Chistul Baker: cauze, simptome și opțiuni de tratament

Chistul Baker (popliteal) este o acumulare de lichid sinovial care formează o umflătură ca un sac în spatele genunchiului. Apare atunci când o cantitate excesivă este produsă în interiorul genunchiului, fiind împinsă spre posterior, formând o umflătură.

Chistul Baker este adesea o manifestare a unei probleme subiacente la nivelul genunchiului, mai degrabă decât o afecțiune în sine. Deși poate fi asimptomatic, atunci când este mare sau se rupe, poate provoca durere și disconfort semnificativ.

Chistul Baker: cele mai comune cauze

Chistul Baker este aproape întotdeauna rezultatul unei probleme existente în interiorul articulației genunchiului care duce la producția excesivă de lichid sinovial. Lichidul suplimentar se acumulează și formează chistul. Principalele cauze includ:

• artrita:
  • osteoartrita (artroza): cea mai comună cauză la adulți și vârstnici; degenerarea cartilajului din genunchi duce la inflamație și la producerea crescută de lichid;
  • artrita reumatoidă: boală autoimună care provoacă o inflamație cronică a articulațiilor;
  • alte forme de artrită: guta, artrita psoriazică.
• leziuni ale cartilajului meniscal (rupturi de menisc): meniscurile sunt două bucăți de cartilaj în formă de „C''  care acționează ca amortizoare de șoc în genunchi; o ruptură a meniscului poate cauza iritație și inflamație, determinând genunchiul să producă mai mult lichid sinovial;
• alte leziuni ale genunchiului: traumatismele directe la genunchi, rupturile ligamentare sau ale cartilajului articular pot duce la inflamație și la formarea unui chist Baker;
• inflamația bursei (bursita genunchiului): bursele sunt săculețe umplute cu lichid ce reduc frecarea între oase, tendoane și mușchi; inflamarea bursei popliteale poate contribui la formarea chistului;
• exerciții fizice intense sau suprasolicitarea genunchiului: activitățile care pun presiune repetată pe genunchi pot duce la inflamație și la acumularea de lichid.

La copii, chistul Baker este adesea o descoperire întâmplătoare și, în cele mai multe cazuri, nu este asociat cu o afecțiune subiacentă a genunchiului. Aceste chisturi la copii tind să dispară de la sine.

Simptome asociate unui chist Baker

Multe chisturi Baker, în special cele mici, pot fi asimptomatice și descoperite întâmplător în timpul unui test de imagistică medicală. Când apar, simptomele includ:

• umflătură (nodul) în spatele genunchiului: este cel mai evident semn; nodulul este moale; poate fi mai vizibil când genunchiul este complet extins (drept) și mai puțin vizibil (sau poate dispărea) când genunchiul este îndoit;
• durere în spatele genunchiului: poate varia de la un disconfort ușor la o durere mai intensă, mai ales după activitatea fizică, sau la îndoirea/întinderea completă a genunchiului;
• senzație de presiune, rigiditate sau tensiune: în spatele genunchiului;
• dificultate la îndoirea sau extinderea completă a genunchiului: amplitudinea mișcării poate fi limitată;
• senzații de blocaj sau pocnet în genunchi (adesea asociată cu o leziune meniscală subiacentă).

Simptome în cazul rupturii chistului Baker

Dacă un chist Baker se rupe (se sparge), lichidul din interior se poate scurge în țesuturile din jurul gambei, provocând simptome mai acute și severe:

• durere ascuțită și bruscă în spatele genunchiului și în gambă;
• umflătură bruscă și semnificativă a gambei;
• roșeață și căldură în zona gambei;
• echimoze care pot coborî spre gleznă.

Simptomele unei rupturi de chist Baker pot fi similare cu cele ale unei tromboze venoase profunde, o urgență medicală. De aceea, este crucial să soliciți imediat asistență medicală dacă apar aceste simptome, pentru a exclude posibilitatea formării unui cheag de sânge.

Diagnosticarea unui chist Baker

Diagnosticul chistului Baker implică, de obicei, un examen clinic și investigații imagistice:

Examenul clinic

Un medic ortoped va palpa umflătura din spatele genunchiului, va evalua mobilitatea genunchiului și va căuta semne ale unei afecțiuni subiacente (ex: instabilitate, durere la nivelul meniscului etc.). De asemenea, va analiza dacă formațiunea devine mai moale sau dispare la flexia genunchiului.

Investigații imagistice

• ecografia genunchiului: prima și cea mai utilă metodă imagistică pentru diagnosticare; poate confirma că umflătura este un chist plin cu lichid, distingându-l de o tumoră solidă sau un anevrism; de asemenea, poate oferi indicii despre posibilele cauze subiacente (ex: lichid intraarticular excesiv, semne de artrită);
• radiografiile genunchiului: utile pentru a identifica semne de osteoartrită sau alte probleme osoase ale genunchiului care ar putea fi cauza subiacentă;
• RMN: cea mai detaliată investigație; poate vizualiza chistul Baker și identifica posibila cauză subiacentă; este adesea folosit dacă diagnosticul este incert sau dacă se ia în considerare intervenția chirurgicală pentru cauza de bază.

Chistul Baker: opțiuni de tratament 

Tratamentul se concentrează pe tratarea afecțiunii subiacente. De multe ori, odată ce problema de bază este gestionată, chistul se va retrage sau va dispărea de la sine.

1. Tratament conservator (non-chirurgical)

• R.I.C.E. (Repaus, Gheață, Compresie, Ridicare):
  • Repaus: evitarea activităților care agravează manifestarea problemei;
  • Gheață: aplicarea compreselor reci pe zona afectată pentru a reduce umflătura și durerea;
  • Compresie: utilizarea unei fese elastice sau a unei orteze de compresie pentru a reduce edemul;
  • Ridicare (Elevație): menținerea piciorului ridicat, mai ales în repaus.
• medicamente:
  • antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): pentru a reduce durerea și inflamația;
  • injecții pe bază de corticosteroizi: direct în articulația genunchiului (nu în chist) pentru a reduce inflamația și producția de lichid; pot determina micșorarea temporară a chistului, dar nu tratează cauza;
• fizioterapie: kinetoterapeutul poate recomanda exerciții pentru a îmbunătăți mobilitatea genunchiului, a întări mușchii din jurul genunchiului și a reduce inflamația; exercițiile de stretching pot ajuta la ameliorarea rigidității;
• aspirația chistului: medicul poate drena lichidul din chist cu ajutorul unui ac, adesea ghidat de ecografie; oferă o ameliorare temporară a simptomelor, dar chistul are tendința de a se reface dacă problema subiacentă nu este tratată.

2. Tratament Chirurgical

Chirurgia este rareori necesară pentru chistul Baker în sine, ci mai degrabă pentru a trata cauza subiacentă sau în cazurile în care chistul este foarte mare, persistent, provoacă simptome severe sau se rupe în mod repetat.

• tratamentul chirurgical al cauzei subiacente: dacă există o ruptură de menisc sau o altă leziune semnificativă a genunchiului, medicul ortoped poate efectua o artroscopie de genunchi pentru a repara sau a elimina porțiunea deteriorată a meniscului; odată ce problema de bază este rezolvată, chistul Baker se va resorbi adesea singur;
• excizia chirurgicală a chistului: opțiune rară și este luată în considerare numai dacă dimensiunea chistului este foarte mare, chistul provoacă durere severă / persistentă sau interferează semnificativ cu funcția genunchiului, iar celelalte tratamente au eșuat; există riscul de recidivă a chistului și complicații postoperatorii.

3. Managementul rupturii chistului Baker

Dacă un chist Baker se rupe, tratamentul este, de obicei, conservator și simptomatic:

• repaus și ridicarea piciorului;
• aplicarea de comprese cu gheață;
• medicamente antiinflamatoare pentru durere și inflamație;
• monitorizare medicală pentru a exclude complicații precum tromboza venoasă profundă; lichidul scurs va fi absorbit de corp în câteva săptămâni.

Chistul Baker reprezintă adesea un indicator al unei afecțiuni subiacente a genunchiului, cum ar fi artrita sau o ruptură de menisc. Recunoașterea umflăturii și a durerii în spatele genunchiului este primul pas. Un diagnostic precis și un plan de tratament axat pe cauza fundamentală aduc ameliorări semnificative și previn complicațiile.

DISCLAIMER: Articolul de față are un rol pur informativ și nu înlocuiește sub nicio formă sfatul avizat al medicului specialist.