Stenoza spinală

Stenoza spinală este o afecțiune care se caracterizează prin îngustarea canalului spinal.

Canalul spinal reprezintă structura localizată în centrul coloanei vertebrale, formată prin suprapunerea vertebrelor, care adăpostește măduva spinării.

Îngustarea canalului spinal determină consecințe asupra măduvei spinării și asupra rădăcinilor nervoase, deoarece, pe măsură ce lumenul canalului spinal se micșorează, măduva spinării devine  comprimată. 

Ce este stenoza spinală

Stenoza spinală este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale canalului spinal, apare în special la pacienții în vârstă și necesită un diagnostic rapid și o terapie promptă pentru a limita leziunile produse de compresia măduvei spinării precum și a rădăcinilor nervoase

Cauze și factori de risc ale stenozei de canal vertebral spinal

Stenoza de canal vertebral este defapt îngustarea canalului spinal care determină compresia măduvei respectiv a nervilor la nivelul coloanei vertebrale, aceasta  prezintă mai multe cauze de apariție. Cele mai frecvente sunt:

• Degenerativa (Îmbătrânirea fiziologică a organismului): pe măsură ce corpul uman îmbătrânește, discurile intervertebrale precum și vertebrele împreună cu structurile articulare ale acestora,  suferă o serie de procese degenerative, care cresc riscul de apariție al stenozei spinale;
• Traumatisme locale: accidentele sau microtraumatismele repetate la nivelul coloanei vertebrale cresc riscul de îngustare al lumenului spinal;
• Infecții spinale: pot cauza apariția stenozei spinale;
• Modificări congenitale ale coloanei vertebrale: deformările congenitale ale coloanei vertebrale pot fi cauza de stenoze spinale;
• Cauze genetice: prezența afecțiunii la rude apropiate crește riscul de apariție al bolii;
• Sedentarismul: un stil de viață sedentar, fără activitate fizică constantă predispune la slăbirea structurilor coloanei vertebrale, ceea ce poate crește riscul de apariție al stenozei spinale;
• Obezitatea: greutatea corporală crescută suprasolicită coloana vertebrală și crește riscul de apariție al stenozei spinale;
• Vicii de postură: pozițiile inadecvate ale coloanei vertebrale de-a lungul vieții, pot determina o presiune suplimentară asupra coloanei vertebrale, ceea ce crește riscul de apariție al îngustării canalului spinal;
• Boli reumatologice: poliartrita reumatoidă sau spondilita ankilozantă pot determina apariția stenozei de canal spinal.

Simptome stenoza de canal vertebral spinal

Stenoza spinală, cel mai frecvent, se localizează la nivelul coloanei vertebrale lombare. Pacienții care se confruntă cu îngustarea canalului spinal prezintă, de cele mai multe ori, următoarele simptome:

• Dureri de spate localizate la nivelul regiunii lombare:
  • Adesea durerile iradiază la nivelul unuia sau a ambelor membre inferioare;
  • Durerea este accentuată în ortostatism prelungit sau la mers pe distanțe lungi;
  • Durerea scade ca intensitate în repaus;
  • Durerea se poate diminua în poziții de flexie a coloanei vertebrale;
  • Pe măsură ce boala avansează, pacientul va constata faptul că episoadele dureroase  apar din ce în ce mai des sau devin constante și limitează distanța de mers făcând-o din ce în ce mai redusă;
• Slăbiciune musculară la nivelul membrelor inferioare;
• Contractură musculară paravertebrală intensă;
• Amorțeli, furnicături, parestezii la nivelul membrelor inferioare sau la nivelul bazinului;
• Spasme musculare (cârcei) la nivelul picioarelor, însoțite de dureri intense;
• Deplasarea devine din ce în ce mai dificilă;
• În formele avansate de boală poate să apară deficite neurologice semnificative ducând până la pierderea controlului sfincterian.

Diagnostic

Pentru a stabili diagnosticul de stenoza spinală este nevoie de un consult de specialitate în cabinetul medicului neurochirurg.

Prima etapă, anamneza, este foarte importantă pentru a contura contextul bolii (condiții de viață și de muncă, alte boli asociate, antecedente heredo-colaterale, tipul durerii, momentul de debut al simptomatologiei).

Examenul fizic și neurologic este foarte important pentru a evalua gradul de mobilitate al pacienților, pentru a identifica tulburările de sensibilitate, contracturile musculare precum și viciile de poziție.

Investigațiile imagistice sunt cele care stabilesc cu exactitate diagnosticul de stenoză spinală. Medicul poate recomanda efectuarea următoarelor teste imagistice:

1. Radiografia de coloană vertebrală: oferă informații generale despre poziționarea, alinierea și structura generală a coloanei vertebrale; poate evidenția îngustarea spațiilor intervertebrale sau prezența osteofitelor;
2. Rezonanța magnetică nucleară (RMN): această investigație are avantajul de a furniza medicului informații detaliate despre coloana vertebrală, canalul spinal, măduva spinării și nervii spinali; prin intermediul RMN-ului, medicul poate obiectiva gradul de îngustare al canalului spinal precum și gradul de compresie al măduvei spinării;
3. Computer tomograf: oferă informații despre structurile osoase (vertebre)  precum și despre canalul spinal.

Evoluție

În absența unui diagnostic timpuriu și a unui tratament adecvat, boala are o evoluție progresivă.

Stenoza de canal spinal nu se vindecă de la sine, fără un tratament specific. Pe măsură ce timpul trece, canalul care adăpostește măduva spinării va deveni din ce în ce mai strâmt, ceea ce va exercita presiune asupra măduvei și asupra structurilor nervoase.

Simptomatologia va deveni din ce în ce mai intensă, iar durerile vor modifica semnificativ calitatea vieții pacienților.

Tratament stenoza spinală

• Tratament medicamentos: medicamentele au rolul de a reduce simptomatologia clinică; se pot administra antiinflamatoare nesteroidiene, analgezice sau decontracturante musculare; utilizarea acestora este pe termen scurt, întrucât pot avea numeroase reacții adverse;
• Fizioterapia și kinetoterapia: recuperarea medicală este utilă în cazul pacienților cu stenoză spinală deoarece contribuie la corectarea viciilor de poziție, relaxează musculatura, întărește ligamentele și reduce durerea; procedurile sunt extrem de utile atât înainte de intervenția chirurgicală cât și după operație;
• Intervenția chirurgicală: tehnicile moderne aduc în lumină chirurgia spinală endoscopică, extrem de utilă în tratamentul stenozei spinale; chirurgia endoscopică spinală abordează bolile canalului spinal cu ajutorul unui endoscop, tub subțire prevăzut la unul din capete cu o cameră video care permite vizualizarea în timp real, la o rezoluție foarte mare, a structurilor coloanei vertebrale pe un ecran. Intervenția spinală endoscopică prezintă numeroase avantaje:

• Operația durează un interval scurt de timp;
• Recuperarea după intervenție este foarte rapidă;
• Inciziile sunt mici, sub  1cm;
• Riscu de sângerare este mult redus deoarece afectarea țesuturilor din jur este minimă;
• Pacientul se  poate mobiliza la câteva ore distanță de intervenție;
• Leziunile țesuturilor din jur sunt minime comparativ cu chirurgia clasică;
• Mușchii nu sunt afectați deoarece incizia este foarte mică.

Bibliografie:

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/spinal-stenosis/symptoms-causes/syc-20352961

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/spinal-stenosis/diagnosis-treatment/drc-20352966

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17499-spinal-stenosis

https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/lumbar-spinal-stenosis