Varicela sau vărsat de vânt

Varicela este o afecțiune infecțioasă cunoscută în termeni populari sub denumirea de vărsat de vânt. Boala este extrem de contagioasă și se datorează infecției cu virusul varicelo-zosterian. La copii, prezența virusului la nivelul organismului determină apariția varicelei, în timp ce la adulți reactivarea virală determină apariția Zonei Zoster.

Ce este varicela?

Studiile de specialitate arată o incidență crescută a varicelei în rândul populației pediatrice deoarece se estimează faptul că 9 din 10 cazuri de varicelă apar la copii; de asemenea, varicela este mai frecventă iarna și primăvara comparativ cu vara și toamna. Din fericire afecțiunea poate fi prevenită prin vaccinare. De cele mai multe ori varicela nu este o afecțiune gravă însă se poate complica în cazul femeilor însărcinate, în cazul nou-născuților, la adolescenții cu vârsta peste 15 ani sau la pacienții cu imunosupresie.

Cauzele care determină apariția varicelei

Cauza care determină apariția varicelei este reprezentată de virusul varicelo-zosterian; acesta aparține familiei virusurilor herpetice. Varicela este considerată una din bolile copilăriei deoarece afecțiunea apare în special la copii. După apariția varicelei în copilărie, virusul rămâne în stare latentă în organism însă acesta se poate reactiva în condiții de imunosupresie și poate determina, în perioada adultă, Zona Zoster.

Factorii de risc și contagiozitatea varicelei

Orice persoană care nu a avut boala sau care nu este vaccinata, prezintă un risc crescut de a dezvolta varicelă. Șansele de îmbolnăvire sunt crescute dacă există contact direct cu o persoană bolnavă de varicelă sau în cazul pacienților cu imunosupresie.

Varicela este o afecțiune extrem de contagioasă, a cărei perioadă de incubație este cuprinsă între 14 și 16 zile, cu posibilitatea de extindere până la 21 zile. Afecțiunea este contagioasă cu două zile anterior apariției erupției cutanate și până în momentul în care veziculele se usucă și determină apariția crustelor. În perioada de activitate a bolii, în care riscul de transmitere al virusului este foarte mare, se recomandă izolare la domiciliu.

Modalitatea de transmitere a varicelei

Vărsatul de vânt sau varicela este considerată una din cele mai contagioase boli ale copilăriei deoarece se transmite foarte ușor de la o persoană infectată cu virusul varicelo-zosterian la o altă persoană care nu a prezentat boala niciodată sau care nu a fost vaccinată. Boala se răspândește foarte rapid în colectivități sau în familie, motiv pentru care orice pacient diagnosticat cu varicelă necesită izolare.

Ca și modalitate de transmitere a bolii se remarcă contaminarea prin atingere, prin inhalarea particulelor de virus din vezicule dar și prin inhalarea picăturilor mici care sunt eliberate de persoana contaminată în momentul respirației sau vorbirii și care persistă în aer o perioadă îndelungată de timp.

Odată cantonat în organism, virusul rămâne la nivelul ganglionilor limfatici sub formă latentă și se poate reactiva după ani de zile, determinând apariția Zonei Zoster la adulți. Pacienții cu Zona Zoster pot transmite virusul varicelo-zosterian persoanelor care nu au avut niciodată boala sau care nu au fost vaccinate, caz în care persoana contaminată va dezvolta varicelă și nu Zona Zoster.

Vaccinarea nu asigură protecție permanentă împotriva bolii, ceea ce înseamnă că persoanele vaccinate împotriva varicelei se pot contamina cu virusul varicelo-zosterian, însă vor dezvolta o formă mai ușoară de boala și vor avea un risc mai scăzut de apariție a complicațiilor bolii. De asemenea, s-a constatat faptul că pacienții bolnavi de varicelă dar care sunt vaccinați vor prezenta vezicule care nu formează cruste; acești pacienți pot răspândi virusul până în momentul în care nu mai apar vezicule noi.

Tabloul clinic al varicelei

Varicela este o afecțiune care evoluează în mai multe etape, după cum urmează:

• Incubația: reprezintă intervalul de timp cuprins între contactul cu persoana bolnavă și apariția primelor manifestări ale bolii; durează aproximativ 2 săptămâni;
• Perioada prodromală: durează aproximativ 2-3 zile și se caracterizează prin manifestări generale precum:

• stare generală proastă;
• iritabilitate;
• indispoziție;
• febră;
• astenie fizică;
• dureri musculare;
• cefalee;

• Perioada eruptivă: durează aproximativ o săptămână și este perioada caracteristică bolii, manifestată prin erupția cutanată specifică- exantemul caracteristic:

• la debut erupția este localizată pe corp, ulterior se extinde la nivelul feței și la nivelul membrelor;
• poate fi însoțită de febră;
• erupția este nedureroasă;
• erupția poate fi ușor pruriginoasă;
• elementele eruptive sunt delimitate de zone sănătoase;
• la debut erupția este alcătuită din macule cu dimensiuni mici, de formă rotundă sau ovală, de culoare roșie sau roz;
• în evoluție maculele devin papule;
• ulterior papulele se transformă în vezicule de formă ovalară sau rotundă, de dimensiuni variabile, în interior cu un conținut lichid, clar, incolor;
• veziculele sunt înconjurate de o areolă de culoare roșie, eritematoasă;
• veziculele care se rup, lasă să se scurgă întreg conținutul;
• veziculele care nu se rup, în 12-24 ore se deprimă, se turtesc iar în 3-4 zile formează cruste;
• în primele 5-7 zile se formează zilnic leziuni noi cutanate care evoluează spre vezicule;
• în aproximativ o săptămână, toate veziculele se sparg și formează cruste.

În evoluție, afecțiunea tinde spre vindecare, marea majoritate a cazurilor de varicelă fiind ușoare, fără apariția complicațiilor. După vindecare, pacientul prezintă imunitate de lungă durată în fața bolii.

Simptome se alarmă care necesită spitalizare de urgență și tratament medical de specialitate:

• febră peste 39 grade Celsius;
• febră persistentă care nu cedează la antitermice;
• alterarea stării generale;
• confuzie, dezorientare temporo-spațială;
• redoare de ceafă;
• vărsături;
• dispnee;
• rash hemoragic;
• tuse intensă.

Stabilirea diagnosticului de varicelă

Stabilirea diagnosticului de varicelă se realizează de către medicul pediatru, medicul de familie sau medicul de boli infecțioase, în urma anamnezei, a istoricului medical și a examenului fizic care permite evidențierea erupției cutanate caracteristică bolii.

De asemenea, pentru un diagnostic de certitudine, medicul poate considera necesară efectuarea unor culturi de la nivelul veziculelor precum și evidențierea ADN-ului virusului varicelo-zosterian. În evoluție, se pot doza anticorpii anti virus varicelo-zosterian.

Complicațiile varicelei

Complicațiile varicelei apar, de cele mai multe ori, în cazul sugarilor (vârstă sub 1 an), adolescenților (vârstă peste 12 ani), femeilor însărcinate sau pacienților cu imunosupresie. Cele mai grave complicații sunt reprezentate de:

• pneumonii;
• hemoragii;
• septicemii;
• deshidratare severă;
• infecții bacteriene tegumentare;
• encefalită;
• ataxie cerebeloasă.

Pentru prevenirea complicațiilor mai sus menționate, se recomandă ca persoanele care se află în categoria de risc crescut și care se îmbolnăvesc de varicelă să primească îngrijiri medicale în spital pentru a beneficia de o monitorizare amplă și pentru a preveni complicațiile fatale precum decesul. De cele mai multe ori, complicațiile apar în rândul pacienților nevaccinați.

Tratamentul varicelei

Tratamentul varicelei depinde foarte mult de intensitatea manifestărilor clinice; marea majoritate a cazurilor nu necesită internare în spital. Măsurile generale de tratament cuprind:

• medicamente antivirale: Aciclovir, Valaciclovir sau Famciclovir; eficacitatea tratamentului este crescută dacă acesta se administrează în primele 24 ore de la debutul erupției cutanate;
• medicamente antitermice: pentru combaterea febrei; ghidurile de specialitate recomandă evitarea Aspirinei sau a Ibuprofenului, acestea fiind asociate cu creșterea riscului de complicații;
• medicamente antiemetice: pentru combaterea vărsăturilor;
• antihistaminicele: au capacitatea de a reduce pruritul intens;
• hidratare adecvată: apă, ceai, săruri de rehidratare, supe;
• aplicarea locală a loțiunilor mentolate care ameliorează pruritul;
• evitarea ruperii leziunilor sau a scărpinării;
• alimentație echilibrată: fructe și legume proaspete.

Prevenția varicelei

Cea mai sigură și eficientă modalitate de a preveni apariția varicelei este reprezentată de vaccinare. La nivel național, schema de vaccinare împotriva virusului varicelo-zosterian cuprinde două doze de vaccin, la 12-15 luni respectiv la 4-6 ani. Vaccinul asigură protecție împotriva bolii deoarece marea majoritate a persoanelor vaccinate nu vor face boala. Există situații în care varicela poate să apară la pacienții vaccinați, însă forma clinică este una ușoară iar riscul de complicații este extrem de scăzut.

Dacă un pacient nu a beneficiat de vaccinul împotriva virusului varicelo-zosterian până la vârsta de 13 ani și nici nu a prezentat boala până la acel moment, se recomandă vaccinarea cu 2 doze de vaccin la o distanță de minim 28 zile între doze.

Categorii populaționale care ar trebui să beneficieze de vaccinare:

• personalul medical sanitar;
• persoanele care lucrează în învățământ;
• studenții;
• personalul militar;
• pacientele de sex feminin înainte de a concepe un copil;
• îngrijitorii din azilele de bătrâni;
• copiii din centrele de plasament;
• personalul din închisori.

Bibliografie:

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/chickenpox/symptoms-causes/syc-20351282

https://www.cdc.gov/chickenpox/hcp/index.html

https://www.cdc.gov/chickenpox/index.html

https://www.who.int/teams/health-product-policy-and-standards/standards-and-specifications/vaccine-standardization/varicella