Analizele la ficat - ce investigatii sunt necesare pentru evaluarea ficatului

O buna evaluare a ficatului este efectuata printr-o discutie amanuntita cu pacientul si o serie de investigatii, ce includ atat examene clinice, cat si teste de laborator si imagistice.

  Acesti pasi sunt esentiali in diagnosticarea afectiunilor hepatice, cum ar fi hepatita, ciroza, steatoza hepatica (ficatul gras) sau cancerul hepatic.

Vezi in continuare care sunt principalele investigatii utilizate in evaluarea ficatului.

Consultul de specialitate

Acesta curpinde o discutie detaliata cu pacientul (anamneza), concentrata pe simptomatologia manifestata si istoricul sau medical, ce poate orienta medicul asupra natura patologiei hepatice.

Examenul clinic consta uzual in palparea abdomenului pentru a verifica daca ficatul este marit in volum sau dureros la atingere, pentru a evalua semnele de ascita (lichid prezent in cavitatea abdominala) sau de icter (culoare galbena a pielii si ochilor).

Analize de laborator (analize de sange)

Aceste investigatii ajuta la evaluarea functiei ficatului si a cailor biliare (cele doua functionand in stransa legatura) si la detectarea semnelor de inflamatie din corp.

• Transaminazele (TGO/AST, TGP/ALT) – aspartataminotransferaza (AST) si alaninaminotransferaza (ALT) sunt doua enzime hepatice ce masoara afectarea celulelor hepatice. Niveluri ridicate pot indica o leziune directa a ficatului sau inflamatie la acest nivel.
• Fosfataza alcalina (ALP) – este un marker biologic ce poate indica afectarea sistemelor hepatobiliar, osos si intestinal. Acest test de laborator masoara cantitatea enzimei in organism si, impreuna cu alte analize specifice, poate determina functionarea defectuoasa a ficatului si a cailor biliare.
• Bilirubina – poate fi indicata atunci cand medicul observa clinic o culoare icterica a tegumentelor, dar si de rutina, pentru a observa buna functionare a ficatului si a cailor biliare. In cazul in care apar modificari ale valorii acestei analize, este indicata masurarea fractiilor bilirubinei (directa si indirecta) pentru a orienta procesul diagnostic.
• Albumina – reprezinta o proteina produsa de celulele hepatice, astfel ca un nivel scazut de albumina indica o functie deficitara a ficatului.
• Gamaglutamiltransferaza (GGT) – este o enzima localizata la nivelul ficatului si ductelor biliare, care, atunci cand are valori marite, poate indica obstructia cailor biliare (colestaza), consum cronic de alcool, administrarea medicamentelor cu toxicitate hepatica crescuta, ciroza sau tumori hepatice.
• Timpul de protrombina – masora capacitatea ficatului de a produce proteine necesare in procesul de coagulare a sangelui.

Analize de laborator specifice pentru hepatitele virale.

Virusurile frecvent implicate in aceste infectii sunt B, C si D.  Diferiti markeri virali sau combinatii ale acestora sunt detectati pentru a identifica prezenta si stadiul infectiei sau pentru a o infirma. Aceste analize pot stabili, de asemenea, daca pacientul are prezinta imunitate impotriva infectiei cu virus B in urma vaccinarii.

Markerii serologici recoltati sunt:

• Ag. HBs (antigenul de suprafata al virusului hepatic B) – prezenta infectiei cu virusul B
• Ac. (anticorpi) anti-HBs – daca sunt prezenti in titru mare indica imunitate impotriva infectiei cu virus B
• Ac. anti-HBc (IgM – prezenti in infectia acuta si IgG – denota infectia cronica)
• Ag. HBe – sugereaza replicare virala activa
• Ac. anti-HBe – raspunsul imun normal impotriva Ag. HBe.

Hepatita cu virus A reprezinta o boala autolimitanta (se remite in timp fara tratament), ce apare mai frecvent la copii, fiind cunoscuta si sub numele de “boala mainilor murdare”.

Investigatii imagistice pentru ficat

• Ecografia abdominala – poate fi prima investigatie recomandata de medicul specialist Gastroenterolog sau Internist pentru evaluarea ficatului. Aceasta poate evalua cu acuratete aspectul ecografic al ficatului si al colecistului, vascularizatia hepatica si raportul dintre acesta si celelalte organe abdominale. 

Ecografia poate detecta cu acuratete steatoza hepatica (ficatul gras), ciroza hepatica, prezenta ascitei (lichid in cavitatea abdominala), a tumorilor hepatice, dar si integritatea ductelor biliare si a colecistului.

• Tomografia computerizata (CT) – poate oferi imagini foarte detaliate ale structurii hepatice, fiind un real ajutor in detectarea leziunilor, tumorilor si metastazelor hepatice. Ofera, de asemenea, o buna perspectiva asupra relatiei anatomice dintre ficat si structurile din vecinatate.
• Rezonanta magnetica (RMN/ IRM) – ofera o claritate superioara tomografiei computerizate atunci cand vine vorba de caracteristicile tesutului hepatic, reusind sa obtina distinctia intre tumorile benigne si maligne. De asemenea, daca medicul suspicioneaza o afectare a sistemului biliar, poate recomanda efectuarea MRCP (colangiopancreatografie prin rezonanta magnetica) – un examen imagistic ce produce imagini detaliate ale sistemelor hepatobiliar si pancreatic.
• Elastografia (FibroScan) – reprezinta o tehnica noninvaziva ce evalueaza gradul de fibroza al tesutului hepatic (tesutul ce formeaza “cicatricile” hepatice); este utilizata in diagnosticul si evaluarea periodica a cirozei, unde gradul de fibroza hepatica poate avansa odata cu evolutia bolii.

Biopsia hepatica

Biopsia hepatica este o procedura invaziva, sigura, ce consta in punctionarea ficatului cu un ac fin si prelevarea unei mici mostre de tesut hepatic pentru a fi examinata microscopic. Poate fi efectuata cu ajutorul ghidajului ecografic sau palpator. Este considerata standardul de aur in diagnosticul patologiilor hepatice, insa nu este utilizata frecvent, deoarece majoritatea bolilor hepatice nu necesita acest tip de investigatie pentru a putea fi diagnosticate si tratate.

Biopsia hepatica este necesara atunci cand medicul doreste sa determine gradul de inflamatie, fibroza sau prezenta cancerului hepatic. Este indicata atunci cand celelalte teste nu pot furniza un diagnostic clar sau gradul de afectare hepatica nu poate fi stabilit prin intermediul altor investigatii.

În funcție de simptomele pacientului și de istoricul medical, medicul va alege combinația de teste care să ofere informațiile cele mai relevante despre sănătatea ficatului și să ajute la stabilirea unui diagnostic corect.

Bibliografie:

Pandey N, Hoilat GJ, John S. Liver Biopsy. [Updated 2023 Jul 24]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2024 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK470567/

https://www.hepb.org/

Whitfield, J. B. (2001). Gamma Glutamyl Transferase. Critical Reviews in Clinical Laboratory Sciences, 38(4), 263–355. https://doi.org/10.1080/20014091084227