Tot ce trebuie să știi despre incontinența urinară

Incontinența urinară se referă la pierderea involuntară de urină. Nu este o boală în sine, ci un simptom al unei disfuncții a vezicii urinare sau a mușchilor planșeului pelvin. Cu toate că poate afecta semnificativ calitatea vieții, există numeroase opțiuni de tratament. Iată ce trebuie să știi despre această boală.

Tipuri de incontinență urinară și cauzele acestora

Pierderea involuntară de urină (incontinența urinară) se manifestă în diverse moduri, fiecare având cauze specifice:

Incontinența de stres / efort

Acesta este cea mai frecventă formă de incontinentă urinară. Se manifestă prin pierderea de urină la efort fizic, cum ar fi tusea, strănutul, râsul, ridicarea de greutăți sau exercițiile fizice. Apare din cauza slăbirii mușchilor planșeului pelvin, care nu mai pot susține adecvat vezica urinară și uretra. 

Cauzele acestei slăbiri pot include:

• sarcina și nașterea (mai ales nașterea vaginală);
• menopauza (din cauza scăderii nivelului de estrogen);
• andropauza (scăderea testosteronului poate cauza slăbirea mușchilor planșeului pelvin);
• îmbătrânirea organismului (mușchii vezicii își pierd tonusul);
• obezitatea (presiune crescută asupra vezicii);
• tusea cronică (cauzată de afecțiuni precum bronșita sau astmul);
• intervențiile chirurgicale pelvine (ex: histerectomie la femei, operații de prostată la bărbați). 

Incontinența de urgență (vezică hiperactivă)

Se caracterizează printr-o nevoie bruscă și puternică de a urina, urmată de pierderi involuntare dacă nu se ajunge rapid la toaletă. Aceasta se datorează contracțiilor involuntare ale mușchilor vezicii urinare, chiar și când volumul de urină este mic. Cauzele pot fi: 

• iritații ale vezicii urinare - ex: infecțiile urinare;
• probleme neurologice (scleroza multiplă, boala Parkinson, AVC-ul, tumorile cerebrale, leziuni ale măduvei spinării) ce interferează cu semnalele nervoase care controlează vezica; 
• anumite medicamente - diuretice, sedative; 
• consumul de cafeină, alcool sau alimente iritante.

Incontinența mixtă

Este o combinație a incontinenței de stres și a celei de urgență.

Incontinența prin preaplin

Apare atunci când vezica urinară nu se golește complet, iar urina începe să se scurgă constant, în cantități mici. Este mai frecventă la bărbați și este adesea cauzată de: 

• obstrucții - posibil asociate unor patologii precum  prostată mărită (hiperplazia benignă de prostată) sau cancerul de prostată; 
• alte cauze - calculii vezicali sau tumorile vezicale.

Incontinența funcțională

Se referă la pierderea de urină cauzată de o incapacitate fizică sau mentală de a ajunge la toaletă la timp, chiar dacă sistemul urinar funcționează normal. Exemple frecvente:

• problemele de mobilitate;
• demența.

Incontinența totală

Reprezintă pierderea continuă și involuntară de urină, adesea din cauza unei probleme congenitale, leziuni ale măduvei spinării sau fistule.

Enurezis (incontinența de noapte)

Este pierderea involuntară de urină în timpul somnului. Este comună la copii, dar poate persista și la adulți. Cauzele pot fi diverse, de la maturarea incompletă a controlului vezicii la probleme de sănătate subiacente.

Pe lângă cauzele specifice fiecărui tip, constipația poate afecta terminațiile nervoase vezicale și pune presiune asupra vezicii urinare, contribuind la incontinență. De asemenea, intervențiile chirurgicale sau radioterapia pentru cancerul de prostată pot afecta controlul vezicii urinare la bărbați.

Simptome asociate cu incontinență urinară

Principalul simptom este pierderea involuntară de urină. Aceasta poate varia de la câteva picături la o golire completă a vezicii. Alte simptome asociate pot include:

• senzația de vezică plină sau presiune;
• senzația de golire incompletă a vezicii;
• nevoia frecventă de a urina;
• nevoia urgentă și bruscă de a urina;
• disconfortul la urinare.

Cum se pune diagnosticul de incontinență urinară?

Pentru un diagnostic precis, un medic urolog va colecta un istoric medical detaliat și va efectua un examen fizic. Jurnalul micțional ținut de pacient (adnotări despre frecvența urinărilor, volumul de urină eliminată și episoadele de incontinență) este, de asemenea, esențial pentru diagnosticare. Alte investigații specifice:

• analiza urinei - pentru a exclude infecțiile urinare;
• testul de stres - pacientul tușește sau strănută cu vezica plină pentru a se putea observa scurgerile;
• ecografie abdominală / pelvină - pentru a vizualiza organele urinare și a detecta eventuale anomalii, ori urina reziduală după urinare;
• cistoscopia - examinarea vezicii urinare cu un tub subțire și flexibil;
• examenul urodinamic - măsoară presiunea în vezica urinară și uretră în timpul umplerii și golirii.

Opțiuni de tratament pentru incontinența urinară

Schema de tratament pentru incontinența urinară depinde de tipul și severitatea acesteia, precum și de cauzele subiacente. Opțiunile pot include:

Modificări ale stilului de viață și terapii conservatoare

• exerciții Kegel: întăresc mușchii planșeului pelvin și pot fi foarte eficiente, în special pentru incontinența de stres; presupun contractarea și relaxarea repetată a mușchilor pelvini;
• antrenamentul vezicii urinare - presupune prelungirea treptată a intervalelor dintre vizitele la toaletă, pentru a crește capacitatea vezicii urinare;
• gestionarea greutății - pierderea kilogramelor în plus poate reduce presiunea asupra vezicii urinare;
• modificări dietetice - evitarea cofeinei, alcoolului, băuturilor carbogazoase, alimentelor picante și acide;
• consumul adecvat de lichide - evitarea deshidratării (care poate irita vezica) și a excesului de lichide;
• tratarea constipației - asigurarea unui tranzit intestinal regulat;
• renunțarea la fumat - fumatul poate agrava tusea și, implicit, incontinența de stres;
• purtarea unor produse absorbante - ex scutece pentru adulți, lenjerie intimă absorbantă pentru a gestiona scurgerile și a menține igiena.

Terapie medicamentoasă

• anticolinergice: pentru incontinența de urgență; reduc contracțiile vezicii urinare;
• estrogeni vaginali: pentru pacientele aflate la menopauză; ajută la întărirea țesuturilor vaginale și uretrale.

Intervenții minim invazive și chirurgicale

• injectarea de agenți de volum (colagen, substanțe sintetice) în jurul uretrei pentru a îmbunătăți închiderea acesteia;
• plasarea de bandelete suburetrale pentru susținerea uretrei în caz de incontinență de efort;
• implantarea de baloane ajustabile periuretrale pentru controlul presiunii uretrale;
• montarea unui sfincter urinar artificial – o opțiune mai frecventă la bărbați, mai ales după prostatectomie;
• utilizarea injecțiilor cu toxină botulinică în vezică pentru tratarea vezicii hiperactive;
• neuromodularea sacratală – stimularea electrică a nervilor care controlează vezica;
• chirurgia de suspensie pubovaginală – o tehnică folosită mai ales în cazurile severe;
• cistoplastia de augmentare – intervenție rară, destinată cazurilor complexe, în care vezica este mărită pentru a-i crește capacitatea.

Prevenirea incontinenței urinare 

Deși nu toate tipurile de incontinență pot fi prevenite, anumite măsuri pot reduce riscul sau ameliora simptomele:

• menținerea unei greutăți corporale sănătoase;
• efectuarea regulată a exercițiilor Kegel;
• adoptarea unei diete bogate în fibre pentru a preveni constipația;
• evitarea consumului excesiv de cofeină și alcool;
• tratarea promptă a infecțiilor urinare;
• evitarea fumatului;
• adoptarea unei posturi corecte la urinare;
• consumul adecvat de apă pe parcursul zilei.

Incontinența urinară este o condiție medicală ce poate fi gestionată eficient. De la modificări simple ale stilului de viață și exerciții specifice, până la tratamente medicamentoase și intervenții chirurgicale moderne, există numeroase opțiuni pentru a-ți îmbunătăți calitatea vieții. 

Nu ezita să discuți deschis cu un medic urolog despre simptomele tale. Acesta îți va putea oferi un diagnostic corect și un plan de tratament personalizat, adaptat nevoilor tale. Nu uita: o abordare proactivă te poate ajuta să depășești disconfortul și să te bucuri din nou de o viață activă și împlinită! 

Disclaimer: Acest articol are un rol strict informativ, iar informațiile prezentate nu înlocuiesc sfatul avizat al specialistului. Dacă te confrunți cu simptome neplăcute, adresează-te cât mai curând unui medic. Numai acesta este în măsură să îți evalueze starea de sănătate și să recomande testele necesare sau măsurile de tratament adecvate pentru ameliorarea simptomelor! 

 

BIBLIOGRAFIE: 

 

https://www.nia.nih.gov/health/bladder-health-and-incontinence/urinary-incontinence-older-adults 

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17596-urinary-incontinence

https://www.urologyhealth.org/urology-a-z/u/urinary-incontinence