Gastrita este o inflamație a mucoasei stomacului. Mucoasa gastrică are rolul de a forma o barieră între peretele stomacului și acidul gastric produs în procesul de digestie.
Inflamația poate fi determinată de infecții, medicamente, consumul de alcool, mecanisme autoimune sau alte afecțiuni. În funcție de cauza și durata inflamației, gastrita poate fi acută sau cronică.
Gastrita nu trebuie confundată cu ulcerul gastric. Gastrita reprezintă inflamația mucoasei, în timp ce ulcerul este o leziune mai profundă, caracterizată prin pierderea unei porțiuni din mucoasa stomacului sau duodenului.
În unele situații, inflamația cronică a mucoasei gastrice poate determina apariția unor modificări precum atrofia sau metaplazia intestinală. Unele dintre aceste modificări pot fi asociate cu un risc crescut de cancer gastric, motiv pentru care anumite forme de gastrită necesită monitorizare medicală.
Gastrita poate fi clasificată în funcție de evoluție și de mecanismul care determină inflamația.
Gastrita acută apare brusc și, de regulă, are o evoluție de scurtă durată. Poate fi asociată cu utilizarea antiinflamatoarelor nesteroidiene, consumul excesiv de alcool sau situații de stres fiziologic sever.
Inflamația poate fi însoțită de eroziuni ale mucoasei și, în formele severe, de sângerări digestive.
Gastrita cronică se dezvoltă progresiv și poate persista o perioadă îndelungată. Una dintre cele mai frecvente cauze este infecția cu Helicobacter pylori.
Unele forme de gastrită cronică pot determina, în timp, atrofia mucoasei gastrice și modificări ale celulelor. Gastrita autoimună reprezintă o formă particulară de gastrită cronică și poate fi asociată cu deficitul de vitamina B12 și anemie.
Infecția cu Helicobacter pylori este una dintre principalele cauze ale gastritei cronice. Bacteria colonizează mucoasa stomacului și poate determina o inflamație persistentă.
În anumite situații, infecția netratată poate favoriza apariția ulcerului peptic și poate crește riscul unor afecțiuni gastrice, inclusiv cancerul gastric.
Gastrita autoimună este o formă mai rară de gastrită în care sistemul imunitar atacă anumite celule ale mucoasei stomacului.
Aceste celule au un rol important în producerea acidului gastric și în absorbția vitaminei B12. În timp, gastrita autoimună poate determina atrofie gastrică, deficit de vitamina B12 și anemie pernicioasă.
Gastrita erozivă apare atunci când inflamația este asociată cu apariția unor eroziuni la nivelul mucoasei stomacului.
Utilizarea antiinflamatoarelor nesteroidiene, consumul excesiv de alcool și stresul fiziologic sever se numără printre cauzele care pot favoriza apariția acesteia. În formele severe pot apărea sângerări digestive.
Cauzele gastritei sunt variate și pot acționa prin mecanisme diferite asupra mucoasei stomacului.
Helicobacter pylori este una dintre cele mai frecvente cauze ale gastritei cronice.
Bacteria poate coloniza mucoasa gastrică și poate determina o inflamație persistentă. Infecția poate fi asociată cu gastrita, ulcerul peptic și, pe termen lung, cu un risc crescut de cancer gastric.
Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) pot afecta mucoasa gastrică, în special atunci când sunt utilizate frecvent, în doze mari sau fără respectarea recomandărilor medicale.
Aceste medicamente reduc producția unor substanțe numite prostaglandine, care contribuie la protejarea mucoasei stomacului. În consecință, mucoasa poate deveni mai vulnerabilă la acțiunea acidului gastric.
Alcoolul poate irita direct mucoasa stomacului și poate favoriza apariția inflamației. Consumul excesiv poate contribui atât la apariția episoadelor acute, cât și la menținerea inflamației.
Stresul psihologic cotidian nu trebuie confundat cu stresul fiziologic sever asociat unor afecțiuni critice.
Arsurile grave, traumatismele majore, intervențiile chirurgicale ample, bolile severe sau șocul septic pot determina modificări importante ale circulației sanguine și ale funcționării organismului și pot favoriza apariția gastritei acute erozive și a leziunilor de stres.
Refluxul bilei din duoden către stomac poate irita mucoasa gastrică și poate contribui la apariția gastritei.
Refluxul biliar poate apărea, în anumite situații, după unele intervenții chirurgicale la nivelul stomacului sau căilor biliare.
Mai rar, gastrita poate fi asociată cu:
Anumiți factori pot accentua simptomele gastrice sau pot împiedica vindecarea mucoasei, în special atunci când există deja o inflamație.
Printre aceștia se pot număra:
Nu există însă o dietă universală pentru gastrită. Alimentele care provoacă simptome diferă de la o persoană la alta, iar evitarea tuturor alimentelor acide sau picante nu este necesară pentru fiecare pacient.
Gastrita poate fi asimptomatică, în special în unele forme cronice. Atunci când apar, simptomele pot varia de la ușoare la severe.
Printre cele mai frecvente manifestări se numără:
Durerea gastrică poate apărea sau se poate accentua după masă, însă manifestările diferă în funcție de cauza gastritei și de particularitățile fiecărui pacient.
În formele severe, în special în gastrita erozivă, pot apărea sângerări digestive.
Acestea se pot manifesta prin:
Sângerarea digestivă poate determina anemie, care se poate manifesta prin oboseală, slăbiciune, paloare, amețeli sau dificultăți de concentrare.
Vărsăturile cu sânge sau scaunele negre necesită evaluare medicală promptă.
Diagnosticul de gastrită se stabilește pe baza simptomelor, istoricului medical și, atunci când este necesar, a investigațiilor recomandate de medicul gastroenterolog.
Medicul va discuta cu pacientul despre:
Examenul clinic poate include palparea abdomenului și evaluarea sensibilității sau a durerii.
Endoscopia digestivă superioară, cunoscută și sub denumirea de gastroscopie, permite examinarea directă a esofagului, stomacului și duodenului.
Medicul introduce prin cavitatea bucală un tub flexibil, subțire, prevăzut cu o cameră video, până la nivelul stomacului și duodenului.
Prin această investigație pot fi identificate:
În timpul endoscopiei pot fi prelevate biopsii din mucoasa gastrică.
Biopsia presupune prelevarea unor mici fragmente de țesut care sunt ulterior examinate la microscop.
Biopsia poate contribui la:
Identificarea infecției cu H. pylori este importantă atunci când există suspiciunea unei gastrite asociate acestei bacterii.
În funcție de situație, pot fi utilizate:
Alegerea testului și interpretarea rezultatului trebuie realizate în contextul clinic al pacientului.
Analizele de sânge nu stabilesc singure diagnosticul de gastrită, dar pot oferi informații despre consecințele acesteia sau despre cauza subiacentă.
Pot fi evaluate, în funcție de caz:
În cazul suspiciunii de gastrită autoimună pot fi efectuate și teste pentru identificarea unor anticorpi specifici.
Tratamentul gastritei depinde de cauza inflamației, severitatea simptomelor și eventualele leziuni ale mucoasei gastrice.
Obiectivele tratamentului sunt eliminarea sau controlul cauzei, reducerea acidității gastrice atunci când este indicată, protejarea mucoasei și ameliorarea simptomelor.
Atunci când gastrita este asociată cu infecția cu H. pylori, este necesar tratamentul de eradicare a bacteriei.
Acesta presupune asocierea unui medicament care reduce secreția acidă cu antibiotice și, în funcție de schema utilizată, alte medicamente.
Schema de tratament este aleasă de medic în funcție de ghidurile actuale, rezistența bacteriană locală, alergiile pacientului și tratamentele administrate anterior.
După tratament poate fi recomandată testarea pentru confirmarea eradicării infecției, la intervalul stabilit de medic.
Dacă inflamația gastrică este asociată cu administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene, medicul poate recomanda întreruperea, reducerea sau înlocuirea acestora, atunci când situația medicală permite.
Dacă administrarea AINS este necesară, medicul poate recomanda măsuri pentru reducerea riscului de afectare gastrică, inclusiv utilizarea unui inhibitor al pompei de protoni în situațiile în care acesta este indicat.
Nu este recomandată întreruperea unui tratament prescris fără discuția prealabilă cu medicul.
În funcție de cauză și simptome, tratamentul poate include medicamente care reduc secreția acidă gastrică.
Inhibitorii pompei de protoni
Inhibitorii pompei de protoni (IPP) reduc producția de acid gastric și pot permite vindecarea mucoasei în anumite afecțiuni asociate secreției acide.
Durata și doza tratamentului sunt stabilite de medic în funcție de diagnostic și de răspunsul pacientului.
Antagoniștii receptorilor H2
Antagoniștii receptorilor H2 reduc, de asemenea, secreția de acid gastric și pot fi utilizați în anumite situații.
Alegerea între un IPP și un antagonist H2 depinde de indicația medicală și de particularitățile pacientului.
Antiacidele
Antiacidele neutralizează acidul gastric deja prezent și pot oferi ameliorarea temporară a unor simptome.
Acestea nu tratează cauza gastritei și nu înlocuiesc tratamentul recomandat pentru afecțiunea de bază.
Medicamentele cu rol protector al mucoasei
În anumite situații, medicul poate recomanda medicamente care protejează mucoasa gastrică și favorizează vindecarea leziunilor.
Tratamentul gastritei autoimune urmărește în special corectarea deficitelor produse de afectarea mucoasei gastrice.
Deficitul de vitamina B12 poate necesita administrarea acesteia, inclusiv prin injecții, în funcție de severitatea deficitului și de recomandarea medicului.
Pacienții cu gastrită autoimună pot necesita monitorizare medicală periodică, deoarece această formă de gastrită este asociată cu un risc crescut pentru anumite afecțiuni gastrice.
Nu există un regim alimentar unic care să vindece gastrita. Alimentația poate contribui însă la reducerea disconfortului și la evitarea factorilor care agravează simptomele.
În perioada în care simptomele sunt intense, unele persoane tolerează mai bine:
Cafeaua, băuturile carbogazoase, citricele sau roșiile nu trebuie eliminate automat din alimentație. Acestea pot agrava simptomele la unele persoane, dar toleranța este individuală.
Este recomandată, de asemenea, evitarea consumului excesiv de alcool și renunțarea la fumat.
Evoluția gastritei depinde de cauza acesteia.
Gastrita acută se poate remite după îndepărtarea factorului declanșator și administrarea tratamentului recomandat. În cazul gastritei asociate cu H. pylori, tratarea infecției poate permite reducerea inflamației și vindecarea mucoasei.
Unele forme de gastrită cronică pot necesita monitorizare și tratament pe termen lung. Gastrita autoimună, de exemplu, poate determina modificări persistente ale mucoasei și necesită urmărire medicală.
Tratamentul trebuie stabilit în funcție de cauza gastritei și de rezultatele investigațiilor.
Un consult gastroenterologic este recomandat atunci când simptomele digestive sunt persistente, recurente sau se agravează.
Este important să te adresezi medicului dacă apar:
Sângerarea digestivă, vărsăturile cu sânge, scaunele negre, amețeala severă sau starea de slăbiciune importantă pot reprezenta semne ale unei hemoragii digestive și necesită evaluare medicală urgentă.
Gastrita în sine nu este contagioasă. Totuși, una dintre cauzele importante ale gastritei cronice este infecția cu Helicobacter pylori, o bacterie care poate fi transmisă între persoane.
Prezența infecției nu înseamnă automat că persoana va dezvolta gastrită simptomatică. Dacă există suspiciunea unei infecții cu H. pylori, medicul poate recomanda testarea și, dacă aceasta este confirmată, tratamentul de eradicare.
Da. Gastrita poate provoca durere sau disconfort în partea superioară a abdomenului, în special în regiunea epigastrică.
Durerea poate fi descrisă ca arsură, jenă sau durere surdă și poate fi însoțită de greață, balonare sau senzație de plenitudine. Aceste simptome nu sunt specifice gastritei și pot apărea și în alte afecțiuni digestive.
Da. Greața și vărsăturile pot apărea în gastrită, în special în formele acute sau atunci când inflamația este mai intensă.
Vărsăturile repetate, vărsăturile cu sânge sau cu aspect de „zaț de cafea” necesită evaluare medicală.
Da. Balonarea și senzația de plenitudine pot apărea în asociere cu gastrita, însă aceste simptome sunt frecvente și în alte afecțiuni digestive.
Dacă balonarea este persistentă sau se asociază cu scădere în greutate, vărsături, durere importantă sau modificări ale tranzitului, este recomandat un consult medical.
Unele forme de gastrită cronică, în special cele asociate cu H. pylori și gastrita autoimună, pot fi asociate cu un risc crescut de cancer gastric.
Acest lucru nu înseamnă că orice persoană cu gastrită va dezvolta cancer. Riscul depinde de cauza gastritei, durata inflamației și apariția unor modificări ale mucoasei, precum atrofia sau metaplazia intestinală.
Atunci când aceste modificări sunt identificate, medicul poate recomanda monitorizare endoscopică.
Nu. Gastrita reprezintă inflamația mucoasei stomacului, în timp ce ulcerul gastric este o leziune mai profundă a mucoasei.
Cele două afecțiuni pot avea cauze comune, inclusiv infecția cu H. pylori și utilizarea AINS, și pot prezenta simptome asemănătoare.
Nu există o regulă conform căreia toate persoanele cu gastrită trebuie să renunțe complet la cafea.
Cafeaua poate accentua simptomele digestive la unele persoane. Dacă observi că aceasta provoacă sau agravează durerea, arsurile, greața sau disconfortul gastric, poate fi utilă reducerea sau evitarea ei și discutarea simptomelor cu medicul.
Nu există o listă universală de alimente interzise pentru toate persoanele cu gastrită.
Unele persoane pot avea simptome mai intense după consumul de alimente foarte grase, prăjite sau picante, alcool, cafea ori alte produse pe care nu le tolerează individual.
În locul unei diete foarte restrictive, este mai utilă identificarea alimentelor care declanșează simptome și menținerea unei alimentații echilibrate.
Unele episoade de gastrită acută se pot ameliora după îndepărtarea factorului care a provocat inflamația. Totuși, dacă gastrita este cauzată de H. pylori, de anumite medicamente sau de o boală autoimună, este necesară evaluarea și tratarea cauzei.
Persistența simptomelor nu trebuie ignorată, deoarece acestea pot avea și alte cauze digestive.
Disclaimer: Acest articol are un rol strict informativ, iar informațiile prezentate nu înlocuiesc sfatul avizat al specialistului. Dacă te confrunți cu simptome neplăcute, adresează-te cât mai curând unui medic. Numai acesta este în măsură să îți evalueze starea de sănătate și să recomande testele necesare sau măsurile de tratament adecvate pentru ameliorarea simptomelor!
BIBLIOGRAFIE:
https://www.healthline.com/health/gastritis
https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/gastritis
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/10349-gastritis
https://www.webmd.com/digestive-disorders/digestive-diseases-gastritis
Solicită acum o consultație. Completează formularul și te programaăm în cel mai scurt timp.
Acesta este angajamentul nostru pentru informații medicale de încredere. Ne dedicăm să oferim pacienților informații medicale de cea mai înaltă calitate.
Află primul despre reducerile și ofertele speciale.
Loading...