Displazia de sold: cauze, simptome, diagnosticare si optiuni de tratament

Displazia de sold reprezinta o afectiune ortopedica, caracterizata prin dezvoltarea anormala a articulatiei soldului, afectand stabilitatea si mobilitatea acesteia. Des intalnita atat la sugari, dar si la adulti, aceasta afectiune poate duce la dureri si dificultati in mers daca nu este tratata la timp. In continuare, vom explora cauzele, simptomele, metodele de diagnostic si optiunile de tratament, subliniind importanta interventiei precoce pentru prevenirea complicatiilor pe termen lung. 

Cauzele displaziei de sold 

Displazia de sold apare ca urmare a unor factori multipli care influenteaza dezvoltarea normala a articulatiei soldului. Cauzele pot fi genetice, mecanice, hormonale sau legate de mediu. 

Factori genetici

Displazia de sold are o componenta genetica semnificativa. Daca in familie exista antecedente de displazie sau alte afectiuni ale articulatiilor, riscul de aparitie creste considerabil. Copiii ai caror parinti sau frati sufera de aceasta afectiune au o predispozitie mai mare de a dezvolta displazie.

Desi factorul genetic este important, anumite mutatii genetice pot contribui la dezvoltarea anormala a articulatiei soldului. Cercetarile indica existenta unor gene care afecteaza structura si functia ligamentelor sau formarea acetabulului (cavitatea soldului), crescand astfel riscul de displazie.

Factori mecanici

Pozitia in care fatul se afla in uter poate influenta dezvoltarea soldului. Pozitia pelviana, in care picioarele fatului sunt orientate in sus, creste riscul ca articulatia soldului sa nu se dezvolte corespunzator. Aceasta pozitie exercita presiune asupra articulatiei, limitand dezvoltarea normala.

Compresia exercitata asupra fatului din cauza spatiului restrans in uter, in special in sarcini multiple sau in cazul unei cantitati reduse de lichid amniotic, poate afecta dezvoltarea soldului. Presiunea exercitata pe articulatii poate impiedica formarea corecta a cavitatii acetabulare si a capului femural.

Factori hormonali

In timpul sarcinii, hormonii materni, in special relaxina, au rolul de a relaxa ligamentele pentru a facilita nasterea. Totusi, aceasta relaxare poate afecta si ligamentele fatului, facandu-le mai elastice si instabile. Aceasta instabilitate ligamentara poate contribui la displazia de sold, permitand capului femural sa iasa din cavitate.

Factori de mediu

Folosirea necorespunzatoare a hamurilor de transport sau a wrap-urilor care tin picioarele fatului lipite sau in extensie poate creste riscul de displazie. Este important ca picioarele copilului sa fie lasate sa se miste liber, intr-o pozitie naturala, cu genunchii usor indoiti si departati.

Miscarile usoare si normale ale copilului sunt esentiale pentru dezvoltarea corecta a articulatiilor. Lipsa miscarii sau imobilizarea prelungita, in special in primii ani de viata, poate contribui la dezvoltarea anormala a soldului. Activitatea fizica regulata sprijina formarea corecta a articulatiilor.

Alti factori de risc

Displazia de sold este mai frecventa la fete decat la baieti, cu un raport de aproximativ 4:1. Acest lucru este atribuit influentei hormonale asupra ligamentelor, care pot fi mai elastice la fete, crescand astfel instabilitatea articulatiei soldului.

Copiii nascuti prematur prezinta un risc crescut de displazie datorita dezvoltarii incomplete a articulatiilor. Formarea acetabulului si a ligamentelor poate fi insuficienta la momentul nasterii, ceea ce poate duce la o articulatie sold subdezvoltata si instabila.

Simptomele displaziei de sold

Displazia de sold poate prezenta simptome variate in functie de varsta pacientului si severitatea afectiunii. Detectarea timpurie a simptomelor este esentiala pentru un tratament eficient si pentru prevenirea complicatiilor.

Simptome la sugari si copii mici

La sugari si copii mici, simptomele displaziei de sold pot fi subtile, dar este important ca parintii si medicii sa fie atenti la urmatoarele semne:

• Asimetria pliurilor coapselor
  Un semn frecvent in displazia de sold este asimetria pliurilor pielii la nivelul coapselor. Parintii pot observa ca pliurile din spatele coapsei sau in zona feselor nu sunt simetrice atunci cand copilul este intins pe spate cu picioarele usor indoite. Desi asimetria pliurilor poate aparea si la copiii sanatosi, aceasta anomalie necesita evaluare suplimentara daca este insotita de alte simptome.
• Limitarea miscarii soldului
  Copilul poate prezenta o limitare a miscarii normale a soldului, mai ales la abductie (miscarea laterala a piciorului) sau rotatie. In timpul schimbarii scutecului sau al examinarii medicale, parintii sau medicul pot observa dificultati in deschiderea soldurilor sau o rezistenta neobisnuita la miscari.
• Instabilitatea soldului (sunete articulare la manipulare)
  Un alt semn caracteristic este instabilitatea articulatiei soldului, care poate fi identificata in timpul examinarii fizice. Testele Ortolani si Barlow pot evidentia un „clanc” distinct, un zgomot sau o senzatie de deplasare a capului femural in sau din cavitatea acetabulului. Acest zgomot indica faptul ca soldul nu este stabil si necesita evaluare suplimentara.
• Mersul intarziat sau mers anormal
  Copiii cu displazie pot intarzia mersul biped sau pot dezvolta un mers anormal atunci cand incep sa mearga. Mersul poate fi caracterizat prin intinderea sau rotirea anormala a piciorului afectat, mers in genunchi sau inclinarea trunchiului pentru a compensa instabilitatea soldului.

Simptome la adolescenti si adulti

Daca displazia nu este diagnosticata si tratata in copilarie, simptomele pot persista sau se pot agrava in adolescenta si la adulti:

• Durere la nivelul soldului sau coapsei
  Durerea este cel mai frecvent simptom la adulti si adolescenti cu displazie netratata. Aceasta durere poate fi localizata in zona soldului, in coapsa sau chiar in genunchi, datorita mecanicii anormale a mersului. Durerea poate fi intermitenta sau cronica, agravandu-se dupa activitati fizice.
• Senzatie de instabilitate sau disconfort in timpul mersului
  Multi pacienti descriu o senzatie de instabilitate sau „alunecare” a soldului in timpul mersului. Acest disconfort afecteaza echilibrul si siguranta pacientului, determinandu-l sa evite activitatile fizice sau sa foloseasca suporturi, precum bastonul.
• Limitarea amplitudinii miscarii
  Limitarea miscarii poate afecta activitatile zilnice, cum ar fi aplecarea, rotatia soldului sau urcatul scarii. Aceasta limitare poate duce la o postura anormala si la solicitarea altor articulatii, ceea ce contribuie la dureri suplimentare si disconfort.
• Durere la urcat scari sau stat in picioare perioade lungi
  Activitatile care pun presiune suplimentara pe articulatia soldului, cum ar fi urcatul scarii sau statul in picioare timp indelungat, pot provoca durere semnificativa. Acest simptom afecteaza calitatea vietii, limitand independenta pacientului.

Simptome severe si complicatii

Daca displazia ramane netratata, pot aparea complicatii grave:

• Artrita precoce
  Instabilitatea articulatiei soldului si uzura anormala a cartilajului pot duce la dezvoltarea artritei precoce. Aceasta afectiune provoaca dureri cronice, inflamatie si limitarea severa a miscarii, necesitand uneori interventii chirurgicale complexe, precum artroplastia de sold.
• Durere cronica
  Durerea cronica poate afecta grav calitatea vietii pacientului, limitand activitatile zilnice si afectand bunastarea emotionala si psihologica. Gestionarea durerii devine o componenta esentiala a tratamentului in astfel de cazuri.

Diagnosticarea displaziei de sold

Diagnosticul corect si prompt al displaziei de sold este esential pentru prevenirea complicatiilor si alegerea tratamentului potrivit. 

Examen clinic

Medicul va colecta informatii despre istoricul medical al copilului sau adultului, inclusiv eventuale antecedente familiale de displazie, complicatii la nastere, prematuritate sau alte afectiuni ortopedice.

Examinarea fizica este concentrata pe verificarea unor semne specifice (Ortolani, Barlow).  In special in cazul sugarilor, examenul Ortolani si Barlow sunt testele standard folosite pentru diagnosticare:

• Testul Ortolani: medicul ridica si roteste usor soldul copilului pentru a verifica daca capul femural revine in cavitatea acetabulului. Un „clanc” pozitiv sugereaza o reducere a soldului.
• Testul Barlow: medicul incearca sa deplaseze capul femural din cavitate cu o presiune usoara. Un rezultat pozitiv indica instabilitate si predispozitie la dislocatie.

Investigatii imagistice

Radiografia ofera imagini clare ale oaselor si articulatiei soldului, fiind utila dupa varsta de 4-6 luni, cand oasele sunt suficient calcificate pentru a fi vizibile.

Ecografia este metoda de electie in primele luni, permitand evaluarea cartilajului si a stabilitatii articulatiei fara expunere la radiatii.

RMN-ul este folosit in cazurile complexe pentru o evaluare detaliata a cartilajului si ligamentelor, inainte de interventii chirurgicale.

Alte teste

Testul Trendelenburg evalueaza functia muschilor abductori ai soldului la adulti. Un rezultat pozitiv indica instabilitate si slabiciune musculara. Alte afectiuni ale soldului, cum ar fi osteonecroza capului femural sau bursita, trebuie excluse pentru un diagnostic corect si un tratament adecvat.

Optiuni de tratament

Tratamentul displaziei de sold depinde de varsta pacientului, severitatea afectiunii si momentul diagnosticarii. Obiectivul este corectarea stabilitatii soldului, reducerea durerii si prevenirea complicatiilor pe termen lung. Tratamentul poate varia de la metode conservatoare si nechirurgicale la interventii chirurgicale complexe.

Tratament conservator

Tratamentul conservator este adesea recomandat in stadiile incipiente ale displaziei, mai ales la sugari si copii mici. Acesta include monitorizarea atenta si utilizarea dispozitivelor ortopedice.

In cazurile usoare, medicul poate recomanda monitorizarea periodica a dezvoltarii soldului fara interventii imediate. Controlul regulat implica examene clinice si ecografii pentru a evalua stabilitatea soldului si formarea acetabulului. Aceasta abordare este utila daca articulatia este stabila sau daca simptomele sunt minime.

Hamurile Pavlik sunt cele mai utilizate dispozitive ortopedice pentru tratarea displaziei la sugari sub 6 luni. Aceste hamuri mentin picioarele copilului intr-o pozitie usoara de abductie (departate si usor indoite), permitand capului femural sa ramana in cavitatea acetabulului in timpul cresterii si dezvoltarii normale.

In cazul copiilor mai mari sau atunci cand hamul Pavlik nu este eficient, se pot utiliza alte dispozitive ortopedice:

• Orteze rigide: mentin pozitia soldului in timpul somnului sau al activitatii fizice usoare.
• Cast ortopedic: utilizat pentru stabilizarea soldului in cazurile mai severe sau dupa o reductie inchisa.

Pentru copiii care incep sa mearga sau pentru cei cu stabilitate redusa, terapia fizica si ocupationala sunt esentiale. Exercitiile specifice intaresc musculatura abductoare si imbunatatesc mobilitatea soldului. Exemple de exercitii includ:

• Miscari pasive ale soldului sub supravegherea medicului.
• Exercitii active pentru imbunatatirea echilibrului si coordonarii.
• Activitati zilnice adaptate pentru a sprijini dezvoltarea corecta a mersului.

Tratament nechirurgical

Tratamentul nechirurgical este recomandat pentru pacientii in care displazia este moderata sau cand interventia chirurgicala nu este imediat necesara.

Fizioterapie si kinetoterapie

Aceste terapii sunt cruciale pentru imbunatatirea fortei musculare, corectarea posturii si mentinerea mobilitatii articulare. Kinetoterapia include:

• Exercitii de stretching: pentru imbunatatirea flexibilitatii muschilor si ligamentelor.
• Exercitii de intarire musculara: pentru musculatura abductoare si adductoare ale soldului.
• Activitati functionale: pentru imbunatatirea mersului si reducerea dezechilibrelor musculare.

Medicamente pentru durere (antiinflamatoare)

Durerea asociata cu displazia poate fi gestionata cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) precum ibuprofen sau naproxen. Acestea reduc inflamatia si permit pacientului sa participe activ la terapie. In cazuri severe, medicul poate prescrie analgezice mai puternice sau injectii locale cu corticosteroizi pentru ameliorarea durerii.

Tratament chirurgical

Chirurgia este indicata atunci cand tratamentele conservatoare si nechirurgicale nu sunt eficiente sau in cazurile avansate in care soldul este instabil si dureros.

Indicatii pentru interventie chirurgicala

• Lipsa imbunatatirii cu tratamente conservative.
• Dislocatii persistente sau recurente ale soldului.
• Durere severa si limitarea miscarilor care afecteaza calitatea vietii.
• Aparitia complicatiilor, cum ar fi artrita precoce.

Tipuri de interventii chirurgicale

• Reductie inchisa
  Procedura este efectuata fara incizii chirurgicale. Medicul manipuleaza soldul sub anestezie generala, realiniind capul femural in cavitatea acetabulului, dupa care se aplica un cast pentru a mentine pozitia corecta. Este utilizata mai ales la copii mici, cu articulatii care pot fi reduse manual.
• Reductie deschisa
  In cazurile in care reductia inchisa nu este posibila sau esueaza, se efectueaza reductia deschisa. Aceasta implica o incizie chirurgicala pentru a accesa articulatia soldului, corectarea pozitiei capului femural si eliminarea tesutului anormal care impiedica reducerea corecta. Interventia este urmata de aplicarea unui cast sau a unei orteze pentru mentinerea pozitiei corecte.
• Osteotomie pelviana sau femurala
  Osteotomia implica taierea si realinierea oaselor pentru a corecta anatomia soldului. Osteotomia pelviana corecteaza forma acetabulului pentru a imbunatati acoperirea capului femural. Osteotomia femurala ajusteaza pozitia si unghiul femurului pentru a imbunatati stabilitatea si functionarea soldului.

Recuperarea post-operatorie

Recuperarea include repaus initial, urmat de fizioterapie pentru refacerea fortei musculare si imbunatatirea mobilitatii. Durata recuperarii variaza in functie de tipul interventiei, dar poate dura intre 6 si 12 luni. Monitorizarea periodica prin imagistica si examinari clinice este esentiala pentru evaluarea progresului.

Tratamentul adultului cu displazie netratata

In cazul adultilor la care displazia nu a fost tratata sau a fost diagnosticata tardiv, optiunile de tratament sunt mai complexe.

• Artroplastie de sold
  In cazurile severe, artroplastia totala sau partiala a soldului este recomandata. Aceasta interventie implica inlocuirea articulatiei afectate cu o proteza, ameliorand durerea si imbunatatind mobilitatea.
• Gestionarea durerii cronice
  Pentru pacientii care nu pot beneficia de chirurgie, tratamentele includ fisioterapie regulata, medicamente antiinflamatoare, injectii cu corticosteroizi si utilizarea dispozitivelor ortopedice pentru reducerea durerii si imbunatatirea functionalitatii.

Prevenirea displaziei de sold

Desi nu toate cazurile de displazie de sold pot fi prevenite, exista mai multe masuri care pot reduce riscul aparitiei acestei afectiuni, mai ales la sugari si copii mici. Prevenirea implica atat adoptarea unor practici corecte in perioada prenatala si postnatala, cat si asigurarea unei dezvoltari sanatoase a articulatiei soldului in primii ani de viata.

Importanta ingrijirii prenatale

O ingrijire prenatala adecvata poate contribui la reducerea riscului de displazie:

• Control medical regulat in timpul sarcinii
  Monitorizarea sarcinii este esentiala pentru identificarea factorilor de risc, cum ar fi pozitia anormala a fatului sau alte complicatii care pot afecta dezvoltarea soldului. Medicul va urmari pozitia fatului si va oferi recomandari pentru o sarcina sanatoasa.
• Evitarea compresiei excesive in timpul sarcinii
  Compresia fatului, mai ales in ultimele luni de sarcina, poate contribui la dezvoltarea displaziei. Mamele trebuie sa evite activitatile care pot pune presiune suplimentara asupra abdomenului si sa adopte pozitii confortabile in timpul odihnei.

Practici corecte de ingrijire a sugarului

La nastere si in primii ani de viata, anumite masuri ajuta la prevenirea displaziei:

Pozitionarea corecta a soldurilor

• Sistemele de purtare ergonomice pentru bebelusi: este esential ca parintii sa utilizeze accesorii care sustin corect pozitia naturala a soldurilor, adica cu picioarele departate si genunchii indoiti (pozitia „M”). Utilizarea incorecta a marsupiilor, care mentin picioarele drepte sau apropiate, creste riscul de displazie.
• Schimbarea corecta a scutecelor: in timpul schimbarii scutecelor, parintii trebuie sa acorde atentie pozitiei copilului, asigurandu-se ca picioarele sunt usor departate si ca miscarea soldurilor nu este restrictionata.

Copiii nu trebuie asezati in pozitii care restrictioneaza miscarile soldurilor, cum ar fi pozitia cu picioarele drepte sau lipite. Miscarea libera si stimularea mersului gradual sunt importante pentru dezvoltarea articulatiilor.

Stimularea miscarii in copilarie

Miscarea si activitatea fizica sunt esentiale pentru dezvoltarea corecta a articulatiilor soldului:

Copiii trebuie incurajati sa se miste liber, sa se rostogoleasca, sa stea in sezut si, ulterior, sa mearga, intr-un mod natural. Miscarea libera stimuleaza dezvoltarea muschilor si a ligamentelor, contribuind la stabilizarea soldului.

Odata ce copilul incepe sa mearga, activitatile fizice regulate, precum alergarea usoara, sariturile si jocurile in aer liber, imbunatatesc forta musculara si stabilitatea articulatiilor. Participarea la activitati fizice sustinute ajuta la mentinerea sanatatii articulatiilor pe termen lung.

Monitorizarea si evaluarea dezvoltarii soldului

Detectarea timpurie a displaziei este cruciala pentru prevenirea complicatiilor.

• Evaluari medicale periodice
  Sugarii trebuie sa beneficieze de evaluari medicale regulate, in special in primele luni si ani de viata. Medicul poate efectua testele Ortolani si Barlow sau poate recomanda ecografii daca exista suspiciuni.
• Screening-ul ecografic
  In cazurile cu factori de risc, precum istoricul familial sau pozitia pelviana, medicul poate recomanda ecografii in primele saptamani de viata pentru o evaluare detaliata a soldului.

Displazia de sold este o afectiune care poate deteriora semnificativ calitatea vietii daca nu este diagnosticata si tratata la timp. Detectarea precoce si adoptarea unui plan de tratament adecvat sunt esentiale pentru prevenirea complicatiilor si asigurarea unei dezvoltari normale. Consulta un specialist daca observi simptome sau ai factori de risc, pentru a beneficia de cele mai bune optiuni terapeutice.

Surse: 

1. Australia, Healthdirect. “Hip Dysplasia.” Www.healthdirect.gov.au, 17 May 2021, www.healthdirect.gov.au/hip-dysplasia, accesat la 24.03.2025;
2. Cleveland Clinic. “Hip Dysplasia: Symptoms, Causes, Treatments, Tests & Recovery.” Cleveland Clinic, 24 July 2018, my.clevelandclinic.org/health/diseases/17903-hip-dysplasia, accesat la 24.03.2025;
3. Mayo Clinic. “Hip Dysplasia - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2018, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/hip-dysplasia/symptoms-causes/syc-20350209, accesat la 24.03.2025;
4. NHS . “Developmental Dysplasia of the Hip.” NHS, 8 Aug. 2022, www.nhs.uk/conditions/developmental-dysplasia-of-the-hip/, accesat la 24.03.2025.