Ficatul gras (steatoza hepatică) este o afecțiune destul de frecventă în rândul adulților, caracterizată prin acumularea de grăsime la nivelul ficatului și reprezintă primul stadiul al bolii hepatice.
Din punct de vedere fiziopatologic, trigliceridele (celulele grase) se acumulează în hepatocite și influențează buna funcționare a acestora. În situația în care, la nivelul celulelor hepatice apare inflamație și fibroză, boala poartă denumirea de steato-hepatită, care poate avansa spre ciroză hepatică.
Din aceste motive este foarte important ca afecțiunea să fie diagnosticată într-un stadiu cât mai incipient de boală pentru a putea fi tratată corespunzător. Afecțiunea este foarte frecventă, în special în rândul adulților, având o prevalență la nivel mondial cuprinsă între 6-35%.
În funcție de cauzele care au determinat apariția acestei afecțiuni, există mai multe tipuri de ficat gras. Acestea sunt:
În cazul ficatului gras non-alcoolic, încărcarea cu grăsime la nivelul hepatocitelor nu are o cauză aparentă identificată; cercetările în domeniu au evidențiat o apariție a acestei acumulări hepatice de grăsime în afecțiuni precum diabetul zaharat, obezitatea, dislipidemia, hipertensiunea arterială, sindromul ovarelor polichistice sau hipotiroidismul.
Ficatul gras alcoolic apare în momentul în care pacientul consumă o cantitate de alcool mai mare decât limita permisă de hepatocite. Celulele hepatice pot metaboliza corespunzător maximum 20 g alcool/zi în cazul femeilor, respectiv 30 g/zi în cazul bărbaților. O cantitate de alcool peste limita permisă presupune epuizarea celulelor hepatice și apariția, la un consum cronic de alcool pentru o perioadă mai mare de 2 ani, a afecțiunilor hepatice induse de consumul cronic de alcool.
Există o serie de factori de risc care predispun la apariția steatozei hepatice:
Steatoza hepatică este primul stadiu de boală al ficatului. Pentru a preveni progresia bolii spre steato-hepatită și ulterior spre ciroză hepatică, este important ca pacienții să se prezinte la medic din momentul instalării primelor semne de boală. Pacienții care suferă de steatoză hepatică se confruntă adesea cu simptome precum:
În cele mai multe cazuri, simptomele sunt minime în stadiile incipiente de boală, iar afecțiunea este descoperită întâmplător cu ajutorul analizelor uzuale de sânge unde se remarcă creșteri ale valorilor transaminazelor (TGO și TGP).
Se recomandă dozarea lipidelor serice, a glucozei si a markerilor virali (anticorpi anti virus hepatic C precum și antigen HBs pentru virusul hepatic B).
În astfel de cazuri, tabloul clinic trebuie completat cu investigații imagistice. Cel mai des se efectuează ecografia abdominală simplă, care permite vizualizarea ficatului, determinarea dimensiunilor acestuia, posibile dilatații de vase intrahepatice sau extrahepatice precum și aspectul de steatoză.
O altă investigație foarte des utilizată este fibroscan-ul, o modalitate rapidă, neiradiantă și nedureroasă prin care se poate aprecia gradul de duritate al ficatului precum și existența fibrozei hepatice. Gradul de fibroză hepatică mai poate fi analizat cu ajutorul fibromax-ului, investigație ce presupune înregistrarea unor parametrii serici din sângele pacientului, pe baza cărora se apreciază gradul de încărcare grasă a ficatului.
Tratamentul ficatului gras non-alcoolic cuprinde o serie de măsuri de modificare a stilului de viață.
Medicul cu specialitatea gastroenterologie recomandă scăderea în greutate pentru atingerea greutății corporale adecvate. Acest proces trebuie făcut gradual, deoarece scăderea bruscă în greutate poate determina agravarea bolii hepatice. Activitatea fizică este foarte importantă în astfel de cazuri, deoarece combate o parte din factorii de risc ai bolii hepatice și crește toleranța la efort.
Pentru toți pacienții diagnosticați cu steatoză hepatică se recomandă evitarea consumului de alcool precum și adoptarea unui regim alimentar echilibrat, bogat în fibre, fructe și legume proaspete. Vitamina E are efecte benefice la pacienții cu steatoză hepatică, deoarece scade stresul oxidativ, iar acizii grași Omega-3 reduc trigliceridele din sânge.
La toate măsurile de schimbare a stilului de viață se poate adăuga medicamentație care să protejeze și să susțină celulele hepatice, medicamente de tipul hepatoprotectoarelor, ce se administrează doar la recomandarea medicului gastroenterolog.
Tratamentul ficatului gras alcoolic are ca primă direcție de tratament renunțarea la consumul de alcool, având în vedere că studii recente au înregistrat modificările de steatoză hepatice ce pot dispărea după 6 luni.
O altă măsură de tratament în caz de ficat gras alcoolic este combaterea deficiențelor nutriționale care însoțesc deseori alcoolismul cronic.
Este nevoie ca dieta pacienților să se suplimenteze cu vitaminele A, D, B1, B6, folați și zinc. Hepatoprotectoarele de tipul Silimarină pot fi utile pentru a proteja celula hepatică.
În cazurile severe de boală, cele în care steatoza hepatică evoluează rapid spre fibroză și ciroză hepatică, pacienții pot beneficia de transplant hepatic, după o evaluare complexă și amănunțită a cazului de către o echipă medicală de specialitate.
Bibliografie:
https://www.webmd.com/hepatitis/fatty-liver-disease
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/nonalcoholic-fatty-liver-disease/symptoms-causes/syc-20354567
https://www.nhs.uk/conditions/non-alcoholic-fatty-liver-disease/
Fii informat! Echipa editorială Memorial susține demersul de prevenție prin programe de educare, informare și conștientizare, la cele mai înalte stadarde de calitate a informației medicale.
Află primul despre reducerile și ofertele speciale.
Cere o programare rapidă sau solicită informații și te vom contacta în cel mai scurt timp