Splenomegalia (splina mărită): cauze, simptome, diagnosticare și tratament

Splina joacă un rol crucial în dinamica sistemului imunitar și filtrarea sângelui, fiind implicată în producerea sau stocarea globulelor albe și distrugerea celulelor sanguine vechi sau deteriorate. Din cauza rolului său multifuncțional, spenomegalia (creșterea în dimensiune a splinei) poate afecta multiple procese fiziologice.

Splina mărită indică de obicei o problemă medicală subiacentă, ce poate varia de la infecții banale până la afecțiuni grave, cum ar fi anumite tipuri de cancer sau unele boli hepatice. Descoperă alaturi de noi cauzele, simptomele, metodele de diagnosticare și opțiunile de tratament pentru splenomegalie.

Splenomegalia (splina mărită): cauze

Splenomegalia poate fi cauzată de o gamă largă de afecțiuni, ce pot fi clasificate dupa cum urmează:

1. Infecții

Infecțiile se numără printre cele mai frecvente cauze ale splinei mărite:

• infecții virale:
  • mononucleoza infecțioasă: cauzată de virusul Epstein-Barr; este o cauză comună de splenomegalie, în special la copii și adulți tineri;
  • hepatitele virale (B, C): inflamația ficatului poate duce la o presiune crescută în vasele de sânge care ajung la splină, provocând mărirea acesteia;
  • HIV/SIDA: infecția cu HIV poate afecta sistemul imunitar și duce la splenomegalie;
  • citomegalovirus (CMV).
• infecții bacteriene:
  • endocardita bacteriană: infecție a membranei interioare a inimii;
  • tuberculoza: infecție cronică ce poate afecta diverse organe, inclusiv splina;
  • sifilisul;
  • bruceloza;
  • abcesul splenic.
• infecții parazitare:
  • malaria: splina lucrează intens pentru a filtra celulele roșii infectate, ceea ce duce la mărirea sa;
  • schistosomiaza;
  • toxoplasmoza;
  • leishmanioza viscerală (Kala-azar);
• infecții fungice:
  • histoplasmoza diseminată.

2. Boli hepatice

Afecțiunile care afectează ficatul pot cauza splenomegalie prin creșterea presiunii în vena portă (care transportă sânge de la splină la ficat), fenomen cunoscut sub numele de hipertensiune portală:

• ciroza hepatică: cicatrizarea avansată a ficatului, cel mai adesea cauzată de hepatita cronică sau consumul excesiv de alcool;
• hepatita cronică;
• steatohepatita non-alcoolică (NASH): forma avansată a bolii ficatului gras non-alcoolic, care poate progresa la ciroză;
• tromboza venei porte sau a venelor hepatice: blocarea fluxului sanguin prin cheaguri de sânge în aceste vene.

3. Tulburări hematologice și unele tipuri de cancer

Anumite boli ale sângelui și tipuri de cancer pot duce la splenomegalie, deoarece splina este implicată în producerea și filtrarea celulelor sanguine:

• anemii hemolitice: afecțiuni manifestate prin distrugerea prematură a celulelor roșii; splina lucrează în exces pentru a le elimina (ex: anemia falciformă, sferocitoza ereditară, talasemia, anemia hemolitică autoimună);
• leucemii: tipuri de cancer care afectează celulele sanguine albe (leucocitele) și care pot infiltra splina cu celule maligne (ex: leucemia mieloidă cronică - LMC, leucemia limfatică cronică - LLC);
• limfoame: cancere ale sistemului limfatic (ex: limfomul Hodgkin, limfomul non-Hodgkin), care pot implica și splina;
• tulburări mieloproliferative: boli manifestate printr-o producție în exces de celule roșii la nivelul măduvei osoase (ex: mielofibroza, policitemia vera, trombocitemia esențială);
• afecțiuni mieloproliferative cronice.

4. Boli inflamatorii și autoimune

Inflamația cronică sau o activitate excesivă a sistemului imunitar pot duce la mărirea splinei:

• lupus eritematos sistemic (LES);
• artrita reumatoidă;
• sarcoidoza: boală inflamatorie care poate afecta diverse organe;
• miloidoza: depunerea de proteine anormale în diverse țesuturi și organe, inclusiv în splină.

5. Boli metabolice

Afecțiuni genetice rare în care anumite substanțe se acumulează în organele corpului, inclusiv în splină:

• boala Gaucher;
• boala Niemann-Pick;
• boala Wolman.

6. Leziuni sau alte cauze

• traumatisme splenice: o leziune directă la nivelul abdomenului poate duce la inflamarea și mărirea splinei; în cazuri grave, poate cauza chiar ruptura sa;
• chisturi sau tumori benigne / maligne ale splinei; deși rare, pot provoca mărirea localizată;
• hipertensiunea arterială pulmonară;
• insuficiența cardiacă congestivă.

Simptome posibil asociate splenomegaliei

Simptomele splenomegaliei pot varia considerabil, de la absența totală a acestora (în cazurile ușoare) până la manifestări severe care indică o problemă medicală serioasă. Severitatea și tipul simptomelor depind, în mare măsură, de cauza subiacentă a splinei mărite și de gradul de supradimensionare a organulului.

Simptome comune și generale

Cel mai adesea, splenomegalia este descoperită întâmplător în timpul unui examen fizic de rutină sau al unui test de imagistică medicală, pentru alte probleme de sănătate. Când apar, simptomele pot include:

• disconfort sau durere în partea stângă superioară a abdomenului: durerea poate iradia spre umărul stâng; disconfortul se accentuează după servirea mesei, când stomacul plin exercită presiune asupra splinei;
• senzație de sațietate precoce: chiar și după ce ai mâncat o cantitate mică de alimente, te poți simți plin foarte repede; acest lucru se întâmplă deoarece splina mărită apasă pe stomac;
• anemie: splina mărită poate reține și distruge un număr excesiv de celule roșii sănătoase, ducând la anemie; simptomele anemiei includ oboseală, slăbiciune, paloarea pielii, dificultăți de respirație și amețeli;
• oboseală: o senzație persistentă de epuizare, chiar și după odihnă, adesea legată de anemie sau de boala subiacentă;
• infecții frecvente: deoarece o splină mărită poate afecta producția și funcția globulelor albe, sistemul imunitar poate fi slăbit, făcând persoana mai susceptibilă la infecții;
• sângerări ușoare / învinețiri: splina mărită poate reduce numărul de trombocite (celule care ajută la coagularea sângelui), ceea ce poate duce la sângerări nazale frecvente, sângerări gingivale sau învinețiri ușoare ale pielii.

Simptome specifice cauzei subiacente

Multe dintre simptomele asociate cu mărirea splinei sunt de fapt manifestări ale bolii care a cauzat această problemă medicală:

• în cazul infecțiilor (ex: mononucleoză): febră, frisoane, dureri în gât, glandele limfatice umflate, oboseală intensă;
• în cazul bolilor hepatice (ex: ciroză): icter (îngălbenirea pielii și a ochilor), ascită (acumularea de lichid în abdomen), edeme la nivelul picioarelor;
• în cazul tulburărilor hematologice (ex: leucemie, limfom): oboseală extremă, scădere inexplicabilă în greutate, transpirații nocturne, febră, umflarea ganglionilor limfatici în alte părți ale corpului;
• în cazul bolilor autoimune: dureri articulare, erupții cutanate, uscăciunea ochilor și a gurii (în cazurile de lupus sau sindrom Sjögren).

Un diagnostic prompt și identificarea cauzei subiacente sunt esențiale pentru gestionarea eficientă a splenomegaliei și prevenirea complicațiilor.

Cum se diagnosticheaza un caz de splenomegalie?

Stabilirea diagnosticului de splenomegalie (splină mărită) se bazează pe o combinație de examinări fizice, analize de sânge și investigații imagistice. Scopul este nu doar de a confirma prezența unei spline mărite, ci, mai ales, de a identifica cauza subiacentă, lucru esențial pentru stabilirea unui plan de tratament adecvat.

1. Anamneza și examenul fizic

• anamneza (istoricul medical): medicul va adresa întrebări importante despre simptomele observate (durere abdominală, oboseală, infecții recurente, sațietate precoce), istoricul medical (boli cronice, călătorii recente în zone endemice pentru anumite infecții, expunere la substanțe toxice, antecedente familiale de boli de sânge) și medicamentele adminstrate în prezent;
• examenul fizic: se va palpa abdomenul în zona hipocondrului stâng (partea stângă superioară); o splină mărită poate fi observată la palpare sub marginea coastelor; de asemenea, medicul va verifica prezența altor semne, cum ar fi icterul, ganglionii limfatici umflați sau mărirea ficatului (hepatomegalia), care pot sugera o cauză specifică a splenomegaliei.

2. Analize de sânge

Analizele de sânge pot oferi indicii importante despre cauza măririi splinei:

• hemoleucogramă completă (HLG): poate arăta:
  • un număr scăzut de globule roșii (anemie): sugerează distrugerea excesivă de celule roșii sau o producție insuficientă;
  • un număr scăzut de globule albe (leucopenie): poate indica o afecțiune a măduvei osoase sau o retenție excesivă de globule albe în splină;
  • un număr scăzut de trombocite (trombocitopenie): poate explica sângerările sau învinețirile ușoare, indicând, de asemenea, o retenție excesivă a acestora la nivelul splinei;
  • un număr crescut al unor celule sanguine specifice: poate sugera leucemii sau tulburări mieloproliferative.
• frotiu de sânge periferic: examinarea la microscop a celulelor sanguine poate dezvălui anomalii privind forma sau maturitatea celulelor, oferind indicii suplimentare despre anumite boli ale sângelui;
• analize hepatice specifice: nivelurile enzimelor hepatice (ALT, AST), bilirubina, albumina și timpul de protrombină pot evalua funcția ficatului și indica boli hepatice;
• teste pentru markeri virali: se pot efectua teste pentru virusurile hepatitice (B, C), virusul Epstein-Barr (mononucleoză), Citomegalovirus (CMV), HIV, pentru a depista infecții;
• teste imunologice: pot include teste pentru anticorpi autoimuni (ANA, FR) dacă se suspectează o boală autoimună;
• teste pentru paraziți: dacă se suspectează o infecție parazitară (ex: malarie), se pot efectua teste specifice;
• electroforeza proteinelor serice: poate detecta paraproteine în cazul anumitor boli, cum ar fi mielomul multiplu sau amiloidoza.

3. Investigații imagistice

Sunt esențiale pentru a confirma mărimea splinei și pentru a vizualiza structura / eventualele anomalii ale organului și ale celor din jur:

• ecografia abdominală: este adesea prima investigație imagistică efectuată; este non-invazivă, rapidă și poate măsura cu precizie dimensiunile splinei; poate detecta alte anomalii hepatice sau ale sistemului portal;
• CT-ul abdominal: oferă imagini detaliate ale splinei și ale organelor învecinate, ajutând la identificarea cauzelor, cum ar fi cancerul hepatic, unele chisturi, abcese sau măriri ale ganglionilor limfatici; poate fi realizată cu substanță de contrast pentru o vizualizare mai bună a vaselor de sânge;
• RMN-ul abdominal: poate fi utilizat pentru a obține imagini și mai detaliate, în special în cazurile complexe sau dacă CT-ul nu este concludent; este util pentru evaluarea leziunilor splenice și a fluxului sanguin.

4. Biopsia măduvei osoase (dacă este necesar)

În cazurile în care analizele de sânge sugerează o tulburare a măduvei osoase (leucemii, limfoame, mielofibroză), poate fi necesară o biopsie de măduvă osoasă. Această procedură implică prelevarea unei mici probe de măduvă osoasă (de obicei, din osul șoldului) pentru examinarea microscopică, ajutând la diagnosticarea bolilor hematologice.

5. Biopsia splenică (în cazuri rare)

Biopsia directă a splinei este rar efectuată din cauza riscului de sângerare și ruptură. Este considerată ca fiind o opțiune doar în situații excepționale, când celelalte metode de diagnostic nu au reușit să identifice cauza, iar informațiile obținute ar schimba radical planul de tratament.

Tratament pentru splină mărită (splenomegalie)

Sechema de tratament vizează în primul rând abordarea terapeutică a cauzei subiacente. Odată ce afecțiunea de bază este gestionată, dimensiunea splinei se poate reduce adesea la normal. Rareori, în cazuri severe sau complicate, poate fi necesară îndepărtarea chirurgicală a splinei (splenectomia).

Tratarea cauzei subiacente

• infecții:
  • bacteriene: se administrează antibiotice specifice, în funcție de tipul de bacterie identificat;
  • virale: în cazul mononucleozei sau al altor infecții virale, tratamentul include adesea odihnă, hidratare și medicamente pentru febră și durere; pentru infecții virale cronice (ex: hepatita C), se pot utiliza medicamente antivirale specifice;
  • parazitare: medicamente antiparazitare adecvate (ex: antimalarice pentru malarie).
• boli hepatice: tratamentul se concentrează pe gestionarea bolii hepatice (ex: ciroză, hepatită cronică); acesta poate include:
  • antivirale (pentru hepatite virale);
  • evitarea alcoolului (în cazul cirozei alcoolice);
  • diuretice pentru ascită;
  • în cazuri avansate, poate fi necesar un transplant hepatic.
• tulburări hematologice și cancer: tratamentul este complex și specific fiecărei afecțiuni:
  • leucemii / limfoame: chimioterapie, radioterapie, terapii țintite, imunoterapie sau transplant de celule stem;
  • anemii hemolitice: corticosteroizi, tratament cu imunoglobuline administrat IV, alte medicamente imunosupresoare; uneori sunt necesare transfuzii de sânge;
  • tulburări mieloproliferative: medicamente pentru a controla producția excesivă de celule sanguine.
• boli inflamatorii și autoimune: corticosteroizi și medicamente imunosupresoare / imunomodulatoare pentru a reduce inflamația și a modula răspunsul imun;
• boli metabolice: anumite terapii de substituție enzimatică pot fi disponibile pentru aceste afecțiuni rare.

Tratament simptomatic și de suport

• controlul durerii: analgezice pentru a ameliora disconfortul abdominal;
• evitarea traumatismelor: pacienții cu splină mărită sunt instruiți să evite sporturile de contact și activitățile care pot provoca lovituri în abdomen, din cauza riscului crescut de ruptură splenică; această urgență medicală necesită intervenție chirurgicală imediată;
• monitorizare: monitorizarea regulată a dimensiunii splinei și a parametrilor sanguini (hemogramă) pentru a evalua eficacitatea tratamentului cauzei subiacente și pentru a detecta eventuale complicații.

Opțiuni de tratament specifice

• radioterapie cu doze mici: în unele cazuri, în special la pacienții cu anumite tipuri de cancer (ex: limfoame sau leucemii) care provoacă splenomegalie masivă și simptome severe, radioterapia poate fi utilizată pentru a micșora splina și a ameliora durerea / disconfortul, fiind o alternativă la splenectomie atunci când chirurgia este contraindicată;
• splenectomia (îndepărtarea chirurgicală a splinei): intervenție rezervată doar pentru cazuri severe sau complicate, ori dacă nu se poate identifica nicio cauză a splenomegaliei severe și progresive; poate fi efectuată pentru a exclude malignitatea sau pentru a ameliora simptomele resimțite.

Considerații după splenectomie

Deși se poate trăi o viață normală fără splină, există un risc ridicat de infecții severe post-splenectomie, în special cu bacterii încapsulate (cum ar fi Streptococcus pneumoniae, Neisseria meningitidis, Haemophilus influenzae tip B). Prin urmare, pacienții necesită ulterior:

• vaccinări specifice: vaccinuri împotriva pneumococului, meningococului și agentului patogen Haemophilus influenzae tip B, administrate de obicei înainte de intervenție sau la scurt timp după;
• tratament cu antibiotice profilactice: pot fi recomandate antibiotice orale, mai ales la copii și în primii ani după splenectomie;
• educație medicală: pacienții trebuie să fie conștienți de riscul de infecții și să solicite imediat asistență medicală la primul semn de febră sau boală.

CONCLUZII

Splenomegalia (splina mărită) este un semnal important al debutului și evolutiei unei probleme medicale serioase. De la infecții comune, precum mononucleoza, la afecțiuni mai grave, cum ar fi bolile hepatice cronice, tulburările hematologice sau anumite tipuri de cancer, cauzele pot fi diverse și complexe. 

Diagnosticul precoce, bazat pe anamneză, un examen fizic, analize de sânge specifice și investigații imagistice detaliate, este crucial pentru un management eficient. Odată stabilită cauza, tratamentul se va concentra pe rezolvarea acesteia, fie prin medicamente, fie prin splenectomie (în cazuri rare și severe).

DISCLAIMER: Acest articol are un rol pur informativ și nu trebuie să înlocuiască sub nicio formă sfatul avizat al medicului specialist. Dacă te confrunți cu simptome specifice splenomegaliei, solicită suportul oferit de specialiștii Memorial Romania, pentru a beneficia de o abordare medicală multidisciplinară a cazului tău!

BIBLIOGRAFIE: 

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17829-enlarged-spleen

https://www.healthline.com/health/splenomegaly

https://www.mountsinai.org/health-library/symptoms/splenomegaly

https://www.webmd.com/digestive-disorders/enlarged-spleen-causes-symptoms-and-treatments

https://www.osmosis.org/answers/splenomegaly