Pietre la rinichi (litiaza renală), de la simple dureri la tratament si comlicatii

Ce sunt pietrele la rinichi?

Prezența pietrelor la rinichi poartă denumirea, în termeni medicali, de litiază renală. Calculii renali (pietrele) se formează din diferite substanțe chimice prezente în exces în urină.

În momentul în care capacitatea renală de a elimina reziduurile este depășită, acestea se pot depune sub formă de cristale; pe măsură ce cristalele cresc, se formează calculii renali care, la rândul lor, se pot deplasa de la locul de formare și pot ajunge în uretere, vezica urinară sau uretră, unde pot determina blocrea căilor urinare.

Studiile de specialitate arată faptul că pietrele la rinichi se formează mai frecvent în rândul persoanelor de sex masculin comparativ cu persoanele de sex feminin. La momentul formării, calculii renali sunt de dimensiuni mici, ulterior, pe măsură ce sărurile și mineralele se acumulează în exces și se depun, calculii cresc în dimensiuni.

Calculii renali

Există mai multe tipuri de calculi renali în funcție de elementele din care se formează, astfel:

• Calculi renali din oxalat de calciu: reprezintă forma cea mai frecvent întâlnită de calculi renali; principala cauză care determină apariția pietrelor de oxalat de calciu o reprezintă cantitatea crescută de calciu din urină și interacțiunea dintre acesta și oxalat;
• Calculi renali din fosfat de calciu: reprezintă o formă mai rară de calculi renali și se datorează acidozei tubulare renale;
• Calculi renali din acid uric: principala cauză care stă la baza formării calculilor de acid uric este reprezentată de incapacitatea cristalelor de acid uric de a se dizolva în urină; apare, în special, în rândul pacienților care consumă o cantitate foarte mică de apă;
• Calculi din fosfat amoniaco-magnezian: acest tip de calculi renali apar în cazul pacienților cu episoade repetate de infecții urinare înalte;
• Calculi renali din cistină: apar într-o afecțiune genetică, cistinuria; reprezintă cea mai rară formă de calculi renali.

Simptome

Tabloul clinic al pietrelor la rinichi devine semnificativ pentru pacient în momentul în care calculul a migrat de la nivelul locului de formare și a ajuns de-a lungul căilor urinare ducand la obstructia acestora. În perioada inițială, pietrele la rinichi sunt asimptomatice, însă, când cresc și se deplasează, determină apariția unui tablou clinic sugestiv și semnificativ. Cele mai frecvente simptome cu care se confruntă pacienții care prezintă pietre la rinichi sunt:

• Durere lombară de intensitate crescută;
• Polakiurie= pacientul urinează puțin din punct de vedere cantitativ, dar des;
• Hematurie = apariția sângelui în urină;
• Stări de greață;
• Vărsături;
• Stare generală alterată semnificativ;
• Frisoane sau febră;
• Transpirații excesive.

Durerea cauzată de pietrele la rinichi

Cel mai caracteristic și mai frecvent simptom al litiazei renale este durerea. Marea majoritate a pacienților care s-au confruntat de-a lungul vieții cu litiaza renală, afirmă faptul că durerile resimțite la nivelul zonei lombare sunt extrem de puternice și chinuitoare. Caracteristicile durerii atunci cand litiaza renala este obstructiva:

• Este cunoscută în termeni medicali sub denumirea de colică renală;
• Este localizată la nivelul regiunii lombare, la nivelul lojei renale, la nivelul zonei inghinale sau în partea laterală a abdomenului;
• Intensitatea durerii variază de la pacient la pacient însă, în marea majoritate a cazurilor, durerea are o intensitate crescută;
• Debutul durerii este unul brusc;
• Localizarea durerii se poate schimba pe măsură ce calculul migrează de-a lungul căilor urinare;
• Durerea poate iradia inclusiv la nivelul regiunii genitale.

Cauze de apariție

Există mai multe cauze care pot determina apariția calculilor renali. Cele mai frecvente sunt următoarele:

• Deshidratarea: lipsa unui aport hidric oral adecvat determină apariția calculilor renali deoarece mineralele și substanțele chimice nu se mai pot elimina în totalitate și se depun la nivelul rinichilor, formând astfel pietrele la rinichi;
• Zonele geografice calde și clima uscată: predispun la deshidratare;
• Regimul alimentar: persoanele cu un regim alimentar bogat în proteine au un risc mai mare de a dezvolta pietre la rinichi; de asemenea, consumul excesiv de sare sau zahăr predispune la apariția bolii;
• Obezitatea: crește riscul de apariție al litiazei renale;
• Antecedentele heredo-colaterale: prezența bolii în familie, la rudele de gradul I, crește considerabil riscul de apariție al afecțiunii;
• Medicamente: vitaminele, laxativele, antiacidele cu concentrații crescute în calciu, antidepresivele sau suplimentele alimentare bogate în vitamina C cresc riscul de apariție al bolii;
• Afecțiuni renale: acidoza tubulară, hiperparatiroidismul, infecțiile urinare repetate;
• Afecțiuni digestive: boala Crohn, colita ulcerativă, bypass gastric.

Când să mergi la medic

Vizita în cabinetul medicului specialist urolog este extrem de importantă de la primele manifestări clinice. Orice pacient care se confruntă cu durere localizată la nivelul lojelor renale, în partea lombară sau în zona pelvină, cu o durată de peste 60 minute, cu intensitate crescută, asociată cu tulburări de diureză și/sau micțiune (disurie, hematurie, polakiurie) trebuie să se prezinte de urgență la cel mai apropiat spital sau cabinet medical. De asemenea, un alt semnal de alarmă care ar trebui să trimită pacientul la medic este febra înaltă care nu cedează la antitermice obișnuite.

Pietrele blocate la nivelul căilor urinare pot fi extrem de dureroase iar implementarea unui tratament de specialitate este imperios necesară. În situația în care calculii sunt de dimensiuni mici, sunt asimptomatici. Din aceste considerente, este necesar un consult medical de specialitate.

Diagnostic

Pentru stabilirea diagnosticului de litiază renală, este nevoie de completarea tabloului clinic cu o serie de investigații paraclinice biologice și imagistice, precum:

• Analize de sânge: hemogramă, probe de inflamație, dozarea calciului seric total și ionic, determinarea nivelului de acid uric, creatinină, uree, rata filtrării glomerulare;
• Sumar de urină, urocultură, proteinurie;
• Ecografia pelvină: permite explorarea ecografică a rinichilor precum și a căilor urinare; poate evidenția prezența calculilor, poate aprecia numărul, poziția precum, dimensiunea acestora si gradul de obstructie pe care il determina;
• Computer tomografia: se poate efectua pentru o caracterizare mult mai fidela a litiazei renale, a duritatii  si implicit a celui mai bun mod de abordare;
• Analiza pietrelor eliminate: are ca scop prelevarea pietrelor și analizarea acestora cu scopul de a determina elementele constituente ale acestora.

Tratament

Abordarea terapeutică a pacientului cu pietre la rinichi depinde foarte mult de dimensiunea calculilor renali, precum și de cauza care a contribuit la declanșarea bolii.

• În cazul în care pacientul prezintă unul sau mai mulți calculi cu dimensiuni mai mici de 4mm, tratamentul este unul non-invaziv și cuprinde următoarele principii:

• Hidratare corespunzătoare cu minim 2.5 L apă pentru a facilita eliminarea calculilor;
• Medicamente antialgice si anti-inflamatoare împotriva durerilor colicative renale;
• Medicamente antispastice pentru calmarea spasmelor musculare ureterale;
• Medicamente antipiretice în cazul pacienților care prezintă febră înaltă;
• Antibiotice pentru tratarea infecțiilor urinare.

• În cazul în care pacientul prezintă unul sau mai mulți calculi voluminosi, tratamentul poate necesita următoarele intervenții:

• Litotriția extracorporeală: constă în fragmentarea calculilor renali cu ajutorul unor ultrasunete aplicate extern; obiectivul constă în ușurarea procesului de eliminare a calculilor renali prin fragmentarea acestora; intervenția durează aproximativ 50 minute; deoarece procedura poate fi dureroasă, se poate realiza cu sedare sau anestezie; se recomandă în situațiile în care calculii renali depășesc diametrul de 2cm;
• Nefrolitotomia percutanată: constă în îndepărtarea pe cale chirurgicală a calculilor renali prin efectuarea unei mici incizii în zona lombară cu scopul de a creea o poartă de acces pentru nefroscop (instrument specializat care poate extrage pietrele renale întregi sau după ce le fragmentează); intervenția se realizează sub anestezie generală;
• Ureteroscopia: se efectuează sub anestezie generală; este indicată în cazul pietrelor cu dimensiuni mai mici de 1.5cm; intervenția presupune utilizarea unui ureteroscop (instrument lung, subțire, prevăzut la unul din capete cu o cameră video) precum și a altor instrumente cu scopul de a  îndepărta o piatră blocată la nivelul ureterului; după îndepărtarea pietrei, se montează un stent la nivelul ureterului pentru a stimula procesul de vindecare.

Complicații pietre la rinichi

Cele mai frecvente complicații ale pietrelor la rinichi sunt:

• Blocajul calculilor la nivelul rinichilor sau la nivelul căilor urinare;
• Nefrita sau pielonefrita;
• Infecțiile urinare înalte;
• Apariția abcesului renal;
• Apariția stenozelor cu localizări diverse de-a lungul căilor urinare;
• Afectarea funcției renale.

Prevenție

Formarea calculilor renali poate fi evitată prin implementarea unor măsuri simple de prevenție, precum:

• Hidratare adecvată: minim 2.5l lichide/zi- apă, ceaiuri, apă minerală, sucuri naturale, limonadă;
• Aport crescut de fructe bogate în acid citric- portocale, lămâi, grepfrut;
• Aport crescut de magneziu: avocado, fasole, năut, linte;
• Aport scăzut de sare;
• Alimentele proteice animale trebuie consumate cu prudență;
• Evită suplimentele alimentare bogate în vitamina C.

Bibliografie:

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/kidney-stones/symptoms-causes/syc-20355755

https://www.kidney.org/atoz/content/kidneystones

https://www.urologyhealth.org/urology-a-z/k/kidney-stones

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/15604-kidney-stones