tratamentul herniei inghinale se stabilește cu mare atenție de către medicul chirurg, în funcție de o serie de factori precum dimensiunea herniei, caracteristicile herniei (reductibilă / nereductibilă / încarcerată / ștrangulată), manifestările clinice, starea generală a pacientului, vârsta cât și bolile asociate.

Dacă hernia este de dimensiuni mici și pacientul nu prezintă manifestări clinice intense, atunci afecțiunea poate fi atent monitorizată, la intervale regulate de timp. Pentru a preveni accentuarea defectului parietal, agravarea bolii și apariția complicațiilor, se recomandă modificarea stilului de viață prin implementarea unor măsuri aparent simple, dar care pot modifica semnificativ direcția de evoluție a bolii. Se recomandă renunțarea la fumat, evitarea ridicării de greutăți, dietă echilibrată, evitarea sedentarismului, precum și menținerea unei greutăți corporale adecvate. De asemenea, în cazul în care hernia nu poate fi operată sau pacientul dorește temporizarea intervenției chirurgicale, se poate utiliza o centură special concepută pentru hernia inghinală, car poate reduce simptomatologia clinică.

Singura modalitate de tratament curativ al bolii este reprezentată de intervenția chirurgicală, deoarece doar chirurgical poate fi reparat defectul parietal muscular abdominal. De cele mai multe ori, operația este recomandată în cazul pacienților care se confruntă cu hernii de dimensiuni mari, care prezintă un tablou clinic zgomotos sau care au risc crescut de complicații.

Operația poate fi realizată atât pe cale clasică, deschisă, cu anestezie generală, cât și laparoscopic, minim invaziv, cu multiple avantaje pentru pacient (timp mai rapid de recuperare, spitalizare mai scurtă, sângerare minimă intraoperatorie, durere redusă, cicatrici minime). Repararea herniei pe cale chirurgicală presupune reintroducerea țesutului herniat în interiorul cavității abdominale și consolidarea peretelui muscular abdominal.

În situația în care s-a produs încarcerarea sau ștrangularea herniei la nivelul canalului inghinal, pacientul necesită o intervenției chirurgicală de urgență, deoarece complicațiile ulterioare pot fi fatale.

În cadrul Spitalului Memorial Băneasa, pacienții pot avea parte de tratament chirurgical minim invaziv, pe cale laparoscopică sau robotică pentru cura chirurgicală a herniei inghinale, deoarece spitalul dispune de cadre medicale specializate în domeniu, precum și de aparatură de ultimă generație, astfel încât pacienții să poată beneficia de o îngrijire medicală la cele mai înalte standarde în vigoare.

Măsuri de prevenție pentru hernia inghinală

Există o serie de măsuri prin care apariție herniei inghinale poate fi prevenită, precum:

• Menținerea unei greutăți corporale adecvate;
• Prevenirea constipației printr-o dietă echilibrată;
• Renunțarea la fumat;
• Evitarea ridicării unor obiecte foarte grele;
• Prevenirea sedentarismului;
• Practicarea regulată a exercițiilor fizice care contribuie la întărirea musculaturii abdominale;
• Evitarea ortostatismului prelungit.

Bibliografie:

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/inguinal-hernia/symptoms-causes/syc-20351547

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/16266-inguinal-hernia

https://www.webmd.com/digestive-disorders/inguinal-hernia